Articole de acelasi autor

Vulcan. Cu două zile înainte de 1 Decembrie

Vulcan. Momente de groază la 2 Termic

Vulcan / Termen prelungit pentru a scăpa de penalități

Îndemnul vicelui de la Uricani / „Să-i dăm o șansă la alegerile de duminică!”

Vulcan. Locuință făcută scrum de la țigara aprinsă

Vulcan. N-au fost de acord cu vânzarea, pentru că li s-a părut că prețul e prea mic

Vulcan. Strada uitată din Cocoșvar

Vulcan. Controverse pe salarii

Uricani / Legătura dintre Buhăescu și strada Andrionilor

Vulcan / Despre ce-i așteaptă pe locuitorii municipiului de Crăciun și Anul Nou

Nimeni nu se aștepta să fie așa, dar, totuși, s-a petrecut. Ceasul rău pentru Nicolae Stoi din Uricani a fost să fie marți, 12 noiembrie, în jurul orei trei după amiaza. Bătrânul luase masa de prânz și se îndrepta spre camera în care obișnuia să se odihnească.

Dar nu a mai ajuns în încăpere.

O amețeală ivită pe neașteptate l-a făcut să se dezechilibreze. În cădere a dat cu capul de treapta de beton a scării. Dacă ar fi căzut pe pământ poate că lovitura n-ar fi fost atât de gravă. Poate. Paramedicii au ajuns destul de repede la gospodăria sa din Tarhat, dar manevrele de resuscitare au fost zadarnice. Viața părăsise deja firavul trup al vârstnicului de 95 de ani.

Miercuri,

în jurul orei paisprezece, i-am însoțit pe primarul Dănuț Buhăescu, viceprimarul Corneliu Braia, secretarul general Dănuț Neluțu Flori și pe consilierul personal Costel Stancu la capela din Uricani în care fusese depus trupul de acum neînsuflețit al lui cetățeanului de onoare Nicolae Stoi, privegheat de fata, ginerele și câțiva cunoscuți ai săi. De la ei am aflat cum s-a petrecut tragicul incident. Nu am să-i mai trec în revistă calitățile și meritele lui Nicolae Stoi. A făcut-o foarte bine, scriitorul uricănean Ion Hirghiduș în ediția de miercuri a ziarului.

Eu îmi voi aminti

întotdeauna cu plăcere ultimele întâlniri cu domnia sa. Pe cea de la nedeia din Câmpu lui Neag, când primarul Dănuț Buhăescu l-a invitat la masa lui, și, apoi, pe cea de la  nedeia din Poiana Mare din luna septembrie. Mai am însă în minte și clipele petrecute cu dumnealui în camera sa de zi, atunci când mi-a povestit, cu voce domoală, despre ceea ce am scris ulterior, și cum mi-a făcut cu mâna atunci când am ieșit din curte. Acum, la plecarea definitivă dintre noi, nu-mi rămâne decât să-l rog pe bunul Dumnezeu ca să aibă grijă de sufletul lui bun și să-i rânduiască odihnă veșnică. Rămas bun, nenea Stoi!

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.