Articole de acelasi autor

Vulcan. Cazul nu mai poate fi tergiversat la nesfârșit

Vulcan. Ziua Copilului se ține în 31 mai

Vulcan. Amărât și nebăgat în seamă

Uricani. Proiectul transformărilor din Poiana Mare rămâne în picioare

Uricani. Dănuț Buhăescu și povestea dintr-o fotografie

Vulcan. Obligație care nu va trebui să fie ignorată

Aninoasa. Lecție pe viu care nu va fi dată uitării

Vulcan. Cinstirea adusă eroilor nu va pieri nicicând

Vulcan.  Noutăți în regulament 

Uricani / Lucrări care vizează schimbarea la față a orașului

Cimitirul vechi din Vulcan e iarăși plin de vegetație sălbatică, de bălării, cum se mai spune. În multe locuri acestea sunt mai înalte ca omul. Într-o atare situație, o incursiune în unele zone ale cimitirului se aseamănă cu una întreprinsă în junglă.

Problema asta

nu e de azi-de ieri, ci de zeci și zeci de ani, dacă nu de peste o sută. Locul de la Morișoara i-a fost dintotdeauna prielnic vegetației sălbatice abundente, așa că nu e de mirare că fenomenul se repetă an de an. De-a lungul timpului, administrația publică locală care s-a perindat la conducerea orașului a încercat fel de fel de variante. A dat cu toate prafurile și soluțiile pe care vindecători veniți de cine știe unde i le-au recomandat ca fiind soluția care va rezolva problema pentru totdeauna.

Așa a fost

și anul trecut când o sumă de bani, deloc neglijabilă, mă gândesc, s-a deplasat din bugetul local în contul nu mai știu cărei societăți care-și lăuda marfa ca fiind super tare. Dar, după cum s-a văzut, n-a fost deloc așa. Buruienile s-au făcut la loc și, interesant, parcă și mai mari. Semn că tratamentul cu ierbicide le-a priit. Întrebarea firească, într-o atare situație, ce se mai poate face? Răspunsul simplu: cel care  se face, de obicei, în ajunul zilei de 1 noiembrie. Se dă cu coasa.

S-a văzut

că primăria a făcut și face asta an de an. Echipe de cosași mecanizați și beneficiari ai venitului minim garantat iau în primire cimitirul și-l lasă ca-n palmă. Pe de altă parte, unii se întreabă indignați de ce asta se întâmplă numai când se apropie Ziua Morților? Răspunsul nu-i greu de dat. Numărul cosașilor de la societatea de salubrizare locală este mic și, cu ei, de abia se face față lucrărilor din oraș. Iarba crește foarte repede, nu apuci să termini de cosit o dată, că e la loc după o săptămână sau două.

Da, e adevărat,

în alte orașe, îndeosebi în cele mari, cimitirele arată super. Alei umbrite pe care poți să te plimbi în zilele cu soare dogoritor, bănci pe care să te așezi, locuri de veci întotdeauna bine îngrijite și așa mai departe. Numai că asta se face cu cheltuieli. Există personal destul de numeros care are în fișa postului numai și numai întreținerea și păstrarea ordinii și curățeniei în cimitir. Și, ca amănunt, angajații care fac asta sunt plătiți.

Au

salariu lunar care le vine din banii pe care aparținătorii celor decedați îi cotizează an de an la casieria cimitirului. Iar aparținătorii au grijă să o achite la timp, altfel se trezesc că e îngropat altcineva în groapa rudelor lor. Or, la noi, nu prea se vede așa ceva. Se plătește locul de veci când cu plecarea din această lume a cuiva drag, după care… la revedere. Ca atare în banii aceștia nu intră și obligația expres a administrației publice locale de a smulge buruienile ori de câte ori locul de veci este năpădit de ele. Datorie pe care ar trebui să și-o asume cei care vin cu o lumânare la mormântul celor pe care-i iubesc și după moartea lor. Sunt multe persoane care fac asta fără să arate cu mâna spre primărie și asta se vede în locurile peste care au trecut sapa și grebla.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.