|
Nr. 4264, vineri 11 sep 2026, Anul XIX
 .
03.09.2008, 12:33:54 | 0 comentarii | 826 vizualizari
Incursiuni în memorie
Articole de acelasi autor
de Mircea ANDRAȘ
Scrisoare pentru cel care a fost Ion Liciu
Şi se fãcea cã era, din nou, toamnã. Îţi mai aduci aminte, Ioane? Toamna sufletelor noastre. Suflete aurite de durere şi îmbãtate de renunţãri. Renunţãrile viselor noastre. Perechi sau neperechi. Viabile sau neviabile. Vise cu rouã travestitã-n brumã, cu brumã travestitã-n lacrimi, cu lacrimi aducãtoare de rouã şi cu vânt, purificator de pãcate. Şi cu ploi condamnate la ziua de mâine. Şi cu încã o viaţã fãrã de tine, începutul şi sfârşitul zilelor ce stau sã vinã cu încã un zâmbet fãrã bancurile tale, cu încã un dor condamnat la neîmplinire, încã o amintire spãlându-şi rãnile. Da’ tu, pe unde mai bântui, Ioane? Cui îi mai descreţeşti frunţile înnegurate de eşecuri? Cui îi mai faci o fotografie, drept speranţã pentru ziua de mâine? Cui îi mai faci un portret împletit cu raze aurite de gânduri mai mult sau mai puţin solvabile? Apropo, te-ai împrietenit cu îngerii şi aripile lor zburãtoare? Dar sfinţii? Cum privesc ei epigramele tale, cele de voie sau fãrã de voie? Spuneai cândva cã drumul spre Rai e pavat cu aripi frânte. Pe acolo nu funcţioneazã teoria celor 3R (recuperare, recondiţionare, refolosire)? Poate cã din atâtea aripi frânte vei putea reface douã bune. Sã poţi zbura înapoi. Pânã la noi, cei rãmaşi fãrã tine. Doar cu umbra lor, pavãzã defectelor netratate la timp. Ne mai ţii minte? Cã noi nu te-am uitat. Se pare cã veşnicia ţine de tine. A naibii veşnicia asta! Se pare cã i-ai intrat pe sub piele cât ai trãit, cã nu te poate uita. Nici acum, nici în veci. Pe aici, Ioane, toate sunt cum le ştii. Poate puţin mai schimbate pe aici, pe colo, prin pãrţile neesenţiale. Pânã una-alta, vei ştii cã localul atât de drag nouã, barul “8x4”, a murit odatã cu tine. Definitiv şi irevocabil. Pentru cã şi barurile mor, nu-i aşa? Şi dor a naibii aceste morţi anunţate şi cronicile lor. Cum ar fi şi dispariţia “Matinalului”, cel care, sub diverse titluri, te-a gãzduit în paginile lui, ca pe un locatar de preţ, care nu a rãmas dator posteritãţii. Pentru cã aşa a fost sã fie, fie-ţi amintirea uşoarã, Ioane!
Rânduri pentru cea care a fost Maria Dincã
Mãrie, Mãrie! Doamnã a poeziei din Vale. Poezie de suflet chinuit de remuşcarea timpului scurs printre degete şi plãtit la negru, întru desãvârşirea conceptului de dãruire fãrã de margini pe altarul “frumosului”, ca gest şi ideal, te-ai dus în cer, sã vezi ambele lumi, de sus, de acolo dintre stele, unde începe şi se terminã firul de gând, modelat cu har şi pasiune. Spre edificare am sã citez din cele scrise, peste tot, de dumneata, câteva, câteva “monstre” (cum obişnuiai sã spui) şi anume: un duel epigramistic cu cel care oricând putea fi “regele umorului” pe aceste meleaguri, Ion Liciu. Iatã-le:
Ion Liciu
Pentru-o clipã de umor
Aş putea sã te omor.
Multe zile-o sã trãieşti
... Umor, la tine, nu gãseşti!
Maria Dincã
Tu vorbeşti despre umor?
Poate ai în viitor
Crede-mã însã-n prezent
El este total... absent!
Ion Liciu
Şi acum şi-n viitor
Hazul peste tot rãmâne
Cât vorbim despre umor,
E absent... însã la tine!
Maria Dincã
Eh, umorul propriu-zis
Îndoieli creeazã-n mine:
Sã râd numa’ de ce-ai scris?
Sau sã râd numai... de tine?
Ion Liciu
Ţi-o spun aici. Specific: zãu!
Nu poţi ca sã mai zici nici pâs,
Umorul tãu nu face rãu
Nu poţi, de el,... sã mori de râs.
Maria Dincã
Despre umorul tãu, pe bune,
M-am tot ferit ceva a spune.
Ţi-o zic, cât pot eu de frumos,
Ai un umor... neserios!
Doi actori şi aforismele lor
Costin Iliescu
l Nu încerca sã scapi de umbrã. Ea s-a nãscut şi va muri odatã cu tine.
l Degeaba ai pâinea şi cuţitul, dacã îţi lipseşte sarea.
l Ea era prima lui dragoste. Din anul ãla.
l Soţia era “jumãtatea” lui. El a fost, întotdeauna, jumãtatea jumãtãţii sale.
l Am vrut sã trec râul pe jos. Pe sus nu puteam cã era un pod.
Mircea Pânişoarã
l Am fost mediator între primul soţ al nevestei mele şi cel viitor.
l Una e sã cânţi şi alta sã te cânţi.
l Cafeaua mã împiedicã sã dorm. La fel şi vecinul de deasupra.
l Autobuzul n-a vrut sã opreascã în staţie. Pânã l-a convins şoferul.
l În teatru ea era o stea. Cãzãtoare.
Cuvinte despre Petroşani
(George Ţãrnea)
Petroşaniul nu e un capãt de ţarã. Nici centru’ ei, dar e un “picior de plai”. Sau (de ce nu?) “o gurã de Rai”. Sau “o gurã de... minã”. Unde minerii par îngeri cu aripi înnegrite, care uneori se aprind. De dorul luminii. Aici, cãrbunele nu e ceea ce pare. Ci ceea ce este. Din când în când, Jiul spalã oraşul de pãcate şi îşi vede de drum. Natura îmbracã atunci oraşul de sãrbãtoare. Sãrbãtoarea celor fãrã sãrbãtori.
Horoscop
pentru dame
de Ion Liciu
Fecioarã: Nu mai sunteţi la modã!
Balanţã: Aţi crescut în greutate. Nu mai sunteţi o femeie... uşoarã!
Scorpion: Femininul de la scorpion e scorpie?
Sãgetãtor: Urmãriţi sãgeata! Dar nu o depãşiţi!
Capricorn: Dacã n-aveţi pile folosiţi glaşpapirul!
Vãrsãtor: Talentul conteazã. Dar nu se gãseşte în comerţ!
Peşti: Veţi întâlni marea iubire. Un metru nouãzeci şi doi centimetri.
Berbec: Nu-i cãutaţi soţului în coarne!
Taur: Nu vã îmbrãcaţi în roşu. Lumea va spune cã sunteţi nostalgicã.
Gemeni: Nu umblaţi în pantaloni! La nimeni.
Rac: Soţul îşi va gãsi prietenul lui cel mai bun. În dulapul dumneavoastrã.
Leu: Nu beţi banii! Nu sunt potabili.
Poveşti
cu Dumitru Dem Ionaşcu
“A fost odatã ca niciodatã!” (A fost!)
“Şi-am încãlecat pe-o şa!” (Dar calul plecase între timp!)
“Şi se luptarã din zori pânã-n seara!” (Seara s-au oprit. Cã nu se dãdea spor... de noapte)
“Calul lui Fãt-Frumos era alb cu pete negre! (Sau negru cu pete albe)
“Îi zise fetei cã o iubeşte!” (Cã o iubeşte pe prietena ei)
Note muzicale
de fostul pianist şi
compozitor Ticu Lucaciu
DO: Douã doici doresc dotarea Dorinei cu dota doritã.
RE: Recunoaşte reao! Recursul relevant reconstituie realitatea reminiscentã dar realã!
MI: Mi-am micşorat micile miraje de mireasã mignonã; mie mirele mi-a micşorat misterele mincinoase.
FA: Fato! Facã-se faţa ta familiarã. Faptul fardat face faţã fandãrii faptelor fatale!
SOL: Soluţia solvabilã e solidã, solitarã, solarã ca solda soldaţilor.
LA: Lasã-mã la o largã latitudine latifundiarã. Lavanda languroasã ca un langoş lambriat în mod laş, lacom şi latent.
SI: Siguranţa singurei situaţii din sistem situeazã simpla similitudine similarã la sictir!
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
