Ideea realizării acestui documentar despre anii crizei în Valea Jiului datează de câţiva ani, când cuvântul criză s-a (re)aclimatizat şi pe plaiurile noastre, dând buzna în vocabularul curent al românilor. Am tot evitat să atacăm subiectul, sperând că va trece criza şi astfel îşi va pierde din actualitate. Din păcate, criza, în loc să se încheie, s-a accentuat. Nu insistăm asupra crizei actuale, pentru că o resimţim aproape cu toţii. De aceea am revenit la subiectul nostru „istoric” şi vă propunem pe parcursul mai multor episoade (cu cel de faţă XIII) documentarul 1929-1933/ Anii crizei în Valea Jiului. Bineînţeles că orice asemănare cu oameni, fapte, întâmplări din prezent este absolut întâmplătoare...

Din nefericire, în 1929, primul an al marii crizei, a avut loc ceea ce presa vremii titra – Măcelul de la Lupeni. Cum documentarul nostru a ajuns chiar în zilele grevei, 5-6 august, redăm povestea acesteia pe zile şi ore, dar şi urmările ei. (M. BOBOC)

9 august 1929

Un raport al Soc. Lupeni

Pe 9 august, Soc. Lupeni redactează un raport exhaustiv asupra originilor, cauzelor,  desfăşurării şi urmării grevei din 5-6 august: „(…) avem onoarea a vă supune în cele ce urmează părerea noastră dedusă din informaţiuni asupra cauzelor care au dus la incidentele recente.

Trebuie să remarcăm de la început că agitaţiunile cele mai violente au fost exclusiv la Lupeni, atât în ultimul timp cât şi acum câţiva ani. Acest fapt ne face să credem că, deşi condiţiunile de lucru şi cele prevăzute în contractele colective sunt identice pe toată Valea Jiului, mişcările din Lupeni trebuie să fie datorate mai mult unor influenţe personale decât unor revendicări de masă.

Pentru a putea analiza cauza incidentelor din ultimele zile, va trebui să mergem cu mult înainte ca timp şi anume de sub guvernarea cea trecută, începând analiza evenimentelor din jurul zilei de 1 Mai 1928, deoarece avem impresiunea că înlănţuirea faptelor trebuia să ducă în mod fatal la deznodământul ştiut. Aceasta cu atât mai mult cu cât autorităţile ce aveau a se ocupa de buna gospodărie socială, nu au intervenit cu nimic, dimpotrivă, după părerea noastră, acţiunea lor a contribuit în parte la agravarea situaţiunei.

Agitaţiunile începute de la 1 Mai 1928 au avut ca protest şi ca mască luptele partidelor politice organizate şi recunoscute. Masele muncitoreşti au urmat, din imboldul unor şefi oculţi, pe şefii politici ocazionali, oameni fără capacitate şi pregătire şi a căror violenţă era cu atât mai mare cu cât interesele personale sau scopurile la care voiau să ajungă erau mai importante. Bineînţeles că pentru a avea pe lucrători cu ei au trebuit să lovească în continuu în Societăţi, căci în mentalitatea lor reprezentau o infinitate de posibilităţi de posturi gras plătite, sinecură, afaceri.

Asociaţiunea de interese între conducătorii oculţi şi lucrători şi şefii ocazionali este lesne de înţeles. În adevăr, s-a putut identifica venirea în Valea Jiului, în zilele din jurul întrunirii de la Alba-Iulia a numeroase persoane străine de Valea Jiului şi cu legătură cunoscute cu nucleele extremiste. Totodată, s-a prins chiar de Direcţiunea Minelor Lupeni şi a fost remisă autorităţilor corespondenţă între sindicatele unitare (Coloman Muller) şi agenţii din Lupeni. Aceştia trebuiau să provoace cu orice chip agitaţiuni şi mişcările politice au fost foarte bine venite, diverşii şefi ocazionali servindu-le drept mască. Masele, din ordinul conducătorilor oculţi, au urmat pe şefii ocazionali care erau fericiţi că aveau popularitate. Dar, în curând, în loc să conducă, au fost dominaţi de mase şi este ştiut că atunci când mişcările luaseră un caracter grav şi au voit să intervină spre împăciuire, au fost alungaţi cu pietre şi chiar loviţi.

De altfel, chiar şefii naturali ai lucrătorilor, şi anume preşedinţii organizaţiilor sindicale social-democrate, nu mai erau recunoscuţi şi au fost alungaţi din instigaţia conducătorilor oculţi şi atunci au apărut noi persoane ca T. Munteanu care a luat conducerea sindicatelor, în scopul de a le trece la unitari. Este tipic procesul verbal încheiat de toate sindicatele din Valea Jiului în ziua de 19 mai 1928, care caracterizează mişcările ca fiind conduse de persoane străine de interesele reale ale muncitorimii, iar agitaţiunile sunt potrivnice intereselor lor. (…)

Mişcările lucrătorilor, luând către mijlocul anului 1928, din motivele de mai sus un caracter grav, a urmat represiunea cunoscută care a fost cu atât mai severă cu cât intervenţiunea a fost mai tardivă. Credem, fără a putea confirma, neavând competenţa necesară, că dacă se intervenea din timp, circa 10-20 muncitori care ar fi primit pedeapsa dictată de legi pentru agitaţiuni, s-ar fi evitat incidentele regretabile, cu atât mai mult cu cât în asemenea ocaziuni suferă mai mult nevinovaţii decât responsabilii. Avem impresiunea că aceeaşi greşeală s-a repetat şi acum ajungând la un deznodământ şi mai trist.

Anexăm prezentei un memoriu în care în prima parte s-a arătat care a fost solicitudinea Societăţilor pentru lucrătorii ei şi în partea a doua se făcea un istoric al faptelor petrecute în anul 1928, până la schimbarea guvernului, privite sub aspectul politic şi social. Acel memoriu a fost alcătuit pentru a arăta unor persoane importante din guvern, care erau greşit informate de şefii ocazionali din Valea Jiului asupra rolului pe care l-ar fi jucat Societatea în evenimentele din 1928. Bineînţeles şi atunci ca şi acum se căuta să se dea evenimentelor un caracter profesional, pentru a ascunde pe acela real. Acel memoriu, datat din 28 Noiembrie, capătă astăzi o deosebită importanţă, deoarece arăta de atunci aspectul real al problemei şi al unor persoane care au jucat şi de astă dată un rol important. Tot deodată, relatează mai pe larg incidentele din 1928 şi ne permitem a-l recomanda binevoitoarei D-v atenţiune.

După o epocă calmă, agitaţiunile au reînceput odată cu schimbarea guvernului în Noiembrie 1928, având două caracteristici: în primul rând, diverşii agitatori ocazionali naţional-ţărănişti trebuiau să-şi primească răsplata pentru serviciile făcute, şi de altă parte, agitatorii profesionali extremişti au reînceput activitatea, sperând să obţină rezultate interesante cu atât mai mult cu cât starea de asediu se ridicase. Și de această dată, Societăţile au fost calul de bătaie, s-a invocat exploatarea fără milă a lucrătorilor reduşi la ultima mizerie, iar şomajul care apăruse pentru prima oară în 1927 le-a creat o masă suplimentară de manevră foarte violentă. După alegerile legislative la care unul din agenţi a primit un loc de deputat, agitaţiunile s-au îndreptat contra consiliilor comunale. Totodată, s-au produs şi acte de violenţă individuale iar sindicatele din Lupeni sub conducerea lui Munteanu au luat o atitudine făţiş extremistă”. Direcţiunea anexează şi două rapoarte primite în 25 noiembrie şi la 14 decembrie 1928 de la conducerile minelor Vulcan şi Lupeni.

„Cu începerea anului 1929, mişcările iau o alură chaotică. Actele de violenţă se înteţesc, locuinţele sunt atacate, lucrările sau maşinile se sabotează, se înregistrează loviri, răniri etc. Trebuie să relevăm şi că accentuăm pasivitatea şi nesancţionarea ilegalităţilor. De altfel, în aceleaşi timpuri, agresiunile au fost caracterizate drept răzbunări legitime, şi ca atare nesancţionabile tocmai de către persoane a căror menire era respectul legilor şi al autorităţii. Lucrătorii au făcut greve parţiale sau pe grupuri de mine, deşi aceasta este formal interzisă de legea conflictelor de muncă şi au rămas fără sancţiune.

Dacă, totuşi, din chaosul de fapte, am căuta să desprindem câteva linii generale, am avea de înregistrat următoarele:

a) În momentul când au trebuit recoltate rezultatele agitaţiunilor şi ale serviciilor făcute, asociaţiunea de interese între agenţii naţionali şi masele cu şefii lor a dispărut şi ne-a fost dat să vedem la Vulcan alegerea unui consiliu comunal comunist împotriva unei liste guvernamentale. Aceasta dovedeşte, în primul rând, că agenţii nu erau susţinuţi în mod sincer de lucrători şi că la prima ocazie serioasă au fost uşor înlăturaţi, apărând adevăratele scopuri ale agitaţiuni. Acest fapt confirmă în totul prevederile făcute în memoriul din 27 Noiembrie 1928.

Epilogul acestei alegeri comunale a fost o recrudescenţă a iritaţiunei Administraţiei din Deva care a acuzat Societăţile de a fi de astă dată comuniste şi am asistat la spectacolul penibil şi comic în acelaşi timp al anchetării în faţa parchetului din Deva a Directorului Grupului Vulcan, la perchiziţionarea întregii noastre arhive şi la căutarea fondurilor secrete (?) cu care Societatea a alimentat comuniştii.

b) În tot acest timp, autorităţile din Deva, sub influenţa agenţilor lor Lucaci, Seracin etc., a avut o atitudine direct ostilă întreprinderilor, făcând forurilor superioare rapoarte necorespunzând cu realitatea. În schimb, patronam şi protejam pe toate persoanele recunoscute ca agitatori, ferindu-i de sancţiuni legale în cazuri de abateri şi interveneam pentru satisfacerea tuturor cererilor acestora, iar atunci când se deplasau în Valea Jiului, aveau o atitudine care încuraja agitaţiunile prin acte ca: inspectarea minelor în tovărăşia a agenţilor politici făcând admonestări inginerilor etc. Avem însă impresia că aceste acte nu erau făcute conştient şi autorităţile aveau convingerea că fac prin politica lor o operă bună.

O dovadă a amestecului acestor autorităţi în chestiunile muncitoreşti este şi tipărirea la tipografia judeţeană a manifestelor D-lui Lucaci, atunci când, abuzând de numele Primului Ministru al Țării, voia să fondeze sindicatele independente Maniu, precum şi tipărirea la aceeaşi tipografie a manifestului lui Munteanu pentru înfiinţarea sindicatului independent, numit astfel pentru că legea interzicea adoptarea numelui adevărat. Tot astfel, au fot tipărite şi manifestele electorale de la Vulcan în care, între alţii, un funcţionar, de Stat, Dl. Muntean, prieten şi informator al unui înalt funcţionar judeţean, adresa violente injurii asupra Societăţii, aţâţând pe lucrători împotriva ei.

(va urma)

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.