|
Nr. 4264, vineri 11 sep 2026, Anul XIX
 .
12.09.2008, 13:00:06 | 0 comentarii | 1393 vizualizari
CÃRŢI ADEVÃRATE DESPRE VALEA JIULUI (IV)
Articole de acelasi autor
de Petru BIRĂU
Cercetând cãrţile scrise despre Valea Jiului am ajuns inevitabil la monografii, care sunt documente de referinţã ce nu pot fi ocolite în demersul nostru de a semnala principalele volume care s-au scris despre aceste locuri şi prezentãm în numãrul acesta douã dintre cele mai importante şi anume ,,Monografia istorico-geograficã a localitãţii Petroşeni” de Sebastian Stanca (Editura Fundaţiei Culturale ,,Ion D. Sîrbu”, Petroşani, 1996), lucrare al cãrui manuscris a fost premiat de Academia Românã, cu premiul ,,General Ion Carp şi Maria Carp”, la 29 mai 1933 şi ,,Localitatea Uricani din Valea Jiului - vatrã de trãire româneascã” de Petre Fãgaş (Editura ,,Matinal”, Petroşani, 2000).
Sebastian Stanca prezintã în ,,Monografia istorico-geograficã a localitãţii Petroşeni” istoria acestor locuri din perspectiva cercetãtorului avizat, bazat pe o culturã vastã, raportându-se la o mulţime de documente, de la ,,Getica” lui Pârvan, la ,,Castelul din Carpaţi” al lui Jules Verne, elaborând lucrarea
într-o manierã ştiinţificã, cu o analizã profundã mai ales a datelor cronologice, din care se observã o continuã transformare a vieţii oamenilor din Valea Jiului, un ritm rapid al schimbãrilor, de la tradiţia pastoralã, la tumultul industrializãrii intempestive, de la liniştea munţilor, la zgomotoasa goanã dupã ,,aurul negru”, de la dominaţia feudalã din vremea lui Litovoi, la ocupaţia imperialistã austro-ungarã, toate marcând destinul locuitorilor din aceastã regiune care purta numele de ,,Ţara Jiurilor”.
Reproducem un fragment reprezentativ pentru valoarea documentarã a momografiei întocmitã de Sebastian Stanca: ,,Comuna Petroşeni în special s-a zãmislit pe la începutul veacului al 17-lea. O datã precisã, anul 1640, ne spune cã în locul în care se aflã astãzi oraşul Petroşeni, se afla familia unui iobag, probabil cu numele Bolia. Proprietari ai pãmânturilor din Petroşeni erau în vremea aceia familiile Marzsinai (Mãrginean) şi Keresztesy, amândouã descendente din Cândeşti. Hotarul între aceste douã familii îl constituia pâraiele Maleii şi al Dâljei. Partea dinspre nord, spre Bãniţa, aparţinea în 1633 la trei persoane din familia Mãrgineanu şi anume: Ostrovi Nagy Mihaly, Unczukfalvi Remosz Miklos şi Farkadini Maczesdy Laszlo. Partea spre Surduc aparţinea femeii nobile Keresztessy Iudita.
În 1633 un alt nobil, Buda Peter, ia zãlog pentru 1.000 florini de la Gheorghe Bokaniczai şi soţia acestuia Marginai Ana, moşia acestora din satul Petros. Moşia îi rãmâne mai târziu în posesiune definitivã.
În 1640, acest Buda Peter face schimb cu cei trei nobili de mai sus. Le dã lor moşia din Petros şi ia în schimb un fânaţ din Valea Jiului, care avea hotar comun cu moşia Iuditei Keresztessy. Ca hotar între aceste douã moşii se afla casa unui supus al Iuditei. Locul cade chiar acolo unde este astãzi comuna Petroşeni.
Buda Peter devine stãpân pe acest fânaţ în 1640 şi aduce îndatã aci 20 iobagi din Petros pe care îi colonizeazã pierzând condiţia de iobagi, în aceste locuri. De la Bethlen Gabor obţine apoi o parte din muntele Pãrâng pentru oieritul acestor colonişti. Aceştia statorniciţi aci pot fi consideraţi primii locuitori ai Petroşenilor de astãzi.” (,,Zãmislirea comunei Petroşeni”, pag. 45-46).
Monografia ,,Localitatea Uricani din Valea Jiului-vatrã de trãire româneascã” de Petre Gh. Fãgaş este una exhaustivã structuratã în patru capitole ample, cuprinzând o arie largã a datinilor, obiceiurilor, ocupaţiilor localnicilor din Uricani, precum şi istoria acestor locuri, în relatãri ample, în care povestirile bãtrânilor satului se juxtapun consemnãrilor din documentele istorice, într-o expunere fluentã ce relevã talentul narativ al autorului, din care citãm un pasaj edificator: ,,Uricaniul ca de altfel întreaga Vale a Jiului nu a rãmas în afara evenimentelor anului revoluţionar 1848 integrându-se cu totul în directivele de organizare ale Comitetului Naţional Român care împãrţise teritoriul Transilvaniei în 15 prefecturi, fiecare fiind condusã de un prefect.
Fiecare prefecturã trebuia sã organizeze pentru apãrare o legiune fomatã din 1000 de oameni. Legiunea era formatã din 10 centuri conduse fiecare de un tribun, la rândul ei centuria era formatã din 10 decurii conduse de cãtre un decurion.
Teritoriul unui sat dãdea una sau mai multe decurii, 10 sate formau o centurie, iar o sutã de sate, o legiune. Recrutarea se fãcea pe bazã de voluntariat. Dacã la daci sabia era armã în timp de rãzboi şi secerã în timp de pace, iar la moţii lui Iancu coasa întinsã era folositã ca lance în luptã, iar adusã la loc, unealtã agricolã, la Uricani unealtã în timp de pace şi armã în luptã, fãrã sã sufere vreo modificare, era furceriul (furca de fier). Nu în zadar la Uricani coada furceriului se numeşte cu un termen slavon - dârjalã - (derjavati = putere)”. (,,Istoricul localitãţii Uricani”, pagina 29).
Aceste douã cãrţi completeazã scrierile autentice în care este prezentatã Valea Jiului, cu obiectivitate şi cunoaştere.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
