18.07.2013,  21:49:53 | 1 comentariu | 1532 vizualizari
Din volumul „Liberalii lui Miocu” de Marian Boboc: / Procesul Romulus Miocu - „Solia Dreptăţii” – Dr. Aurel Vlad (II)


de Marian BOBOC
► Denunţ penal cu iz de ţuică. Sau, unde dai şi unde crapă…
 
III. Şi acum să trecem la examinarea contractului încheiat între Societatea Corvin şi M.A.T., vizat în a doua interpelare adresată domnului prim-ministru şi domnului ministru de finanţe.
În vara anului 1939 luna Iulie, Societatea Corvin, a cărei stăpâni sunt şi astăzi domnii deputaţi Miocu şi Dânşoreanu, a încheiat un contract cu M.A.T., adică Monopolul Alcoolului şi Tutunului, în baza căruia s-a obligat să plătească S.A. Corvin cinci bani pro hectolitru grad pentru ajutorul ce-l dă această societate la strânsul ţuici din judeţul Hunedoara. Acest comision s-a ridicat mai târziu la 6%, ceea ce însemna că M.A.T. plăteşte societăţii Corvin un comision de 16-18 mii lei după fiecare vagon preluat. Acest contract oneros pentru M.A.T. şi favorabil pentru domnii Miocu si Dânşoreanu s-a încheiat la stăruinţele acestora, ceea ce se poate dovedi prin depoziţiile martorilor Petru Guia Moţu, comerciant Deva, Leontin Pârvu, avocat, Bucureşti, Badea Gheorghe, fost director general al monopolului, Iosif Pernicek, director de Bancă, Ilia, şi Bogdan Nicolae, învăţător pensionat în Ilia. Prin aceşti martori se poate dovedi că domni deputaţi Miocu şi Dânşoreanu au intervenit direct atât la M.A.T., cât şi la domnul Mitiţă Constantinescu, ministru de finanţe pe acele vremuri, ca acest contract să se încheie şi să fie aprobat de minister, apoi că domnii Miocu si Dânşoreanu au condus şi supravegheat personal executarea acestui contract luând toate dispoziţiile de lipsă. 
Că această afacere a fost prejudicioasă pentru M.A.T. şi în folosul reclamanţilor se poate constata din următoarele:
1. Din contractul de comision încheiat între Corvin şi între Banca Pruna din Ilia şi
2. Din scrisoarea adresată mie de domnul Iosif Pernicek director de bancă din Ilia, cu data de 7. XI. 1940. Aceste scrisori le pun la dispoziţia parchetului.
Din aceste scrisori se poate constata că Societatea Corvin a angajat în Plasa Ilia pentru toate serviciile şi cheltuielile pentru care era ea angajată faţă de M.A.T. pe Banca Pruna din Ilia, dându-i acestei bănci un comision de 2% pentru toate serviciile prestate. 
Aşadar, din comisionul de 6% pe care-l primea Societatea Corvin 4% îi rămâneau ca beneficiu net, ceea ce făcea la 130 de vagoane preluate în judeţ, socotind numai 16.000 lei de vagon, cam 1.400.000 lei. Iată beneficiul minimal a tovărăşiei Miocu-Dânşoreanu - grupat în Societatea Corvin. Acest beneficiu a fost însă mult mai mare, fiindcă din scrisoarea domnului Pernicek Iosif din 7. XI. 1940 se poate constata că Societatea Pruna a realizat şi ea un beneficiu net de lei 224.547 lei din suma de 71.195.000  încasate bruto ca şi comision de 2% după ţuica achiziţionată în plasa Ilia. Pentru lămurirea acestei afaceri scandaloase, rog binevoiţi a cere să fie pus la dispoziţia întreg dosarul M.A.T., privitor la această afacere şi a asculta ca martori şi experţi pe domnii Iosif Pernicek, director de bancă, domiciliat în Ilia şi domnul Petru Guia Moţu, comerciant Deva.
 
IV. Pentru a ilustra activitatea dezastruoasă a domnului Romulus Miocu de la Camera de industrie şi comerţ, a cărui preşedinte e acest nefast personaj, şi a dovedi că domnul Miocu abuzează de situaţia ce o ocupă la această cameră pentru a-şi menaja afacerile sale şi a Societăţii Corvin, mă provoc la dovezile şi la depoziţiile ce se află în cauza nr. 251 din 16. VII. 1940 la cabinetul II de Instrucţie Deva, dosarul nr. 64/ 1940. Probele ce se vor produce în această cauză vor dovedi şi ele veracitatea afirmaţiunilor mele. 
Şi acum, după toate acestea, să vedem cu ce drept se plâng reclamanţii pentru faptul că în articolul Acţiunea politică a F.R.N. se contestă dreptul de a figura în rândul celor mai aleşi şi mai aleşi fii ai naţiunii, care pun binele public şi interesul obştesc deasupra oricărui interes, deasupra propriilor persoane. 
 
V. În privinţa aceasta, viaţa publică şi privată a domnilor reclamanţi ne oferă cea mai bogată documentare. 
Domnul Romulus Miocu şi-a început cariera în judeţul Hunedoara ca preot, apoi protopop unit al Petroşaniului. Acest domn, la înfiinţarea României Mari, era sărac lipit pământului şi ducea de multe ori lipsă, astăzi e multimilionar. Averea sa este apreciată la minimum 50.000.000 lei. Acest demn reprezentant al afacerismului s-a lăsat de popie şi a ajuns primar, prefect, deputat şi are aspiraţiuni să ajungă rezident regal, ba chiar ministru. Evident că formidabila sa avere nu şi-a putut-o câştiga decât numai prin politică. Aceasta i-a fost sursa materială de întreţinere şi îmbogăţire. 
Pentru a dovedi acest fapt, de altfel îndeobşte cunoscut, rog să fie audiaţi ca martori şi informatori domnii Ioan Duma, protopop Petroşani, Victor Ianza, întreprinzător, Petroşani, Ioan I. Vulcu, comerciant, fost senator, Orăştie, Petre Groza, fost ministru, Deva, şi Dr. Ioan Jantea, notar public Geoagiu. 
Domnul Romulus Miocu dispune astăzi de următoarea avere vizibilă: o casă în Petroşani, a doua casă a vândut-o societăţii Petroşani pe preţ de 1,5 milioane lei, un palat în Bucureşti, str. Dumbrava Roşie, casă şi moşie în Oraviţa, judeţul Caraş. În afară de aceasta se vorbeşte că ar fi cumpărat un palat în Viena pe numele fiului său. Averea mobilă a domnului Miocu e mai greu de stabilit; nu încape însă îndoială că domnul Miocu e mare acţionar la Cassa de Păstrare din Petroşani, la Societatea Corvin şi este angajat cu capital considerabil la o mulţime de afaceri şi întreprinderi. Cassa din Petroşani a câştigat-o acest profitor, graţie influenţei sale politice, anume: în calitatea sa de paroh a bisericii unite a cerut de la minele Lonea necomercializate să i se dea un loc de casă foarte valoros pe preţ de nimic, pentru a putea locui în mijlocul enoriaşilor săi. Pe acest motiv, guvernul ţării de atunci i-a făcut lui Miocu acest favor, iar popa Miocu, în loc să cumpere lotul pe seama parohiei sale, l-a cumpărat pe seama domniei sale. Aceasta se poate constata şi din monitorul oficial în care a apărut decretul prin care i s-a vândut domnului Miocu terenul. Dosarul ce se află la cartea funciară din Petroşani privitor la intabularea dreptului de proprietate ne poate da lămuriri concrete în această chestiune. Lacom cum este, domnul Miocu nu s-a mulţumit cu un singur lot de casă şi, ajungând primar al Petroşanilor, cu toate că, conform legii numai cei care nu aveau loc de casă puteau să fie împroprietăriţi, domnul Miocu şi-a mai asigurat pe nedrept încă un loc de casă. Dispunând de două locuri, domnul Miocu abuzând de calitatea sa de primar, şi-a clădit pe ele două case, fără a-l costa un singur ban. Zidirea a condus-o şi a făcut-o domnul antreprenor Nicolae Todea din Petroşani, care, în schimb, sub primariatul domnului Miocu a monopolizat toate întreprinderile comunale. Materialul de lipsă pentru zidire i s-a pus, în parte, gratis la dispoziţia D-lui primar de marile întreprinderi, iar pe cealaltă parte şi-a făcut-o el însuşi cadou, fiindcă Dl. Miocu nu are obiceiul să-şi achite datoriile, şi nimeni nu cutează să-şi prezinte conturile spre plată, fiind terorizaţi şi intimidaţi de acest potentat lipsit de scrupule; 
aşa încât şi astăzi d-l şi d-na Miocu au pe piaţa Petroşanilor datorii de vreo 40.000-50.000 lei, şi nimeni nu cutează să ceară achitarea, temându-se de răzbunarea acestui Baubritier modern. Dovadă pentru aceasta, D-nii Victor Ianza, întreprinzător, şi Ioan Duma, protopop ortodox, locuitori în Petroşani, ca martori şi informatori. Pentru cunoaşterea caracterului acestui tip, trebuie să relev faptul că Dl. Miocu, căruia îi plac chefurile, nu prea are obiceiul să-şi plătească consumaţia, că lasă întotdeauna această sarcină pe seama altora. Aşa a păţit-o, de exemplu, dl. Emeric Löwy, de prezent comerciant în Caransebeş. Acest domn, pe vremea când locuia în Petroşani, cu ocazia unui chef straşnic făcut de dl. Miocu, a fost către sfârşitul chefului invitat personal de D-l Miocu la masa lui, ca să ciocnească împreună câteva pahare de şampanie cu el. Această onoare a fost scump plătită de bietul Löwy, fiindcă Dl. Miocu, conform obiceiului său, s-a sustras de la plata şi a lăsat această sarcină pe seama D-lui Löwy, care a trebuit să plătească peste 30.000 de lei pentru cinstea pe care i-a făcut-o Dl. Prefect de a şedea un sfert de oră cu el la masă. Pentru dovedirea acestui fapt caracteristic cer să fie ascultat Dl. Emeric Löwy, comerciant în Caransebeş, şi Dl. Victor Ianza, întreprinzător din Petroşani ca martor. În felul acesta, Dl. Miocu a ajuns să aibă două case în Petroşani. În una locuieşte D-sa, iar pe cealaltă a vândut-o societăţii Petroşani. Iată primul milion şi jumătate câştigat de Dl. Miocu, celelalte milioane au urmat cu o rapiditate uimitoare, fiindcă D-sa, abuzând de situaţia sa oficială şi de trecerea pe care o avea pe lângă diferiţi bărbaţi politici cu influenţă, a constrâns aproape toate întreprinderile (…) să intre, pe lângă condiţiile fixate de D-sa, în tovărăşie cu el personal, sau cu Societatea Corvin. 
Iată şi lista de altfel incompletă a acestor tovărăşii: 1. Brad: Fraţii Kugel depozit de băuturi cu ridicata, în brevet figurând domnul Boilă Porfiriu, prin Societatea Corvin; 2. Petroşani, Tipografia Românească; 3. Petroşani, Librăria Jiul Cultural; 4. Hunedoara, Mălai Niţu, depozit de bere şi subdepozit M.A.T., prin Leopold David, societatea Corvin; 5. Petroşani şi Haţeg Sbuchea, Herbay et comp. Societatea Comandită Depozit coloniale, fierărie şi făină, prin casa de păstrare; 6. Haţeg, Maier Andrei, depozit de băuturi cu ridicata, trecut în toamnă în tovărăşie cu Miocu; 7. Petroşani, Pop Emil et. comp. Depozit de fierărie şi benzină personal; 8. Vulcan, Schmilovici Nicolae, fostul proprietar al depozitului de băuturi până la Paşti 1940, în urma intervenţiei lui Miocu acesta a semnat un contract de tovărăşie cu el, schimbându-i-se brevetul pe numele lui Pardos I. fost crâşmar în Iscroni; 9. Vulcan, cârciuma din casele lui Schmilovici prin Casa de păsstrare; 10. Lupeni, Roth Alexandru, depozit de băuturi, în brevet figurează Ghedeon I., Roth Alexandru a fost somat de Miocu să facă tovărăşie cu el; 11. Caransebeş, depozit de băuturi cu ridicata pe numele lui Sbuchia Herbaz et. comp. Societate în comandită”. (…)
 
21 de martori audiaţi
După o asemenea depoziţie… rechizitoriu, judecătorul-instructor Ioan Ivanovici dispune au­die­rea, la 24 august 1940, a… 21 de informatori (domiciliaţi în Hunedoara, Deva, Ilia, Orăştie, Brad, Petroşani, Vulcan şi Lupeni), invocaţi de dr. Aurel Vlad în declaraţia sa.
 
Afacerea „Pruna”
Avocatul Dr. Petru Groza confirmă şi dezvoltă afirmaţiile lui Vlad în privinţa „afacerii pruna”: „Recolta de prune în sezonul 1939 a fost atât de abundentă, cum producenţii nu-şi mai aminteau decât din bătrâni. Producenţii, şi în special ţărănimea, au legat mari speranţe de această conjunctură, potrivită pentru a le uşura greutăţile financiare prin care treceau în aceste vremuri de criză economică şi financiară. Ştiu, în calitate de producent şi cetăţean domiciliat în acest judeţ, că problema valorificării s-a agitat în rândurile celor interesaţi, încă la începutul sezonului, când se prevedea această recoltă neobişnuită, şi era timp îndestulător pentru reglementarea producţiei. O grupă de oameni ai regimului, în frunte cu parlamentari, îndeosebi însă deputatul şi preotul Dr. Romulus Miocu, cunoscut ca om de afaceri, cointeresat şi în exploatarea  vânzărilor de sare, zahăr etc. în acest judeţ, şi-au înstăpânit această chestiune, stabilind tratative şi legături directe cu M.A.T. Este notorie febrilitatea cu care se discuta această problemă, constituind ocupaţia principală pentru unii din aceşti domni. Natural era, cum toţi producenţii se aşteptau, să se stabilească un preţ minimal pentru cumpărarea prunelor de la producent, care preţ să asigure o rentabilitate pentru producenţi, lăsându-se restul, ce nu poate fi absorbit de către monopol, comerţului liber. Pe la sate se anunţau prin tobă şi alte mijloace de publicitate, măsuri diferite, care au creat o stare de nesiguranţă. S-a oprit vânzarea prunelor, s-a anunţat că se va cumpăra toată recolta de către M.A.T. Ca urmare, producenţii nu s-au îngrijit la timp de vase (vouzuri) necesare, iar în ultimul moment s-a anunţat că se va cumpăra numai vinarsul, pe lângă preţul maximal stabilit, întrucât îmi reamintesc, 40 bani de grad. Din toate acestea a rezultat, cum este notoriu, o adevărată catastrofă pentru ţărănimea acestui judeţ, nevoită să-şi distrugă o mare parte a produselor, pe care o aduna în gropi săpate în pământ, unde recolta a putrezit, şi, vânzând numai o parte a produselor cu un preţ de cca. 30 bani per hectolitru, în loc de 50-60 bani transportat la centru, deci, pe lângă un preţ de batjocură faţă de profitul realizat la revânzarea ţuicii (întrucât îmi reamintesc, cca. 1 leu de grad). Pe lângă dauna materială suferită de către regiunile, unde această producţie constituie un venit important, s-a pricinuit şi nemăsurată daună morală prin atingerea prestigiului unui regim inaugurat în acelaşi timp în zodia unei lumi noi, care se anunţa cu înlăturarea politicienilor şi afaceriştilor din domeniul vieţii publice (aici declaraţia lui Groza seamănă leit cu începutul declaraţiei lui Vlad - n.a.). Centrul de operaţie în această materie a rămas, ca şi pe vremuri, tot birourile Blum din Deva, sub egida succesorului acestuia, Rapaport, în strânsă colaborare şi tovărăşie cu deputatul preot Dr. Romulus Miocu şi alţi parlamentari, ai căror rosturi erau însă numai subsidiare, furnizând numai aport formal, nefiind iniţiaţi şi pricepuţi în astfel de afaceri. Beneficiul de milioane realizat afirmativ cu această operaţie de către tovărăşia Dr. Mioc, Rapaport, sub forma soc. Corvin, primind această societate 6 bani provizie de fiecare grad, fără ca ea să facă vreo investire, fiindcă toată operaţia valorificării s-a făcut cu personalul, capitalul, vasele etc. Casei Monopolului, şi fără alt aport decât existenţa unor delegaţi (…), a fost viu comentat de către opinia publică din judeţ, contribuind la adâncirea nemulţumirii ţărănimii pe urma pierderii unei conjuncturi, care nu obvine decât în zeci de ani  o dată. Asupra detailurilor acestei operaţii , cred că cel mai potrivit pentru a informa este dl. Ioan Ghişa, director al Băncii Crişana din Brad, care, ca specialist în materie, s-a ocupat şi în sezonul menţionat cu această problemă, rezolvită apoi, întrucât ştia, cu înlăturarea lui, de către cei menţionaţi”.
Iosif Bernicek, directorul Soc. Pruna din Ilia, furnizează alte detalii în „afacerea pruna”: „Soc. Pruna a făcut cu societatea Corvin un angajament, conform căruia Soc. Pruna, a cărui director sunt, se angajează ca să achiziţioneze ţuică din Plasa Ilia pe seama Monopolului pe sezonul septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 1939, şi pentru aceasta Soc. Pruna plăteşte un comision de 0,2 bani per grad litru. În timpul sezonului, a fost după cum rezultă din registrele Soc. Pruna, aceasta a achiziţionat ţuică în cantitate de 38 de vagoane, pentru care am încasat un venit brut de 224.547 lei, rămânând societăţii un venit de 70.000 lei”. 
Şi declaraţia pensionarului Nicolae Bogan se referă tot la „afacerea pruna”: „Soc. Corvin ne-a încredinţat ca să ajutăm la recepţionarea, preluarea şi predarea ţuicii către Monopol, pe septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie ’939, pentru care ni s-a acordat un comision de 0,2 la grad pentru ţuica recepţionată în Plasa Ilia. Această ajutorare s-a făcut de către Soc. Pruna, care în acest fel a beneficiat de un venit brut de 70.000 lei. Din cauză că Monopolul, deşi a spus la început că va concesiona prune, pune la dispoziţie vase pentru strânsul prunelor, şi le-a dat vase pentru strânsul prunelor, o mare cantitate de prune au rămas neculese. (…) În acest sens nu s-a făcut contractul cu Monopolul. Condiţiunea de recepţie a prunelor a Monopolului a fost întreţinută de Soc. Pruna pe tot timpul sezonului”. 
 
Afacerea Corvin
Dumitru Epure, cenzor al societăţii Corvin, lămureşte chestiunea înfiinţării acesteia: „Declar că n-am fost şi nici nu sunt preşedinte la Soc. Corvin din Deva. Preşedinte, la înfiinţarea societăţii, a fost ales dl. deputat R. Miocu, care, cu ocazia alegerii D-sale ca deputat, a demisionat din această calitate. Postul de preşedinte a rămas vacant până la adunarea generală - când a fost ales d-l R. Herlea din Cugir. Sunt numai cenzor la această societate. Relativ la capitolul social declar că societatea de mai sus s-a înfiinţat cu un capital de Lei 2.000.000. Din care, prima emisiune de Lei 1.000.000 s-a vărsat imediat, iar a doua emisiune a rămas ca să se facă ulterior, când Consiliul de Administraţie va găsi că este necesar. A doua emisiune s-a hotărât de Consiliul de administraţie, după cât nu ştiu, în noiembrie 1939, iar vărsământul complet, în decembrie 1939, respectându-se toate formele legale. Atât declar şi semnez”.
De la directorul Băncii Ardeleana din Orăştie, Cornel Mihăilă, aflăm povestea unei fuziuni bancare, în care este incriminat indirect şi Miocu: „În luna noiembrie 1938, am luat decizia, văzând dispoziţia Legii Bancare, în calitatea de director al Băncii Ardelene din Orăştie, ca aceasta să fuzioneze cu Banca Comercială din Deva. În acest scop al luat contact cu Sigismund Schulhof, preşedintele Consiliului de Administraţie al acestei bănci, care a declarat că în principiu este de acord, şi mai târziu va reveni asupra acestei discuţiuni. După doi ani, la începutul lunii ianuarie 1940, Schulhof mi-a cerut să iau contact cu el pentru a dezbate fuzionarea celor două bănci. După discuţiile avute atât cu el, cât şi cu Rapaport şi Laszlo, membrii în Consiliul de Administraţie a Băncii Economice, am căzut de acord, în principiu, ca cele două bănci să fuzioneze, urmând ca chestiunile în detalii să fie dezbătute şi aprobate de Consiliul de Administraţie. Pentru a putea beneficia de scutirea de impozit, am avut interesul ca fuzionarea să se facă cât mai repede, fiindcă termenul pentru aprobarea scutirii, pe baza Legii pentru înlesnirea creditelor, expira la 20 aprilie 1940. Pentru aceasta am înainta o cerere, în numele Băncii Ardelene, Consiliului Superior Bancar, prin care am arătat intenţia noastră de fuzionare cu Banca Economică, şi am cerut ca să ni se aprobe în principiu sentinţa (…), în cazul în care se va face fuzionarea. Această cerere a fost înregistrată la Consiliul Bancar la 21 martie 1940. La data de 1-2 aprilie, Dl Schulhof  m-a chemat la Deva prin telefon şi mi-a spus că Dl. Miocu a declarat D-lui Rapaport că are cunoştinţă că Banca Ardeleană a înaintat o cerere Consiliului Superior Bancar, prin care cere aprobarea, în principiu, a fuzionării cu Banca Economică şi cu Banca Corvineană din Hunedoara. Tot Schulhof a spus atunci că are cunoştinţă de la Rapaport că Miocu i-ar fi spus atunci că dacă se face fuzionarea Băncii Economice cu Banca Ardeleană, Rapaport va fi scos de la Soc. Corvin şi îi va face şi alte mizerii. Toate acestea le-am auzit de la D-l Schulhof. Tot de la Schulhof ştiu că Dl. Miocu avea intenţiunea să pună mâna pe Banca Economică, fie prin fuzionare sau lichidare, şi pentru aceasta i-a făcut mizerii Băncii Economice, prin Consiliul Superior Bancar, unde a intervenit să i se facă expertiză. Direct nu am nici o cunoştinţă, decât după spusele D-lui Schulhof. Menţionez că eu am cerut în petiţia adresată Consiliului Superior Bancar aprobarea prin fuziune numai cu Banca Economică. Dl. Schulhof mi-a spus că cererea s-a făcut pentru a se aproba fuzionarea şi cu Banca Corvineană din Hunedoara, care eu nu am menţionat în cerere. Ulterior, am aflat că cererea a fost completată de dl. Vlad, la Bucureşti”. Implicarea lui Vlad în această chestiune bancară mai reduce din credibilitatea declaraţiilor sale, deoarece a avut interes în afacere.    
Interesant că cei amintiţi în declaraţia lui Mihăilă că ar fi fost, într-o formă sau alta, ameninţaţi de Miocu nu recunosc aceasta. 
Şi Rapaport Isak Ioan contrazice declaraţia lui Vlad, conform căreia ar fi fost ameninţat de Miocu: „Nu este adevărat că Dl. Miocu mi-a spus vreodată că în cazul când Ardeleana şi Banca Economică ar fuziona, eu voindu-mă la aceasta, mă va da afară şi îmi va face mizerii. Acţionarii Băncii Economice au vândut la un curs acţiunile (…) Cassei de Păstrare. Este adevărat că procedura de lichidare a Băncii Economice a fost suspendată din cauză că noi am prezentat un memoriu Consiliului Superior Bancar ca să suspende aceasta (…). Nu este adevărat că Dl. Miocu m-a ameninţat sub o formă sau alta, ca să intru cu acţiunile de 150.000 lei, deşi mi se cuveneau mai multe acţiuni după aportul ce-l aveam”. 
Frieda Rapaport, întăreşte spusele soţului său Isak Ioan: „Este adevărat că soţul meu a intrat în Soc. Corvin, subscriind acţiuni de 150.000 lei. Nu este adevărat că dl. Miocu i-a ameninţat pe proprietarii întreprinderii Blum că le va distruge întreprinderea, luându-le brevetul de comercianţi, dacă nu fac tovărăşie cu dânsul şi nu intră în Soc. Corvin. Eu, de altfel, nu am nici o cunoştinţă despre tratările duse de soţul meu cu Dl. Miocu. Precizez, însă, că în momentul în care soţul meu a început să trateze cu Dl. Miocu afacerea Corvin, brevetul nu-l mai aveam, fiindcă titularul brevetului, tatăl meu, a murit”.
Preşedintele Băncii Economice din Deva, Sigismund Schulhof , arată împrejurările prin care banca sa a ajuns să fie lichidată de Cassa de Păstrare Petroşani, dezincriminându-l pe R. Miocu: „Am fost preşedintele Băncii Economice la Deva şi (…) înainte de anul 1931, la toate inspecţiile făcute din partea Băncii Naţionale s-a conchis că banca noastră este un model de bancă,  veche, serios etc. În 1939 a venit Dl. Ştefanovici, casier la Banca Naţională Deva, în inspecţie şi, din contră, a constatat că Banca Economică este un institut iudeo-maghiar, nu este viabil etc. Astfel, că la câtva timp ne-am pomenit cu o citaţie din partea Consiliului Bancar. În raportul făcut de Ştefanovici, în concluziuni se cerea: lichidarea forţată şi numirea ca lichidator a Cassei de Păstrare Petroşani. În faţa acestei situaţiuni (…), am hotărât vinderea acţiunilor sau fuzionarea cu Banca Ardeleana, însă, din cauză că majoritatea acţionarilor au fost pentru vinderea acţiunilor numai pe bani gata, nu am putut ajunge la înţelegere cu Banca Ardeleană, şi atunci am vândut acţiunile Cassei de Păstrare din Petroşani. Dl. Miocu nu a fost ca să vindem lui acţiunile, şi nu ştiu cine a pus în mişcare procedura de lichidare în faţa Consiliului Bancar”.
Ion Brâncoveanu (profesor secundar la Roşia-Sibiului): „După câte îmi amintesc în ziua de 31 octombrie ’939 se hotărâse de către Consiliul de administraţie al Soc. Corvin, majorarea capitalului de la un milion la două milioane lei. La această adunare am participat şi eu în calitate de membru. Nu mă pot declara dacă majorarea capitalului s-a făcut legal sau ilegal (…)”. 
Ana Schaffer din Deva şi David Leopold din Ghelari, şi ei pomeniţi de Vlad în declaraţia sa, declară la unison: „Eu nu ştiu nimic în cauză”.
 
Cum succesul în afaceri şi politică naşte invidia contemporanilor 
Antreprenorul petroşenean Victor Ianza (care locuia în 1940 în comuna Bulzeşti): „Ştiu că fostul deputat Romulus Miocu, ca şi preot catihet în comuna Petroşani, era sărac, neavând nici o avere, astfel că de multe ori recurgea la tatăl meu şi-i servea diferite alimente, ca faină, zahăr etc. Astăzi, averea acestui om valorează mai mult de 5.000.000 lei. Această avere şi-a agonisit-o din diferite afaceri. Astfel, deşi preot, a intrat ca şi contabil la Consumul funcţionarilor, a ajuns director la Fabrica de Piele din Petroşani, apoi director la Cassa de Păstrare din Petroşani, precum şi la Uzina Electrică din Petroşani. De prezent, este în tovărăşia mai multor oameni de afaceri, ca Blum, unde a intrat în timpul cât a fost Preşedintele Camerei de Comerţ,  societate care se ocupă cu desfacerea băuturilor spirtoase, monopolizând toată piaţa acestui judeţ. (…) Este mare acţionar la mai multe societăţi din judeţ. Am auzit că ar avea soţia lui şi azi datorie pe piaţa Petroşani. Mi s-a plâns odată Emeric Löwy, comerciant din Caransebeş, înainte de aceasta cu vreo 10 ani, că la un bal, fiind invitatul D-lui Miocu la un pahar de şampanie, după o jumătate de oră de ospitalitate a plătit consumaţia D-lui Miocu, în valoare de vreo 5.000-10.000 lei, ceea ce mi-a afirmat însă este faptul că l-a costat cam scump invitaţia de mai sus”. După cele scrise reiese că Victor Ianza (băiatul lui Vasile Ianza, fost pretor al plăşii Petroşani) nu era în relaţii prea amicale cu Romulus Miocu. Însă declaraţia este preţioasă pentru că aduce amănunte noi despre omul Miocu şi omul de afaceri Miocu. Mai reţinem şi faptul că Miocu şi Ianza erau coreligionari, amândoi fiind greco-catolici.
Am mai amintit în această carte că relaţiile dintre Romulus Miocu şi protopopul ortodox de Petroşani, Ioan Duma, nu erau prea cordiale. De aceea declaraţia protopopului trebuia înţeleasă prin prisma acestor… neînţelegeri: „Cunosc pe Miocu de prin anul 1912, fiind numit în calitate de capelan cu dreptul de succesiune în comuna Petroşani, unde îl găsisem pe numitul stabilit acolo cam cu vreo ½ ani înainte. Ştiu că Miocu nu avea nici un fel de avere, încât s-a avizat la sprijinul lui Victor Ianza, care era şi epitropul lui; a luat însă o ascensiune vertiginoasă, sub raport material, în urma colaborării sale cu Valer Pop, fostul comisar de alimentaţie al Consiliului Diligent pe Valea Jiului. Această ascensiune era atât de bătătoare la ochi, încât a început să murmure lumea, iar eu, în calitate de deputat, am semnalat cazul D-lui Maniu, şi întrucât nu mi s-a îngăduit ca să dezvolt o interpelare în Cameră în această cauză, mi-am dat demisia din Partidul Naţional. Am cunoştinţă mai departe că Dl. Miocu, prin intermediul şi sprijinul lui Valer Pop, a intrat în legătură cu fostul Director General al Minelor din Valea Jiului, cu ajutorul căruia a înfiinţat o serie de instituţii comerciale, cum sunt Tipografia şi Libăria Jiul Cultural, în care era în mare măsură interesat, fiind tot factumul acestei societăţi. Tot atunci a pus mâna pe Banca (!) Cassa de Păstrare din Petroşani, cu sucursalele ei. Prin Banca Cassa de Păstrare din Petroşani, a cărei naţionalizare s-a făcut şi cu concursul Băncii Comerţului din Craiova, Dl. Miocu a reuşit să acapareze toată viaţa economică de pe Valea Jiului, neexistând vreo întreprindere în care să nu fie interesant prin Cassa de Păstrare. Prin Soc. de conturi Corvin, Dl. Miocu a reuşit să stăpânească viaţa economică din tot judeţul, fiind cointeresat ca membru în nenumărate întreprinderi de băuturi spirtoase. Apoi, prin creeri de filiale ale Cassei de Păstrare la Brad şi Deva (…), stăpâneşte şi financialmente tot judeţul. Dl. Miocu a intrat în diferite întreprinderi comerciale, având azi în stăpânirea sa diferite întreprinderi de mărfuri din Petroşani, Vulcan, Haţeg, Deva, şi este şi conducătorul efectiv al Uzinei Electrice din Petroşani. După declararea comunei Petroşani ca comună urbană a fost numit primar al comunei, precum şi şeful organizării liberale, pe plasă, datorită căror calităţi a reuşit să domine toată suflarea omenească din acest ţinut. Astăzi, averea acumulată pe căile mai înainte arătate a D-lui Miocu se ridică la o sumă de peste 50 - 60 milioane de lei, având casă mare în Bucureşti, în Petroşani, în Deva, precum şi pământ mobiliar în Banat”. Aspră „spovedania” protopopului Duma. Care, să nu uităm, fusese coleg de partid, PNL, cu Miocu, şi, prin urmare, putea aminti şi despre latura bună a lui Miocu în dezvoltarea edilitară a Petroşaniului şi întreg judeţului Hunedoara. Dar şi aşa, pentru timpul nostru declaraţia lui Duma aduce la lumină, chiar dacă cu obidă, aspecte neştiute din viaţa lui Romulus Miocu, dar şi a sa.
 
Dosarul e clasat
Printr-o „ordonanţă de zi”, judecătorul de instrucţie Iosif Stanciu pune punct, la 15 octombrie 1940,  cercetării, dispunând: „Încetarea acţiunii penale în cauza de faţă (…). În ce priveşte eventuala pretenţiune civilă ale părţilor (…), se îndrumă la instanţa competentă”.
Şi, pentru că faptele incriminate s-au amnistiat, la 24 octombrie 1940, dosarul este clasat. Nu şi pentru cercetătorii de „istorii”.

Comentarii articol (1 )

#1 C-64-R21.07.2013,  12:14:50
Vreo diferenta intre justitia anilor '40 si cea din prezent ? Undeva prin anul ... 2100 si dosarele de acum vor fi la fel ca cele din '40 :) C-64-R


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 8 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Pe aceeasi tema
Duminică, 28 iunie, 2015, cu o zi înainte de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, va avea loc sfinţirea unei troiţe care a [..]
25.06.2015, 20:39   |    0 comentarii
Glück Auf, Her Humel!
 
Anul trecut, la o cafea, Robert Humel &i[..]
22.01.2015, 21:44   |    1 comentarii
Solemnitatea s’a desfăşurat în prezenţa membrilor Prezidiului şi ai guvernului, precum şi ai delegaţilor tineret[..]
30.10.2013, 22:15   |    0 comentarii
Îndeplinindu-şi sarcina dată de Partid muncitorii, brigadierii şi tehnicienii au realizat în 7 luni de zile constru[..]
30.10.2013, 22:14   |    0 comentarii
- - -

- - -

- - -

- - -

- - -
- - -
- - -
- - -
- - -








Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!
Promovare
Publicitate
Newsletter