Îndeplinindu-şi sarcina dată de Partid muncitorii, brigadierii şi tehnicienii au realizat în 7 luni de zile construcţia liniei ferate pe care regimurile burghezo-moşiereşti n’au isbutit  s’o termine într’un sfert de veac.

 

Joi şi vineri n’a mai plouat pe Valea Jiului iar vântul se potolise şi el. Dinspre ambele capete ale şantierului linia se apropia lucioasă şi neagră, străbătând tuneluri, căţărându-se pe viaducte, traversând poduri înalte peste Jiu. La Păiuş, Chirca Ion, responsabilul sectorului nu mai ştie unde îi este capul, de oboseală şi de emoţie. Se ţine însă bine. Îi era doar ciudă că timpul trece prea repede. Minutarele ceasului fugeau. Acum era 6 dimineaţa, acum e 10, acum e 2 după amiază. Febra întrecerilor îi cuprinde pe toţi. Se uitau la gura tunelului, adâncă şi neagră şi ştiau că dincolo, la ieşire, în sectorul Pietrele Albe, se va face legătura liniei.

 

Linia trebuie făcută...

Legătura liniei s’a făcut în 22 Octombrie. Dela 1 Aprilie, de când s’a început lucrul, au trecut 200 de zile. Nici măcar şapte luni încheiate. 205 zile... Cei din brigăzile 23 August, care au rămas până la sfârşit pe şantier, îşi mai aduc şi azi aminte de primele zile. Jiul curgea negru şi furios, pereţii defileului erau prăpăstioşi şi aspri. A fost greu în primele zile. Lucrau agăţaţi de munte cu frânghia o zi întreagă şi noapte mergeau să se culce în paturile tari. Era încă frig, mâncarea nu întotdeauna la vreme, prin hainele subţiri frigul pătrundea până la oase. Dar linia trebuia terminată. Partidul pusese în faţa tinerilor sarcina aceasta şi o bună parte dintre ei înţelegeau. Mai prost era cu cei pe care greutăţile îi speriau, cu cei care nu înţelegeau. Seara în cabane, în jurul paturilor, se încingeau discuţii nesfârşite. Cei care înţeleseseră luptau cu ceilalţi. La vorbeau dspre visurile lor, despre năzuinţele lor într’o viaţă mai bună. Le povesteau de munca şi lupta tineretului societic în condiţii nesfârşit mai grele şi le dădeau să citească „Aşa s’a călit oţelul” sau „Şi a fost ziua a doua”. Îşi mai aduc toţi aminte de asta acum în ziua în care după 205 zile se face legătura liniei.

 

7.889.962 ore de lucru

De 25 de ani se lucrează la Bumbeşti-Livezeni. Dacă ar fi fost să se lucreze în acelaş ritm, ar mai fi trebuit încă cine ştie câţi ani. De când au venit şi până la 15 Octombrie, brigadierii mobilizaţi de FNT DR au lucrat 7.889.962 ore. Faceţi socotea şi veţi vedea cât au muncit brigadierii în cele 205 zile. Şi greutăţile au fost berechet. Cei mai mulţi dintre brigadieri erau ţărani obişnuiţi cu munca pe moşia boerului. Aici ei trebuiau să muncească liberi şi nu puteau să se obişnuască cu asta. Până s’au obişnuit a fost greu. O bună parte erau analfabeţi şi au trebuit să înveţe să scrie şi să citească. 80 de şcoli de alfabetizare au funcţionat pe şantier, 3.886 de brigadieri au învăţat carte la Bumbeşti-Livezeni. Oamenii munceau şi învăţau cu sete.

În tunelul Dragalina zidurile se prăbuşeau parcă erau de carton. Unii începuseră să creadă că e o nouă poveste cu Meşterul Manole. Tunelul Dragalina fusese construit de vechea antrepriză a inginerului Prager şi mulţi şi-au dat seama că aici trebuie căutată buba. Au căutat-o şi au găsit-o. Povestea un brigadier: „Zidurile au fost construite pe temelii de nisip. Muntele presa pe toate părţile. Noi am săpat vreo 12 m până am dat de stâncă vie. Apoi deabea am început zidirea. Şi tunelul Dragalina nu s’a mai prăbuşit. Ce e zidit din stâncă nu se prăbuşeşte.

 

Se face legătura liniei

Când s’a pus ultimul panou al liniei în sectorul Pietrele Albe erau cu toţii emoţionaţi. Brigadierii cântau cot la cot cu tehnicienii şi cu muncitorii. Fiecare voia să învârtească cu cheia ultimul şurub.

A vorbit secretarul organizaţiei de Partid de pe şantier. A vorbit şi şeful tehnic al lucrătorilor. N’au fost discursuri, oamenii erau prea emoţionaţi, uralele şi nerăbdarea brigadierilor prea mari. Încet şi grav, împodobit cu steaguri roşii, primul tren a trecut spre Bumbeşti venind dinspre Livezeni. În acelaş timp în celălalt capăt al şantierului, în sectorul Amaradia se punea ultimul panou al variantei Filiaşi – Tg. Jiu. Trenul putea să treacă fără oprire dealungul celor 110 km de cale ferată...

 

În luptă cu muntele, oamenii se schimbă

Cei 28.000 de brigadieri au muncit în cele 19 sectoare ale şantierului. Locurile pe unde au trecutei, aducând cu dânşii linia ferată, sunt de nerecunoscut. Ştiţi cât au săpat ei în stâncă? 382.335 mc. Dacă credeţi că asta a fost uşor vă înşelaţi. Erau zile aşa de friguroase că brigadierii n’au putut ieşi pe şantier. Ora de ieşire a schimbului de dimineaţă a trebuit schimbată dela 6 la 8. Totuşi, brigada Sălaj din sec. Cepănoreşa a depăşit în ultimele zile norma de 97%. Şi chiar în ziua legăturii liniei, brigadierii din Sectorul Băi, au trimis colectivului de conducere a şantierului o ştafetă prin care anunţau că au terminat lucrarea în sectorul lorcu 8 zile înainte de data fixată. Locurile s’au schimbat pe defileul Jiului. Munţii au fost ..., stânca a fost prăbuşită peste Jiu, nici brigadierii n’au rămas aşa cum au venit. S’au schimbat şi dânşii.

 

Cu Partidul nostru în frunte...

Oamenii au găsit aici teren prielnic şi au crescut. Mogoş Alexandru şi Curtescu Petre au fost decoraţi cu Ordinul Muncii. Într’o noapte Alexandru Vasile a ieşit la lucru cu 35 de oameni din brigada sa şi au făcut ei singuri norma unei brigăzi întregi. Când a fost pe şantier, studentul Calencea dela Drept, lucrând în sectorul Amaradia, a construit un soiu de cupă de lemn cu care se ridica cimentul la locul de muncă, depăşindu-se astfel norma de 3 ori. Dacă o să vorbiţi cu Szekely Ştefan din brigada Târnava Mare, o să aflaţi că înainte nu ştia prea multe lucruri. Acum ştie dece munceşte pe şantier şi mai ştie dece nu se înţelegeau altădată Românii cu Ungurii şi dece e bine să se înţeleagă de acum înainte. A învăţat astea toate pe şantier. A învăţat astea toate şi multe altele, aşa cum au învăţat tovarăşii lui. Partidul le-a fost în privinţa asta îndrumătorul de frunte. Ei au aflat că datorită eforturilor lor drumul cărbunelui spre centrele industriale va fi scurtat, că preţul cărbunelui va scade.

Pentru asta ei au spart munţii. Şi în munca asta Partidul le-a fost mereu conducător. Ei strigă: Cu Partidul nostru’n frunte, spargem munte după munte. E un adevăr pe care îl simt cu toţii. De aceia primul lor gând, după ce s’a făcut legătura, primul lor gând s’a îndreptat către CC al PMR căruia i-au trimis o telegramă.

Pe măsură ce se apropia ziua încheierii liniei, febra întrecerii lor creştea. Se apropia şi ziua de 7 Noembrie şi brigadierii se pregătesc s’o serbeze cum se cuvine. Era greu ca iniţiativa să pornească. Şi iniţiativa a pornit. Sectorul Lainici a provocat sectorul Rafailă. Aşa cu pornit întrecerile ocialiste pe şantier. Aşa a ajuns brigada Dâmboviţa pioneră luând până acum steagul muncii de 3 ori... Aşa s’a ajuns la încheierea liniei. Vineri d.a. când tehnicienii prevedeau evenimentul pe Luni.

*

Peste câteva zile se va face, într’un cadru festiv inaugurarea liniei ferate Bumbeşti-Livezeni. Se va face analiza muncii, se vor arăta realizările dar şi lipsurile. Aşa ne învaţă Partidul nostru, aşa sunt obişnuiţi UTM-iştii care au fost mereu în primele rânduri ale muncii pe şantier. Linia ferată Bumbeşti-Livezeni este o cărămidă la temelia socialismului în ţara noastră. Dar o temelie nu se face decât cu multe, foarte multe cărămizi. Brigadierii care vor mai rămâne pe şantier ca să execute lucrările de finişaj, sau cei ce vor pleca acasă, la munca lor de fiecare zi în producţie, în uzine, pe ogoare ştiu bine asta... şi nu vor precupeţi niciun efort pentru a fi demni de încrederea pe care le-a arătat-o Partidul.

Emil Ţilenschi („Tânărul muncitor”)

•