În 19 decembrie 2008, locuinţa unui om de afaceri din Uricani, situată în buricul târgului, a fost spartă. Hoţul s-a făcut nevăzut cu tot cu un seif în care se aflau 70.000 de lei şi 2.900 de euro. Da, aţi citit bine! Hoţul, ori hoţii, a/au plecat cu seiful în spate, un seif în care se afla contravaloarea de la momentul respectiv a peste 20.600 de euro.

În cauză s-a dispus, la data de 20.10.2009, începerea urmăririi penale IN REM (pentru faptă). Dl. inspector de poliţie Sorin Suciu, grăbit nevoie mare să se scape de un dosar care zăcea prăfuit de ani de zile prin birou, scrie în Referatul cu propunerea de clasare a cauzei că începerea urmărirea penale s-ar fi dispus în 20.10.2096, adică peste vreo 81 de ani de-acum încolo. O banală eroare de redactare care însă dovedeşte preocuparea 

d-lui Suciu pentru munca-i decent remunerată.

Dl. Suciu îşi argumentează propunerea de clasare a cauzei penale privind furtul din luna decembrie 2008 pe faptul că „de la data comiterii faptei au trecut 6 ani”, şi „au fost epuizate toate cercetările în vederea identificării autorilor”, iar “în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale de 5 ani”. 

Într-adevăr, pentru fapta din acest caz, termenul de prescripţie este de 5 ani, dar – potrivit legislaţiei în vigoare - cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, un nou termen de prescripţie curgând după fiecare întrerupere.

Pe limba omului obişnuit, fraza anterioară înseamnă că – în ultimii 5 (cinci) ani de zile – nu s-a îndeplinit absolut niciun act de procedură în cauză. Nu s-a făcut nicio audiere, nu s-a emis nicio citaţie. Mai precis, nu s-a întâmplat absolut nimic! Cum oare „au fost epuizate toate cercetările în vederea identificării autorilor”, dacă timp de 5 ani nu s-a mişcat un deget, fapta a avut loc acum 6 ani, iar începerea urmăririi penale a fost dispusă abia în luna octombrie 2009?

Situaţia e cu atât mai gravă cu cât păgubitul a informat poliştii din localitate, în baza unor indicii, posibilul autor al faptei. Care a şi picat, de două ori, testul poligraf (detectorul de minciuni). În ciuda stării de fapt însă, poliţiştii din Uricani n-au mişcat nici măcar o hârtie, timp de 1.826 de zile, în acest dosar. Dl. Suciu a fost însă foarte atent să urmărească împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale şi să întocmească la timp referatul cu propunerea de clasare a cauzei penale. Nimeni n-a avut timp, atâta amar de vreme, să se preocupe de prinderea hoţului care s-a făcut nevăzut cu un seif conţinând echivalentul a peste 20.600 de euro. Nici măcar în 2012, an bisect, deci un an în care poliţiştii din Uricani au avut o zi de muncă, remunera­tă, în plus, nu s-a gândit să îndeplineasă un act de procedură în cauză. Să audieze măcar un hoţ din locuinţe, autor identificat al unor fapte similare pe raza oraşului Uricani, pentru a vedea dacă nu cumva, prin zonă fiind, ştie ceva despre seif ori cei peste 20.600 de euro. Dacă s-ar fi întâmplat asta în 2012 măcar, ar fi intervenit un nou termen de prescripţie, iar cercetările ar fi putut continua până în 2017. Cum însă durerea în cot şi-a găsit culcuş în sediul Poliţiei oraşului Uricani, s-a ajuns în situaţia ca – şi dacă s-ar autodenunţat, pentru că oricum nu l-a căutat nimeni în ultimii cinci ani – autorul n-ar mai putea fi pedepsit. Un motiv de avansare in corpore, la excepţional, a poliţiştilor din Uricani. Alte comentarii sunt, credem, de prisos.