|
.
20.02.2009, 12:58:46 | 0 comentarii | 701 vizualizari
Incursiuni în memorie
Articole de acelasi autor
de Mircea ANDRAȘ
- Să nu mă deranjeze nimeni, că tocmai mi se ia un interviu. Că ăştia numai să ia ştiu, de dat nu dau nimic…
- Ce să dea nea Loţi (corect Laczy), că ăştia e săraci şi n-au nici ei, darămite să dea la alţii.
- M-ai convins. Poţi să mă întrebi. Stai comod?
- Da. Aş vrea să ştiu ce segment din arta „cea de toate zilele”, cum îi spui dumneata, te atrage cel mai mult: pictura sau sculptura?
- Bă, da’ pocneşti oamenii exact în moalele capului. Altă întrebare n-ai? Bine. Să-ţi răspund la asta. Da’ rămâne între noi. Sculptura.
- Nu poate rămâne între noi că e un interviu.
- Având în vedere câţi cititori aveţi voi, tot între noi rămâne. Te asigur.
- De ce sculptura?
- Eh, pentru că e o artă palpabilă. Consistentă. Pentru cei puternici. Pentru cei cu forţă, nu numai cu talent…
- Aproape m-ai convins. Şi pictura?
- Uite, să ne înţelegem. E ca şi cum la un birou există muncă de teren (asta e sculptura) şi hârţogărie (asta e pictura). Nu-mi place hârţogăria dar uneori trebuie făcută. Are şi ea un rost al ei. Ca şi cum ai face curăţenie de sărbători.
Nu-ţi place da’ o faci. Bineînţeles, pictura e uneori mai mult decât atât dar nu mă (mai) impresionează atât de tare, deşi a fost, într-un timp, prima mea iubire.
- Să înţeleg că sculptura e a doua. Deşi o iubeşti mai mult…
- Necunoscute sunt căile Domnului. Nu mă mai afunda şi tu.
- Şi ce fel de sculptură preferi?
- Băi ăsta, pui întrebări de toată praştia. Cine mi te-a trimis pe tine să-mi
strici ziua? Ai fost în club, să vezi ce am comis acolo? Ai fost pe naiba! Şi dacă ai fost, te-ai uitat pe pereţi? Ai văzut basoreliefurile alea care reprezintă istoria mineritului? Nu numai în Vale, peste tot. Ar fi absurd să mă întrebi dacă-mi place sau nu. Dar eu pot să te-ntreb.
- Normal că-mi place.
- Adică? Şi despre un pepene poţi să spui că-ţi place, deşi acela nu e obiect de artă. Eu nu vreau să-ţi placă sau nu vreau numai să-ţi placă. Vreau să te domine, să te contrarieze sau dimpotrivă, să-ţi creeze complexe, să te pună pe gânduri, asta ca să nu spun să te pună pe labe, să rămâi cu el în gând şi să-l visezi obsesiv. Dacă n-ai păţit nimic din toate astea, înseamnă că
n-are rost să vorbim despre el. E ca şi cum am vorbi despre cineva care nu că a murit, dar nici măcar n-a existat.
- M-ai topit! Ai atâta patimă în dumneata…
- Dacă n-aş fi avut-o aş fi fost acum ca tine. Un simplu întrebător la porţile cunoaşterii.
- Azi nu eşti în toane bune. Ar fi trebuit să te cumpăr cu ceva…
- Te cumpăr eu până acum. Am o palincă de Bihor mai tare ca toate picturile mele. Sunt nişte îngeri păzitori care, neavând ce face, mai se ocupă şi de artiştii aflaţi pe ultima sută de metri. Cinste lor! Că aşa se spune. Aş putea să le fac nişte aripi mai zburabile. Da, e o licenţă proprie. Provine de la zborul pe care îl visăm încă de la naştere şi ne obsedează, fără niciun rezultat, până la moarte. Şi poate şi dincolo de ea. Ei,
şi-acum gata. Timpul meu a început să devină preţios. Tocmai mi-au adus cărbunii şi trebuie băgaţi înăuntru. Dacă ai fi mai zdravăn te-aş pune să mă ajuţi. Da’ aşa, du-te cu interviul tău cu tot şi fă-mă mare. Asta ca şi cum n-aş fi deja.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul |



