29.09.2024, 14:44:06 | 0 comentarii | 489 vizualizari
La insistența lui „il giudice”
Articole de acelasi autor
de Gheorghe OLTEANU
Practic, n-ar fi multe de zis, iar eu, de fapt, nici nu m-aș fi apucat sa scriu ceva despre asta. Am cedat, însă, la insistența și rugămintea prietenului Puiu, care a mi-a zis că ar vrea să vadă, totuși, câteva rânduri în ZVJ. Întâlnirea de o jumătate de secol de la terminarea Liceului Teoretic din Vulcan, secția Uman, am avut-o anul trecut. Cu ocazia aceea, când am fost atâția, încât am ocupat aproape două mese la „Casa de Vis” din Iscroni, ne vorbiserăm ca, de atunci încolo, să facem cumva și să ne vedem an de an. Cei care mai sunt încă pe verticală și care vor și pot, desigur. Și a mai rămas stabilit ca întâlnirile astea anuale să aibă loc în ultima zi de vineri a lunii septembrie. Prima de acest gen am avut-o vineri, 27 septembrie. Din păcate, câțiva colegi care promiseseră că vor fi prezenți nu au mai ajuns la întâlnire. Au avut motivele lor, mă rog. Ca să nu zic că au lipsit și aceia care nu au fost la niciuna din cele avute până acum. Când ne-am numărat, la fotografia de grup, am văzut că suntem doar șase: Doina Călinaș (Șerb pe numele de fată), Maria „Kicsi” Vass (Șimon), Gabriela Navrady, în față, și Dorel Dreghici, Gheorghe Oltean și Ioan „Puiu” Perju, în spate. Ce-ar mai fi de spus? Am stat câteva ceasuri cu toții la masa - lângă „Kicsi” era soțul ei Șoni, iar cu Gabi venise și prietenul Sandu – am mâncat ceva, am băut vin și am dat cu depănatul amintirilor. Ne-am amintit întâmplări din liceu și i-am pomenit pe colegii și profesorii care nu mai sunt în această lume. La plecare ne-am despărțit cu speranța că, dacă Dumnezeu ne va ajuta să mai fim până atunci, la anul să ne adunăm ceva mai mulți. Le mulțumesc, în numele lor, fetelor de la „Casa de Vis” care ne-au servit ca la carte. Vor fi, probabil, și din aceia care se vor întreba ce m-a apucat să scriu relatarea de față, neinteresată, de fapt, pentru unii care răsfoiesc cotidianul nostru. Înclin să le dau dreptate, fiindcă nu am relatat cine știe ce întâmplare. Am făcut-o, așa cum am zis la început, ca să nu-l dezamăgesc pe prietenul Puiu, „il giudice”, care, ca și atunci când îl avuseserăm cu noi pe regretatul profesor Francisc Czimbalmos - Dumnezeu să-l odihnească în pace! -, s-a îngrijit să nu ne lipsească nimic, pentru a ne simți bine. Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare... Cataloage promoţionale 2024 Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii Rame click - comandă online! Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul! Steaguri publicitare - click pentru a comanda! Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online! Cataloage promoţionale 2024 Alege să o susții! Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! Newsletter
|