Articole de acelasi autor

Nedumerirea unui pensionar

Uricani. A început schimbarea la față a centrului orașului

Pasul Vâlcan. Bucate felurite la un eveniment de nivel mondial

Vulcan. Registru aflat în atenția primarului

Uricani. Dănuț Buhăescu - un tătic fericit

Pasul Vâlcan. Hector - concurentul care nu apare pe lista de înscriere

Pasul Vâlcan. Atracție turistică insuficient valorificată

Vulcan. Scoase din uz și casate

Pasul Vâlcan. Ediția a treisprezecea a înregistrat un record de participare

Vulcan. Răspuns lămuritor

S-au dus vremurile invocate de Marian Boboc, atunci când, de Sfânta Varvara, minerii defilau, dansau și chefuiau toată ziulica. Toate astea, desigur, după ce treceau pe la casieriile exploatărilor miniere, ca să-și ia „premele”. (Acum nu mai trec pe la casierie, ci le intră pe card – n.r.). 

În afară

că minerii din Petroșani au mers la biserica Sfânta Varvara, nu am auzit ca, miercuri, să se fi petrecut ceva deosebit în ziua în care truditorii din adâncurile pământului își prăznuiesc păzitoarea de primejdii a cărei icoană poate fi văzută în sălile de pontaj de la unitățile miniere. Câte mai sunt, acum. E posibil ca oamenii să fi mers la slujba religioasă ținută la bisericile din orașele în care locuiesc, să se fi întâlnit, apoi, ca să dea pe gât o tărie, o bere sau altceva, sau au preferat să-și petreacă ziua liberă, împreună cu familia. Să nu uit, nici mesaje din partea autorităților locale nu prea s-au auzit.

Spunându-vă asta,

vă dați seama ce surprins am fost, miercuri, în jurul orei patru trei și ceva amiază, când, la baza piedestalului statuii minerului din fața fostei clădiri a poștei, am zărit un buchet de flori pe a cărui bandă floristică era scris „Pios omagiu eroilor mineri”. Fără îndoială că nu numai eu am fost surprins de acest gest, ci, așa cum mi-au mărturisit, la fel fuseseră și vreo câțiva cunoscuți. Cine o fi, mă, ăla care a pus florile? se întrebau ei mirați. De unde să știu? le-am răspuns.

M-am dumirit

după un ceas, când, lângă statuie, s-a oprit un prieten. A aranjat un pic buchetul de flori, a făcut o poză, după care s-a îndreptat spre mine. Gheorghiță Rad era cel care pusese florile la ora zece și jumătate dimineața și venise, ca să vadă dacă mai erau acolo. Acum pensionar, prietenul meu este matematician și expert IT. Ultimii ani, înainte de a ieși la pensie, i-a lucrat la mina Paroșeni, în apropierea căreia se află și gospodăria de momârlani get-beget în care a crescut. Acum cred că vă este clar de unde vine gestul lui!

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.