- Csiky, eşti chiar aşa de îndrăgostit de pictură?
- Îţi spun un secret. N-am fost niciodată îndrăgostit de ea. Nici măcar din greşeală. Între noi a fost o simplă relaţie de prietenie. Şi atât. Ne ajutăm unul pe altul. De fapt, ea m-a ajutat mai mult. Eu n-am prea reuşit. Nu mă fascinează banul, dar aveam o îngrozitoare nevoie de ei. Crede-mă, fără bani universul mi se părea limitat, mărginit. Fără bani culorile erau terne, fără absolut nicio strălucire, fără nicio noimă…
- Hai că exagerezi! Nu te ştiam ahtiat după bani…
- Nici eu. Dar acesta e adevărul. Fiecare e ahtiat după ce n-are. Scuză-mi filozofia de doi bani…
- Lasă filozofia. Nu e de noi!
- Crezi? Fără filozofie nu ai un punct de plecare în viaţă.
- Hai lasă… E valabil şi la tine?
- Să ne înţelegem. La mine nu e valabil nimic. Eu sunt un tip nevalabil. Punct.
- Punctul îl pun eu, că eu fac interviul.
- Asta-i impresia ta. Total eronată, de altfel. De altfel întotdeauna mi-a plăcut să pun punctul pe i chiar dacă acest lucru deranja întrucâtva.
- Hai să vorbim despre pictură. Am impresia că divagăm.
- Nu divagăm deloc. Orice are legătură cu pictura. Şi viaţa. De fapt, mai ales viaţa.
- Ce-ţi place să pictezi cel mai mult?
- Ce e plătit cel mai bine. Nu ţi se pare corect?
- Nu. Dar asta n-are importanţă.
- Ba da. Are… Habar n-ai ce multă importanţă are.
- Mă rog…
- Roagă-te. Îţi face bine! Mie nu-mi reuşeşte. Cel puţin aşa cred. Nu m-am gândit la asta. Eram ocupat cu pictatul.
- Deci am revenit la pictat?
- Din păcate.
- Important e talentul. Nu crezi?
- Şi talentul! Ai dreptate. Dar mai sunt multe. Foarte multe. Nu ţi le enumăr aici, că ne-apucă noaptea.
- Ce culoare îţi place cel mai mult?
- Cea pe care n-o am în momentul respectiv.
- Fentezi, te eschivezi, impro­vizezi?
- Te-ai prins. Aşa e viaţa. Altfel dai colţul.
- Totuşi, nimic concret?
- Ce e concret în viaţa asta? Poate faptul că (încă mai) trăim. Atât. Şi nu sunt sigur nici de asta!
- Băi pictorule, lasă naibii filozofia!
- Nu ştiu mare lucru despre filozofie. Poate că ea apare atunci când nevasta nu mai vrea să ştie de tine şi nu-l lasă nici pe copilul tău să te regăsească. Sau atunci când eşti condamnat la închisoare şi după cinci ani îşi dau seama de eroare şi te eliberează fără măcar să-şi ceară scuze.
- E cazul tău. Iartă-mă.
- Nu tu trebuie să-mi ceri iertare.
- Dar cine?
- Viaţa. Dar ea n-o s-o facă niciodată!

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.