Noaptea de sâmbãtã, noaptea sfârşitului de sãptãmânã. În aceastã noapte se fac petreceri, se aniverseazã evenimente, se dis­putã nunţi sau botezuri, în aceastã noapte, de regulã, nu se doarme. Din diverse motive. În diverse situaţii.

Noaptea care viaţa duce
Sâmbãta-n duminicã
Uneori lacrimi aduce
(Când nu este tipicã)

Când pe cerul ei se stinge
Steaua unuia din noi
Stã destinul sus şi plânge
Între rouã şi noroi

Însãşi mina iar de doare
Cu minerii ce se sting
Lumânãri aprinse, care
Îmi dau voie ca sã plâng

Sâmbãta îşi duce trena
Şi-apoi Dumnezeu cu mila...
Iar se vaietã sirena
Lãsând doliul în Petrila

Curtea minei e mai aglo­meratã ca niciodatã. Se­me­nii noştri îşi cautã se­menii. Viaţa e o cãutare con­tinuã. Într-o aşteptare deplinã. Minerii îşi cautã drumul spre luminã. Aces­ta însã e atât de aproape de drumul înspre cer.
Acolo, sus, printre îngeri şi sfinţi, la hotarul dintre purgatoriu şi paradis s-au înãlţat în aceastã noapte douãsprezece suflete ne­vinovate, netemãtoare şi, ca şi toate celelalte, iubi­toare de viaţã. Nu una veş­nicã şi irealã ci una adevãratã, care sã fie trãitã din plin. N-a fost sã fie. Soarta, numitã elegant “destin”, n-a fost de acord. Şi nici cei câţiva îndrituiţi cu trecerea lor prin adâncuri, care i-au trimis, cu voie sau fãrã voie, inconştienţi sau nu, la moarte. Iatã cã, dupã aşa zisa revoluţie, nu am schim­bat mare lucru. Se moare şi acum ca şi îna­inte, se plânge şi acum ca şi înainte, se trãieşte şi acum ca şi înainte.

Explozia, un cer de foc,
Aflat acolo-n subteran,
Pe galerie-şi face loc
Urcând lumina în tavan.

Şi suflul ei se scurge-acum,
Cãlcând viaţa în picioa­re.
Sunt flãcãri peste tot. Şi fum.
Se suferã cumplit. Se moa­re.

Se face iadul sub pã­mânt
Viaţa a rãmas afarã
Şi jos nu plouã. Nu e vânt.
Nu sunt nici lumânãri de cearã.

Spre-a fi aprinse pentru ei
Cei care pleacã de la noi.
Tãcerea frântã-n picuri grei
De rouã purã şi noroi.

Nu le-a fost dat mai mult de-atât,
Viaţa nu mai crede-n lacrimi
Spre viitor puntea s-a rupt
Şi toate se preschimbã-n patimi

Acasã nu vor mai ajunge
Cei mici nu vor avea pãrinte
Incertitudini sã le-alunge,
Sã-i ducã-n viaţã, înainte.

Soţia nu îl mai aşteaptã
Şi mama-i spune rugãciuni
Uitãrii vor deschide-o poartã
Cã nu e vreme de minuni.

Şi iarãşi mina va rãmâne
Sã poarte ura tuturor.
Ea ce le dã la-atâţia pâine
E factorul rãspunzãtor

Aşa se spune dar noi ştim
Cã vina pentru-aceste morţi
E şi a celor ce conduc
Şi nu-i o tragere la sorţi.

Curtea spitalului. Docto­ri, bolnavi, jandarmi. Şi printre ei cei arşi. Torţe vii acolo jos, suflete în agonie, aicea sus. Se mai aude-o sirenã. Mai vine-o salvare. Alţi nefericiţi în drumul lor spre lumea de dincolo. Minerii aduşi pe-o razã de luminã sunt pustiiţi de o pace adâncã. Par împãcaţi cu toate. Par de­taşaţi. Faţã de carele de reportaj, faţã de camerele de luat vederi, faţã de aparatele de fotografiat. Ciudat. Pânã acum nu i-a cãutat nimeni. Nu i-a filmat, nu i-a fotografiat, nu au ştiut de existenţa lor. Acum însã au devenit personajele principale. Puţin prea târziu însã. Mult prea târziu.

Spitalul, ca o lume aparte,
Îngeri în halate albe
De durere sã n-ai parte
Dar nici de florile dalbe

Plânsete, ecouri moarte,
O speranţã, numai una,
Douã ceruri ne desparte
Spre care visãm întruna.

Şanse, doctorii, minuni,
Cerul vine mai aproape,
Oameni rãi şi oameni buni
Cei cu zile or sã scape

Lupta asta pentru viaţã
Este lupta de pe urmã.
Totul e ca la piaţã
Unde preţuri mari ne curmã

Mai apare o spe­ran­ţã
Ultima sau chiar mai sunt.
Se amânã în in-
s­tan­ţã
Dreptul nostru pe pã­mânt

Zi mohorâtã, cu cerul stând sã cadã. Riscãm
sã-l cãlcãm în picioare. Vântul s-a oprit la ora destinului. Nimic nu mai poate fi schimbat. Totul e bãtut în cuie. La fel ca palmele lui Iisus. Ca şi el, şi noi ne ducem crucea. Pânã când va trebui sã ne oprim. La fel ca şi ei. Prometeii unui timp ce stã sã vinã
Ai grijã, Doamne, nu-i lãsa
Uitãrii, ca pe o amintire.
Şi iartã-i cu iubirea ta
Cã au nevoie de iubire!

Şi du-i în cerul tãu de vis
Cã lor le-a fost credinţã mare
Iubeşte-i cu iertarea ta
Cã au nevoie de iertare!

Şi dã-le cele de cuviinţã
Şi-un loc, acolo sus, în rai,
Şi dã-le viaţa de pe urmã,
Şi-o altã viaţã sã le dai.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.