Articole de acelasi autor

Satul Săcel. Să nu fi fost numai așa, de ochii lumii

Uricani. Restricționare la funcționare

Uricani. Operativa din biroul viceprimarului

Vulcan. Într-un hal fără de hal

La întâlnirea din acest an de la Castelul Nopcsa Sunetul cornului de vânătoare s-a auzit puțin mai târziu

Vulcan. Incidente care ar putea fi prevenite

Vulcan. În casă nouă în ANL-urile de pe Traian

Uricani. Balul Bobocilor pus pe agenda de lucru a consiliului local

Întâlnirea vânătorilor de la Castelul Nopcsa

Vulcan. Uitați numărul 45!

De peste șaptesprezece ani, un vulcănean are la el un talisman neobișnuit pe care ar vrea să-l păstreze și după intrarea lui în eternitate. Omul este convins că modul în care a ajuns în posesia lui este un semn divin, iar deținerea lui l-a ferit de multe necazuri și primejdii.

Domnul Nicolae

Agăleanu are 77 de ani și locuiește în Vulcan. A lucrat preț de 25 de ani ca lăcătuș mecanic în subteranul minei Aninoasa, dar și-a găsit timp ca să activeze și în plan artistic. Vocea l-a ajutat să ajungă prim solist la Ansamblul „Parângul” din Petroșani, iar talentul instrumental și l-a exersat la fluier, caval, cimpoi și ocarină. Dar nu pentru asta m-a oprit, deunăzi, dumnealui. Mi-a șoptit că are un obiect tainic, care mă va uimi și pe mine. Și, văzând că sunt de acord să văd despre ce e vorba, a scos, din portofel, ceva mic învelit într-o bucățică de hârtie. 

Începutul acestei

întâmplări care te duce cu mintea la cât de mare poate fi puterea Celui de Sus este în 2004. În ziua de 15 octombrie a acelui an, mai exact. Zi care, atenție, este ziua de naștere a domnului Nicolae Agăleanu. Pe vremea aceea, dumnealui locuia la Iscroni, în „orașul de carton”, dar venise la Vulcan, ca să cumpere ceva special, ca să-și facă de mâncare de de ziua lui. A intrat la alimentara de la piață și a luat un medalion congelat de rechin. Din care să-și gătească un grătar, mi-a precizat vârstnicul.

Medalionul era cam grosuț,

așa că l-a tăiat pe lungime. Deodată, ceva a căzut dintre vertebrele peștelui. Omul a luat acel ceva, l-a spălat, apoi a încremenit: era un os care avea inscripționat pe el semnul sfintei cruci. Omul s-a închinat și și-a spus că așa ceva numai din ceruri ar fi putut venit. A mers și i l-a arătat părintelui ieromonah Vasile de la Schitul Sfântul Nicolae de pe Valea Ungurului. Sfinția sa a examinat crucea de pe osul de pește și a confirmat că așa ceva nu poate fi decât un semn de la bunul Dumnezeu.

Și, ca atare,

l-a povățuit pe enoriaș să aibă grijă de crucea din os, s-o păzească cu sfințenie și să n-o dea la nimeni. Și, mai ales, să nu cumva s-o îmbrace în metal prețios care ar atrage eventualele gânduri necurate ale unor semeni. Omul a făcut întocmai și nu a regretat că a urmat sfatul sfântului părinte. „M-a apărat în toți acești ani, spune domnul Nicolae Agăleanu și, credeți-mă, a făcut și câteva minuni. De atunci îi mulțumesc încontinuu lui Dumnezeu pentru darul pe care mi l-a făcut, atunci, de ziua mea!”.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.