“În loc să înjuri Guvernul/ Mai bine/ Strânge-mă-n braţe” şi “Şopteşte-mi prostii/ La ora adevărurilor crude”. Felicia Neagu. Nu e un nume şi-atât. Aş putea spune că e chiar un punct de sprijin în acest univers, destul de agitat al poeziei. Am invidiat (la modul frumos, bineînţeles) mulţi condeieri dar nu mai mult decât pe această poetă. O poetă care a primit şi, la rândul ei, ne dăruieşte “Dezlegarea la vis”. Şi asta “În lupta pentru ziua de mâine”. La Felicia nu lipseşte nici starea de fapt: “Neliniştile mele pulsează”, nici moda: “Am îmbrăcat rochiţa neagră/ Cu decolteu sfidător”, nici ultimele descoperiri în medicină: “Beau coldrex - răceală şi gripă”, nici politica: “Întâlniri la nivel înalt”, nici lucrurile mărunte dar cotidiene: “Mărunţiş/ Pentru cafele, ţigări, ziare/ Pseudosperanţe/  Un deget de drog în pahare”, nici chiar economia de piaţă: “Chiar, câţi euro face o poezie”. Viaţa adevărată, crudă, nefardată e prezentă aproape obsesiv în poeziile ei: “Eternă tranziţie/ Te-ai disponibilizat/ Eu în şomaj - prestaţii/ De sfârşit de lună la pat”. Poezia Feliciei e îngrozitor de simplă dar neînchipuit de naturală. Ea n-ascunde nimic: “Iubitule nici măcar/ Nu vom vedea America live”, nici starea naţiunii: “Vom continua/ Să înjurăm guvernatorul/ Primul ministru etc.”. Totdeauna pledează pentru conciliere: “Îi vom ierta apoi pentru că/ Sunt români de-ai noştri” şi pentru iubire: “La ora douăsprezece miezul nopţii/ Părul meu dezmăţat/ Visează mângâierile tale”. Poezia Feliciei e picturală în cuvinte, aş putea zice chiar banale: “Câmpuri cu mici cocori/ Albe zări - amintiri”. Cuvânt lângă cuvânt, metaforă lângă metaforă, vis lângă vis, poezia Feliciei e ca un zbor de cocori spre ziua de mâine care, de regulă, are porţile închise, dar asta n-are importanţă, poeta fiind şi în dragoste şi în trăire excesiv de modestă: “Vocea ta îmi doresc să aud/ Şi atât” sau “Ne vom iubi vom avea/ Aceleaşi discuţii despre bani“. Poeziile ei, scrise într-o tehnică aparte şi cu inspiraţie originală, garantează dezlegarea la vis. În timp ce ea rămâne aidoma toamnei “Despletită şi cu picioarele goale” “Într-o lume în care tot mai puţin o înţelege”.