Articole de acelasi autor

Nedumerirea unui pensionar

Uricani. A început schimbarea la față a centrului orașului

Pasul Vâlcan. Bucate felurite la un eveniment de nivel mondial

Vulcan. Registru aflat în atenția primarului

Uricani. Dănuț Buhăescu - un tătic fericit

Pasul Vâlcan. Hector - concurentul care nu apare pe lista de înscriere

Pasul Vâlcan. Atracție turistică insuficient valorificată

Vulcan. Scoase din uz și casate

Pasul Vâlcan. Ediția a treisprezecea a înregistrat un record de participare

Vulcan. Răspuns lămuritor

În Vulcan există proiecte GAL prin care se preconizează realizarea de locuri de joacă pentru copii în patru cartiere mărginașe ale orașului. Numai că, se știe, nu numai copiii din zonele periferice îndrăgesc jocurile de tot fel, printre care și cel cu mingea.

Există un

spațiu, chiar în zona centrală, care ar trebuie să fie verde, dar pe care iarba nu poate să crească, fiindcă e bătătorit de puștii care joacă zilnic fotbal pe el. Este cel din parcul de lângă statuia minerului, aflat în fața clădirii poștei. E un loc umbros pe ale cărui bănci, unele aflate de-a lungul trotuarului, se așază, zilnic, zeci de persoane de toate vârstele. Mai ales în zilele însorite care, acum, sunt destule. Numai că liniștea le este tulburată de câte o minge care, din când în când, ajunge chiar și pe trotuar și îi lovește la picioare pe trecători sau, cazuri mare rare, la cap.

Balonul rotund

este al băieților care încing câte un meci de fotbal pe zona care ar trebui să fie verde, aflată în stânga statuii, cum te uiți la poștă. Nu ar fi cine știe ce deranj, să zicem, dar, cum pământul e uscat, tot perimetrul este acoperit de praf. Pe care-l captezi chiar dacă te afli pe o bancă mai îndepărtată. Polițiștii locali care mai pot fi văzuți în cadru i-au risipit de câteva ori, dar micii fotbaliști apar din nou după ce aceștia pleacă. În ultima vreme, nici localii nu-i mai deranjează. De pe bulevard o iau pe trotuarul de lângă 3C1 și se duc în altă parte.

Nu știu ce ar

fi de făcut. Copiii sunt copii, nu le poți interzice să se joace. Un teren, ceva, amenajat în zona asta poate c-ar rezolva problema. Trebuie să existe o soluție. Nu o dau eu, dar mă gândesc că poate aceasta se va ivi în mintea cuiva din administrația publică locală. Deocamdată, cel mulțumit și nederanjat de toate astea este minerul  atipic de pe soclu. Care, din cauza căștii și a lămpii, nu poate lovi mingea cu capul, dar nici să facă un henț nu-i în stare, fiindcă ambele mâini îi sunt ocupate cu a doua lampă și cu picamerul. Și nici de praf nu se plânge, fiindcă s-a învățat cu el în subteran.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.