|
Nr. 4264, vineri 11 sep 2026, Anul XIX
 .
27.08.2008, 10:30:08 | 0 comentarii | 821 vizualizari
Incursiuni în memorie
Articole de acelasi autor
de Mircea ANDRAȘ
Acum mulţi ani am scris, împreunã cu poeta Raluca Miriam Domani (în duet) un poem inspirat dupã Luceafãrul, în care rolurile feminine erau inversate cu cele masculine. Raluca n-a mai apucat sã vadã finalitatea poemului, steaua ei stingându-se în luna în care împlinea douãzeci de ani. Pentru cã poemul s-a strãduit sã prezinte atmosfera eminescianã pe un ritm coşbucian şi în amintirea nefericitei poete, prezentãm mai jos poemul. Diandra
de Raluca Miriam Domani
şi Mircea Andraş
Era o ceaţã ca-n poveşti
Cu stelele murind pe cer.
Sclipeau luminile-n fereşti
Nici nu puteai sã le priveşti,
Încremenite-n flori de ger.
De-atâta alb te înecai,
Zburând cu vântul printre tei.
Doar spre timpane mai lãsau
Sã curgã tropotul de cai
Ce te vor duce nicãieri.
Şi fulguia din când în când
Prin norii dezbrãcaţi de ger,
Spre seara ultimului gând,
Fantome triste alergând
Deasupra de pãmânt, spre cer.
Iar casele, de sub zãpezi,
Mai picoteau, mai aţipeau...
Se ascundeau sã nu le vezi
Şi-n ele nu puteai sã crezi
Cã fãrã-o vorbã te vindeau.
Bãiatul trist, cu pãru-n vânt
Cãrãri de vis prin nea fãcea.
Prin crengi se încâlcea un cânt.
Nu încãpea niciun cuvânt
Doar timpul peste el trecea
Pãşea grãbit sau nu pãşea,
Cãrãrile curgeau spre cer
Şi-atâtea gânduri el avea
Cã-n minte nu-i mai încãpea
Nicio fãrâmã de mister.
Era şi îngheţat şi nins,
Era şi nu era pe drum
De umbre-agonizânde prins,
Şovãitor, dar nu învins,
Precum un foc fãrã de fum.
Din-nalturi luna l-a zãrit
Dansând prin fulgii cãzãtori
Şi paşi-n nea i-a poleit
Şi l-a urât şi l-a iubit
Ca pe-un buchet tãcut de flori.
Atunci o stea din cele noi
Ce niciodatã n-a iubit,
Necunoscând viaţa-n doi
Între sublim şi-ntre noroi
Printre nãmeţi l-a urmãrit.
Bãiatul rãtãcea, dator
Imensitãţii albe, vis,
Pãrea un fulg cãzut din nor
Sau un ecou rãtãcitor
Luminii lumilor promis.
De la un timp zãpada grea
Cãrare pentru el fãcea
Şi chiar de-ar vrea şi de n-ar vrea
În paşii ei, el paşi crea,
Prin albul care îl durea.
Şi-a fost o razã de luminã
Şi-a fost un început de nou.
În noaptea cea de stele plinã
Strãfulgerarea cea divinã
Ajunse-n ceruri, sfânt ecou.
Şopti, atunci, steaua cea nouã
În alburi de meteoriţi:
“Acolo jos e-o lume nouã
Ascunsã într-un strop de rouã
Cu oameni mulţi dar feluriţi.
Acolo viaţa-i un coşmar
Trãind în cercul lor prea strâmt
Ei sunt doar pietre de hotar,
Prinşi între dulce şi amar
Tânjind spre cer, cu zborul frânt.
Se zbat, se luptã, se ucid,
Cu umbra-n veci la purtãtor,
Având în suflete un vid,
Un azi de viitor avid,
Dar un statut de muritor.
Viaţa lor e un şirag
De ezitãri şi renunţãri,
Privind cu dor, dar nu cu drag
Cum vremurile valurile sparg
Pe pragul unor depãrtãri
Veşnic flãmânzi şi fãrã somn
Mai vulnerabili ca un vis.
Prinşi între “cerşetor” şi “domn”,
Nici pe maidan, dar nici pe tron
Trişti între iad şi paradis
Când fericirea le dã ghes
O lacrimã îi ţine-n loc,
Nimic nu prea au de ales,
Tristeţea-i viziteazã des,
Din neîmpliniri cerşind noroc
Cu dragostea fãcând pariu,
Uitãrii dând prezentu-anost,
Nici prea devreme, nici târziu,
În clipele ce nu înviu
Spun rugãciuni şi ţin şi post
Doar moartea îi aşteaptã-n drum
Pe la rãspântii de cãrãri
Şi focuri vii, fãrã de fum,
Peste prezentul care-i scrum
Purtat de vânt peste uitãri”
Şi steaua micã îl privea
Ca pe-un sisif urcând prin ger,
Zãpadã-n pãrul lui avea...
(Diandra, steaua se numea
Şi îşi avea un loc în cer)
“De sus, de-acolo, din înalt,
Voi, oamenii, nu existaţi
(Un zbor echivalent cu-n salt
V-apropie de celãlalt
Mai rãi, mai buni, mai disperaţi)
Dar pentru voi se nasc poveşti
Şi amintirile vin stol.
Conform tradiţiei lumeşti
Poţi sã fi mort chiar de trãieşti.
Poţi fi-mbrãcat chiar de eşti gol!
Poţi fi bogat fãrã de bani
Poţi fi sãrac fiind aurit,
Poţi trãi mult în câţiva ani,
Om simplu între barosani
Urât, bãtrân, însã iubit!
Şi când dispari vamã nu dai
Nici socotealã nimãnui.
Speranţe pentru mâine n-ai
Nici loc, închiriat în rai
Şi nici de-a dreapta tatãlui!”
Şi steaua bombãnea de sus,
Sclipind pe cerul argintiu.
Şi-atâtea ea avea de spus
Pe seama bietului intrus
Cã se fãcea, de-acum, târziu.
Dar în lumina lunii reci
O clipã ochii i-a zãrit,
Douã lumini ce le petreci
Pe-o scurtãturã, înspre veci,
Într-un surâs nefericit.
Erau albaştri, clari şi mari
Erau şi nu erau, clipeau,
Strângând în ei senzaţii tari
De parcã ai fi vrut sã sari
În apa care n-o aveau.
Apoi, deodatã, ca-ntr-un vis,
Bãiatu-n drum a înlemnit
Şi ca într-un roman nescris
În drumul iernii, nedecis,
Spre steaua micã a privit
“În noaptea asta decupez
Un colţ de cer cu-o stea pe el
Şi pentru asta inventez
Atât cât pot eu sã cutez
Având lumina sorţii, ţel.
La tine, eu sã urc nu pot,
Prea lung e drumul înspre soare
Dar pentru asta eu socot
Sã cobori tu, cu cer cu tot,
Înspre pãmântul ce mã doare.
Te-aştept în dansul unor fulgi
Cu iarna martorã de rând,
Prin depãrtãrile prea lungi
Coboarã şi-ai sã poţi s-ajungi
Aievea-aici, precum în gând.
Cu tine, iarna nu e grea
Şi nopţile-s mai cu luminã,
Cu tine, lumea nu e rea
Aicea jos, vei fi a mea
Deşi, pentru ceilalţi, strãinã.
Dar ce-ţi înşir poveşti?
Tu ce-ai trãit atâtea vieţi
Cu mult în faţa noastrã eşti,
Mai sus de porţile cereşti,
Deschise multor dimineţi.
Distanţa asta m-a durut.
E vremea stelelor ce mor.
Acum, chiar, una a cãzut
Poate eşti tu, cã m-a durut
În cel din urmã, unic, zbor
Dar, pentru tine, lumea mea
Se va aşterne între noi
Şi tot în faţã-o vom avea
O evadare va pãrea
Sau doar un dans, nebun, în doi.
Rãmâi deci stea, acolo sus,
Pe bolta cea de dor fierbinte
Prea multe, sigur, nu-s de spus,
Prea multe drumuri nu-s de dus
Doar viaţa merge înainte!”
Şi-apoi bãiatul s-a întors
În drumul lui neobosit
Din stele-i tot misterul stors
Poveştile de iarnã-au tors
Gând disperat, neîmplinit.
Sub luna rece viscolea,
Mânjind potecile cu nea
Şi totul ca un basm pãrea
La porţi viaţa îl pândea
Şi sus de tot, privind, o stea!
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
