Articole de acelasi autor

Nedumerirea unui pensionar

Uricani. A început schimbarea la față a centrului orașului

Pasul Vâlcan. Bucate felurite la un eveniment de nivel mondial

Vulcan. Registru aflat în atenția primarului

Uricani. Dănuț Buhăescu - un tătic fericit

Pasul Vâlcan. Hector - concurentul care nu apare pe lista de înscriere

Pasul Vâlcan. Atracție turistică insuficient valorificată

Vulcan. Scoase din uz și casate

Pasul Vâlcan. Ediția a treisprezecea a înregistrat un record de participare

Vulcan. Răspuns lămuritor

Timp de o săptămână și un pic, liniștea cimitirului central din Vulcan, cel de la Morișoara, cum este cunoscut, a fost tulburată de sunetul specific al coaselor mecanice. Meseriașii de la Serviciul Public de Salubrizare nu s-au jucat cu bălăriile care, ca în fiecare an, invadează mai tot perimetrul locurilor de veci.

Nu pot

să-mi dau seama ce au deosebit buruienile astea mari, încât nu pot fi stârpite. Parc-ar fi un blestem. Municipalitatea, nu numai asta de acum, a încercat diferite metode, a pus botul la fel de fel de oferte făcute de inși puși pe căpătuială și pe care i-a plătit regește, fără ca efectul soluțiilor împrăștiate de ei să aibă vrem efect. Pe de altă parte, aparținătorii celor decedați au încercat și ei cu ce au crezut că-i bine sau cu ce le-au zis alții. Efectul? De cele mai multe ori zero. Ca atare, oamenii s-au resemnat că acesta e solul cimitirului și nu-i nimic de făcut.

E adevărat,

în cimitirele din marile orașe nu prea vezi așa ceva. Nu că buruienile n-ar crește și acolo, ci pentru că nu sunt lăsate să-și facă de cap și să se întindă. Cimitirele din aceste orașe dispun de personal de îngrijire care, zi de zi, mișună pe alei și printre morminte, dar și de un serviciu administrativ care ține evidența fiecărui loc de veci. Aparținătorii nu trebuie împinși de la spate, ca să plătească taxa de concesiune. O fac din proprie inițiativă, pentru că, în caz contrat, cunosc care sunt consecințele.

O regulă

asemănătoare se încearcă și la Vulcan. Nu e rău, dar, în acest caz, când treaba va funcționa ca la carte, ar trebui ca și cimitirul central să arate cât de cât cum trebuie. Casa de la intrare să fie pusă la punct și cu un angajat de pază care să locuiască permanent acolo. Apoi, și alți angajați care să mișune zi de zi în interior și să facă treabă. În sensul de a se ocupa efectiv de curățenie, iar nu de afaceri cu construirea de cavouri sau cu vânzarea locurilor de veci care par abandonate. Cam asta ar fi.

Am schimbat

câteva cuvinte cu cosașii pe care i-am găsit, luni, la lucru în cimitir. Tocmai terminaseră și fâșia estică, aceea din stânga cum intri, și se pregăteau să înceapă și să pună la pământ bălăriile de la exteriorul gardului. Inclusiv pe cele de lângă primul cimitir cum urci panta de la Morișoara. Vor urma, apoi, să meargă și la celelalte cimitire din Vulcan. Cel de pe Valea Arsului și din Crividia. Plecarea cosașilor este semn bun pentru aparținătorii celor duși din această lume. Cu sape, săpăligi, greble și mături ei termină ceea ce au început oamenii primăriei. Asta, fiindcă mai e puțin până la 1 noiembrie.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.