Fundul grădinilor - nu fiţi pudici, că aşa se zice - locuitorilor de pe strada Zăvoiului din Coroeştiul Vulcanului dă în două magistrale. Nu e cazul să vă gândiţi la autostrăzi sau mai ştiu eu ce linii ferate. Cu toate că două din acest fel există acolo, dar nu despre el povestesc în cele ce urmează.

 

Prima, care-i sub

pământ şi “respiră“ doar prin cămine de vizitare, este magistrala de canalizare şi de ape pluviale. Aceea care preia murdăriile, amestecate cu apă de ploaie, din oraşele din vestul Văii Jiului şi le duce, spre curăţire, la Staţia Dănuţoni de la Livezeni. Nu intrăm în amănunte. Magistrala asta are câteva decenii bune. Eram eu mic de tot când hoţii lucrau la porţiunea aceea care trece pe lângă Gara Vulcan. Ce ştiu, şi am văzut din nou acum, este că e o conductă mare, încât poţi să mergi prin ea aproape fără să te cocoşezi.

Amănuntul acesta nu-i

interesează de nicio culoare pe momârlanii prin ale căror holde a fost croit drumul subteran al magistralei de canalizare. Mai ales că acum - dacă te uiţi, pentru câteva clipe, prin gaura unui cămin - nu vezi decât apă murdară, de dimensiunile unui pârâu, care curge la vale. Despre mirosul care vine de la ea nu mai zic nimic. Gurile de canal, construite din beton sănătos, cum se făcea pe timpuri, nu mai au de multă vreme ramele şi capacele de fier de peste ele. Cu care le-au învrednicit constructorii. Au dispărut, una câte una, magnetizate de colecţionarii tuciurii. Pe care se vede că nu i-a durut nicăieri, că acţionează pe proprietate particulară.

Necazul celor de aici

se trage exact de la lipsa acestor capace. Când plouă la greu pârâul pe care eu l-am văzut curgând liniştit se transformă în râu. Care, pentru că nu mai suportă strânsoarea cilindrului de beton, dă afară. La propriu. O face prin aceste guri de la căminele de vizitare care nu mai au nici urmă de capace deasupra lor. Urmarea: vreo câteva săptămâni, până ce se zvântă pământul, oamenii nu-şi mai pot face de lucru prin grădini.

Cu cealaltă magistrală,

cea de termoficare, povestea e mai puţin complicată. Problema care-i deranjează pe cei ale căror grădini şi fâneţe dau înspre ea e că, de câte ori vor să meargă în partea cealaltă şi să revină, trebuie să se cocoşeze. Operaţiune care devine mai grea atunci când e vorba de adus fânul. Asta, pentru că nu s-au mai făcut podeţurile peste conductă, promise în anii ‘70, când s-a construit magistrala. Asta-i tot, fiindcă nu mi s-a mai semnalat altceva care să-i doară pe oameni. Nici măcar că, pe porţiuni mari, tabla pe ea, care lucea la soare de-ţi lua ochii, a dispărut, de parcă nici n-ar fi fost.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.