Povestind Revelionul

Când noi am ajuns în sală
Era mare vânzoleală
(Şi-năuntru şi pe-afară)
Gazda era foc şi pară
Că i-a spus o domnişoară
Ce lucra la primărie
Că-anul ăsta, Anul Nou,
S-ar putea să nu mai vie
(Foarte sigură premiza)
Că vine-n locul lui criza.
Criza asta mondială
Ce pe mulţi îi bagă-n boală
Fiind şi un pretext se pare
Pentru-aleşii-aceia care
Nu ating ce şi-au propus
(Deci prea multe nu-s de spus).
Pân’ la urmă noi intrarăm,
La masă ne aşezarăm
Cinci pahare-ngurgitarăm,
Şi gustarea-o terminarăm,
Că spunea şi o vecină:
“Acum criza poa’ să vină!”
Cum venise una nouă
Taman pe la ora nouă,
Doi băieţi cu ochi de rouă
O-mpărţiră pe din două.
Tot în două-am împărţit
Cu unul mai răsărit
Sticla cu pălincă tare
Ce n-avuse căutare.
Apoi, pe la ora zece,
(Ce e vis, ca visul trece)
Când ajunserăm la supă
(La vreo trei minute după)
Constatăm cu-ngrijorare
Că nu mai e mama mare
(Nu e grav, ea mai dispare)
Pe la ora unsprezece
Când toată lumea petrece
Am “scăpat“ şi de nevastă
(Ca să vezi ce mai năpastă)
Când nu ne mai aşteptam
Miezul nopţii prinsu-l-am
Tocmai când, cu mare fală,
Anul Nou intra în sală
Şi-i făceau feştania
Când ciocneam şampania
Şi-a plecat şi ne-a lăsat
Când eram la sărutat.
Eram beţi, să tragi cu tunu’,
Când venise ora unu.
Aproape de ora doi
Savuram un vin de soi.
Aproape de ora trei
(O s-o spun chiar de nu vrei)
Şeful s-a-mbătat şi basta.
Şi-atunci i-am luat nevasta
Şi-am dansat cât am putut
Până patru s-a făcut
Ea s-a dus, a dispărut,
N-am mai văzut-o aici.
Şi-a venit şi ora cinci.
Hai, şi-atuncea naşul mare
A căzut peste mâncare
De-a fost tot numa’ sarmale
(Prin voia domniei sale)
Când a fost la periniţă
Tocmai ţucam o domniţă
Când, ce crezi? Bat-o năpasta
Apăru-n faţă nevasta
Şi se-ntinse-o bătăiţă
De-aveam altă periniţă!
Neînţelegând o boabă,
Anul vechi, un an de treabă,
Cum nu avea altă treabă,
Îmi ţâpă un pumn în barbă.
N-apucai să spun nici “please”!
Pumnul pe dreapta mă trase,
Până după ora şase
Când toată lumea plecase
Şi nevastă-mea cu ei
Că erau prieteni de-ai mei.

 

Bancuri de revelion
 
Între mic şi mare
Ion privea nostalgic pe geam şi murmură: “Pe vremea mea zăpada era mai mare!”. Mărie îl privi  dintr-o dungă: “Sau erai tu mai mic...”.

Cum să fie
“Tu Mărie, gânguri Ion, cum ai vrea să fie anul nou?”. Mărie se gândi puţin, apoi îi spuse oftând: “Cum o da Domnul... când e feri­cit!”.

Colinde
“Mărie, la noapte vin să te co­lind!” - hotărî Ion în seara de Ajun. Asta zise, cu glas tremurat: “Apoi, ştiu eu, Ioane, dacă-i bine? Vezi tu, bărbatu-meu...”. “Apoi despre asta să nu-ţi fie frică... bărbatu-tău co­lindă pe nevastă-mea...”.

Revelioane
“Nană Leana, dumneata câte revelioane ai făcut?” - întrebă Ion, ca să facă conversaţie... “Păi să tot fie o sută” - preciză Leana. “Da’ câţi ani ai dumneata?” - îşi continuă Ion, întrebările. “Păi, să tot fie şapte zeci şi nouă...”, murmură meditativ Leana.

Chestie de gust
“Mie-mi place revelionul pentru că cu ocazia lui ne-am cunoscut!”, constată grav Ion. “Mie nu-mi place, din acelaşi motiv” - precizează nevastă-sa.

Periniţă
“Ioane, du-te-n colo! De ce nu mai scos la periniţă?” - întreabă Mărie, pusă pe scandal. “Să ţi-o spun p-a dreaptă Mărie! - răspunse Ion, ai un ruj care nu se mai ia şohan!”.
 
Post
“Mărie, anul asta de trecu, mi-a adus postul de director. De când visam eu un asemenea post!” - se dezlănţui Ion. Mărie îl privi puţin şi conchise: “Apoi de, Ioane, vezi dacă ai ţinut post?”.

Răpire
“Ioane, de revelion vii să mă răpeşti?” - rânji Mărie privindu-l fix. “Apoi oi veni, Mărie, zise Ion oftând, că-n noaptea asta se mai fac şi acte caritabile...”.

ATV
“Mărie, anul nou vine tot cu sania?” - întreabă Ion, oarecum interesat. “Se prea poate Ioane, zise Măria, da’ de ce întrebi?”. “Păi, aş fi vrut să-i vând ATV-ul”.

Unde stă
“Băi, Leano! Vii cu mine la revelion?”, întrebă Ion, într-o doară. Leana îl privi peste gard şi hotărî: “Vin, Ioane, da’ unde stă ăla?”.

Nopţi pierdute
“Ioane, vii cu mine la revelion?”, tatonă Leana terenul. “Nu pot, Leano, o respinse Ion, n-ai spus tu să nu mai pierd nopţile?”.

Curiozitate
“Leano, ce făceai cu omul ăla în timpul dansului?” - o chestionă Ion. “Ei vezi, asta nu-mi place la tine. Eşti prea curios”.

Telenovelă de An Nou

Ion şi cu Măria lui
(Cu moda să fie-n ton),
Au plecat aşa, haihui,
Tocmai de revelion.

Cum taxiuri n-au găsit,
Nici măcar la “secănd hond”
Au plecat pe jos ca-n filme
Matta Hari, James Bond...

Fiind ajunşi, la o adică,
Gâfâind destul de greu,
Au primit o masă mică,
Cu vedere spre WC-u.

El tindea să bea o halbă
Dar a zis unul că n-are
Aveau ţuică, dar prea slabă
Şi grătar, însă prea tare.

Cu Mărie nu-s probleme.
Pentru ea-s atâtea sucuri
Aşa crede el, măi nene,
Că ea ştie multe trucuri.

Când a fost pe la friptură
(Pfui, să-i scuipi, să nu-i deochi)
Nu mai era băutură
Nici măcar s-o vâri în ochi!

În schimb dansul era-n toi
(Muzica sfida înaltul)
Acum dansau amândoi
(Dar fiecare cu altul).

Ion se înroşise tare
Când îi puse blonda lui,
Mai discret, o întrebare
Şi-apoi ia-l de unde nu-i!

Când intră, tăcut în casă,
Şocul întâlnit fu mare:
Mărie era pe masă
Şi dansa printre pahare.

El o trase spre pământ
Spre deliciu-a două babe.
Atunci unu-i făcut vânt
Şi căzu în patru labe.

Neînţelegând el fiţa
Simţi ura cum irumpe,
Da-ncepuse periniţa
Şi-ăla-l luă ca să-l pupe.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.