În “Ziua Iubirii” să ne duelăm ? Sau în  tradiţii să ne luptăm?

Anca Anastasiu

Odată cu apropierea zilei de 14 februarie toată lumea începe să caute cadouri pentru partener sau parteneră. Deşi la doar 10 zile distanţă stăm cuminţi şi aşteptăm să-i vină rândul Zilei de Dragobete, agitaţia e aşa de intensă că pare că se apropie Crăciunul. Peste tot în jurul nostru vedem inimioare şi jucărioare care spun neîncetat: ”I LOVE YOU!”. De ce nu zic “te iubesc”? Păi e Valentine’s Day doar... 
De unde vine oare Valentine’s Day? Se zice că legenda lui ar fi următoarea: Odată era un împărat roman al cărui nume era Claudiu al II-lea. El era un luptător îndârjit şi a avut multe războaie. El a vrut o armată puternică, dar majoritatea bărbaţilor lui nu au vrut să meargă în luptă. Împăratul s-a gândit că bărbaţii voiau să stea acasă cu soţiile şi copiii lor în loc să se lupte pentru el.
Claudiu a găsit o soluţie pentru această problemă. A decis ca niciunul dintre soldaţii din Roma să nu se mai poată căsători. Împăratul s-a gândit că această lege îi va face pe bărbaţi să meargă la război şi să lupte ca nişte adevăraţi soldaţi.
Valentin, care era un preot, credea că oamenii trebuiau să se căsătorească. Astfel el a căsătorit în secret cupluri. El făcea cununiile în locuri secrete, deci împăratul nu-l putea găsi.
Dar el l-a găsit. Valentin a fost arestat şi adus în faţa împăratului. Lui Claudiu i-a plăcut de Valentin şi a crezut că este un om tânăr şi înţelept. L-a încurajat să renunţe la creştinism şi să devină un soldat roman. Valentin a refuzat. El a fost întemniţat şi condamnat la moarte. Până în ziua execuţiei, el a trimis scrisori de adio către prietenii săi şi le-a semnat scriind “Adu-ţi aminte de Valentin al tău“.
Pornind de la această legendă toată lumea a îmbrăţişat “Valentine’s Day” ca fiind Ziua Îndrăgostiţilor şi se pare că în această zi toate inimile bat mai tare, chiar şi inimile românilor, care au propria lor zi în care să sărbătorească iubirea.
Și când îi vine rândul şi bietului Dragobete, parcă toată lumea e sătulă de iubire, inimioarele sunt doar cele care nu s-au vândut acum 10 zile, iar ursuleţii de pluş spun tot ”I LOVE YOU !”. Oare cât o să facă faţă bietul Dragobete ignoranţei noastre? Când se lasă seara, se aşează pe o bancă pustie în parc şi povesteşte Lunii istoria lui: ziua când s-a născut, 24 februarie, însemna pentru omul arhaic începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi. Dragobetele îşi aminteşte cu drag de mama lui care era nimeni alta decât celebra Babă Dochia şi îi povesteşte Lunii că la vremea lui era bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic, dar care a fost dintotdeauna protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările “se logodesc” în această zi. El îi povesteşte Lunii că în această zi satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala: Dragobetele sărută fetele. Spre sfârşitul discuţiei cu Luna, Dragobetele îi marturiseşte că multe tradiţii au pornit de la această zi şi că se teme că se vor pierde şi îi e frică de uitare.
Români de pretutindeni, nu-l uitaţi pe Dragobete! El ne aparţine doar nouă, Valentin e al tuturor.

 

Roşu-n faţa ochilor! O fi de la inimioare?

Miruna  Bărdulete

Combatem sau sus­ţinem aşa zisa „sărbătoare a iu­birii”, care apare în văzul lumii în februarie? În gene­ral sunt bune sărbătorile, cât mai multe, cât mai lungi. Însă Sfântul Valentin nu este tot timpul bine văzut pentru că prea s-a băgat înaintea Drago­betelui nostru şi i-a minimalizat acestuia semnificaţia. Și cam de aici ne împărţim părerile, nu?
De ce ar fi bine că am preluat şi sărbătoarea asta: Ziua Îndrăgostiţilor din 14 fe­bruarie şi-a început rădăcinile în America, dar ramurile şi le-a înălţat în toate ţările.
E frumoasă ideea sărbătorii unei zile în toată lumea: „uite, azi chinezul  din ailaltă parte a globului cumpără flori ca şi românul nostru”; francezii umblă după felicitări, bărbatul din Africa se plânge azi că n-are bani de dat pe cadouri, asemenea „nătărăului ăsta de bărbat de lângă mine”. E drăguţă ideea unei legături interculturale, fie ea lipsită de comunicare directă sau de schimburi de idei propriu-zise; azi, fiecare popor, pe lângă trăsăturile unice pe care le are şi indiferent de modul de gândire, sunt un pic ca noi. Portofelul, fie el cu lire, franci ori yeni, cu lei, euro sau dolari, azi se deschide pentru cadouri. Asta ar putea fi trăsătura care diferenţiază ziua de 14 de cea de 24. Cea de 24, a Dragobetelui, e doar a noastră, Valentinul e al tuturor. Al americanilor şi al irakienilor, al ruşilor şi al georgienilor. Și oricâte păreri în contradictoriu ar avea oamenii ăştia, de obicei, în ziua asta au un punct comun. E adevărat că semnificaţia e mai degrabă comercială, că ne înnebunesc standurile cu inimioare sclipicioase şi negustori ţipători de marfă nouă, dar găsim printre standurile astea şi lucruri care nu ne enervează: ideea de a dărui, de a sărbători, de a mânca ciocolată.
Ce nu ne place: nu ne place că alinierea asta în rândul lumii ne-a îndepărtat de rândul nostru naţional, că uităm data exactă a Dragobetelui, că nu-i cunoaştem legenda, că până pe 24 suntem şi mai sătui de inimioarele de pe străzi şi că poftă şi bani de alte cadouri nu mai avem până atunci.
Dar oricum, bună- rea, comercială-spirituală, comună sau individuală, sărbătoare să fie!

 

„Valentine’s Day” vs. „Dragobete”

Diana-Alexandra Mazilu

Odată cu câştigarea mult râvnitei „libertăţi”, au început să vină din Occident tot felul de „noutăţi” şi cum noi – ca popor suntem genul care „se adaptează” la orice - ne-am adaptat la toate aceste noutăţi si mai mult, chiar le-am „adoptat”.
Și astfel am uitat de „floricele de porumb” pentru că acum sunt „popcorn”, am uitat de „bine” pentru că acum „totul este O.K.”... şi exemplele sunt foarte multe, dar cel mai mare păcat este că am uitat de sărbătorile noastre naţionale; le-am înlocuit cu altele care sună mai pompos; am uitat de „Dragobete”, am uitat de „Mărţişor” şi de  Sărbătoarea Sf. Andrei, pentru că acum avem „Valentine’s Day”. Depinde numai de educaţia pe care o primesc băieţii acasă: ce Sf. Andrei cu usturoiul pe la uşi să nu vină strigoii? Acum avem „Halloween” când ne mascăm noi ca toate cele... şi „Ziua Recunoştinţei” cu toate că nu prea ştim nici ce e aceea Recunoştinţă, nici faţă de cine să fim recunoscători şi pentru ce.
Și acum s-o luăm sistematic, adică cu începutul anului: „Valentine’s Day” - mai pe româneşte, sărbătoarea Sfântului Valentin; nu ştiu exact în ce calendar să ne uităm, pentru că în cel ortodox, ziua de 14 februarie are cu totul alţi sfinţi şi este o zi mult aşteptată de cuplurile de îndrăgostiţi când fetele primesc de la bieţii băieţi tot felul de cadouri care neapărat trebuie să conţină şi o inimioară pentru că săracii de ei preferă să dea o groază de bani pe una de pluş sau de carton decât să o ofere pe a lor - gratis. Și, în funcţie de consistenţa cadoului şi a sentimentelor acumulate până la această dată, mai vede ea dacă mai vorbeşte cu el, sau nu.
Pe când de Dragobetele nostru tradiţional, (după legenda mitică, „Dragobete era fiul Babei Dochia”),  serbat în data de 24 februarie (în tradiţia populară însemnând logodna păsărilor cerului), fetele şi băieţii, îmbrăcaţi în costume naţionale, se adunau în cete şi mergeau pe dealurile din preajma satului, fetele culegeau flori de primăvară, iar băieţii adunau vreascuri pentru aprinderea unor focuri, în jurul cărora se aşezau şi glumeau între ei. Glumele se refereau la simpatiile sau antipatiile dintre ei, iar la prânz coborau în fugă spre sat, fiecare băiat alergându-şi fata preferată. Dacă o prindea, putea să o sărute în văzul tuturor şi erau consideraţi „logodiţi” pentru un an.
Nu-i aşa că e prea mult un an de zile să stai „logodită” cu un băiat care te cucereşte doar alergând după tine fără să umble şi la „chimir”?
Încheiem cu Valentine’s Day sau mai pe româneşte cu „Dragobetele”, iar despre celelalte sărbători vom vorbi la timpul potrivit.

 

Valentine’s Day: Sărbătoare românească?

Codruţa Enache

24 februarie e ziua în care se iubeşte. De fapt, se poate iubi şi în restul anului. Doar că de Dragobete se iubeşte în stilul românesc, se iubeşte mai intens, sentimentele se aprind din ce în ce mai tare… ca de dragul unei sărbători.
Deşi Dragobetele este o sărbătoare specific românească, puţini sunt cei care o văd ca atare, mulţi români identificând “Ziua îndrăgostiţilor” doar cu “Valentine’s Day”. Asta întăreşte ideea de pierdere a tradiţiei româneşti, sau, mai exact, înlocuirea acesteia cu altele.
Oare de ce sunt puţini cei care cunosc specificul Zilei Româneşti a Îndrăgostiţilor? De ce aproape toată lumea se pregăteşte de Valentine’s Day ca pentru o sărbătoare? De ce toţi ursuleţii de pluş scot sunete gen “I love you?”. De ce până şi la televizor se vorbeşte despre Valentine’s Day în loc de Dragobete? De ce trebuie să mergem pe stradă şi să dăm cu nasul de pliante cu Valentine’s Day? Unde este tradiţionalul TE IUBESC românesc?
În tradiţia românească e invers… de fapt, la noi, aproape toate-s întoarse. În loc de Valentine’s Day care este considerată drept o sărbătoare importantă pentru noi, Dragobetele a devenit o sărbătoare mai puţin promovată.
Suntem români; de ce să nu trăim ca românii? De ce să nu vrem să ne aducem aminte de lucrurile care, odată, demult, aveau o adevărată va­loare pentru poporul nostru?
Aşadar… datorită oamenilor care preamăresc aşa zisa sărbătoare de Valentine’s Day, tindem să credem că avem de-a face cu ceva specific românesc. Ideea nu e să trecem cu vederea pe lânga 14 februarie, doar că frumos ar fi să punem mai mult accent pe 24 februarie, respectiv pe Dragobete, pentru că, înainte de toate suntem români.
Hai să iubim româneşte!

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.