|
Nr. 4264, vineri 11 sep 2026, Anul XIX
 .
27.03.2009, 13:20:39 | 0 comentarii | 659 vizualizari
Umor teatral
Articole de acelasi autor
de Mircea ANDRAȘ
Dicţionar de teatru
Regizor artistic: Cel în capul căruia se sparg toate.
Scenograf: Un tip care se străduieşte să ai un altfel de decor decât cel pe care ţi-l imaginai.
Sufleur: Unul care îţi oferă şansa să auzi replica înainte de a o spune actorul.
Regizor tehnic: Datorită lui poţi percepe clar împuşcătura, deşi actorul nu-şi găsise pistolul.
Regizor muzical: Cel care preia „muzicuţa” pe care i-o face soţia acasă şi o propagă drept capodoperă, pe scenă.
Recuziter: Datorită lui fiecare actor îşi poate găsi obiectele pierdute la repetiţia anterioară.
Tapiţer: Datorită lui poţi să ai un fotoliu care să nu se rupă în actul întâi. Ci doar în ultimul.
Maşinist: N-are nicio legătură cu maşinile. Deşi el crede că are.
Actor: Unul care trăieşte două vieţi. Dar niciuna ca lumea.
Actriţă: Cea care joacă teatru acasă. Şi se face că trăieşte pe scenă.
Rol: Ceva ce nu se uită. Asta nu înseamnă că se ţine minte.
Replică: Vorba zboară, scrisul nu se aude!
Gag: Chestie care provoacă râsul. Nu-l confundaţi, totuşi, cu gâdilătura.
Mişcare scenică: De la stânga la dreapta şi drept înainte.
Decor: Locul unde nu s-a întâmplat nimic.
Gong: Obiect care trezeşte spectatorii la începerea fiecărui spectacol.
Arlechin: Mai informaţi-vă şi dumneavoastră!
Lojă: N-aveţi faţă pentru aşa ceva!
Coregrafie: Dacă-i bal, bal să fie!
Culise: Terasa dinspre curtea piesei.
Mim: Unul care se descurcă prin semne. Deşi nu crede în ele.
Reflector: Toţi sunt cu ochii pe el.
Recuzită: Ceva ce se poate pierde în orice moment şi se poate regăsi când e total neavenită.
Dramă: Când se întârzie plata salariilor.
Comedie: Când vă faceţi de râs crezând că i-aţi convins pe interlocutori.
Tragedie: Când sunt mai mulţi oameni pe scenă decât în sală.
Teatru: Când nu e circ.
Epigrame teatrale
Actor sau personaj?
Nu jucase de nebun
Ba, avuse chiar curaj,
Ca actor fusese bun
… Însă nu ca personaj!
Comedie
Cronicarul i-o citeşte
Şi într-un târziu grăieşte
„Eu atâta am de zâs:
Piesa ta este… de râs”.
Roluri
În multe piese a jucat,
Mai cu talent, mai cu păcat…
A fost şi rege şi vasal.
Ba, într-o piesă a fost şi… cal.
Interpretare
Lui, cuprins de frenezie,
Îi şopteşte, tacit, una,
Că în plină tragedie
Spectatorii-au… râs întruna.
Scena răzbunării
I-a ieşit de nedescris
Scena asta, o splendoare!
Că în fiecare vis
El vroia ca să-l omoare!
Parodii la teatru
Anunţ teatral
„La teatru ca la teatru”
Îmi spuse vecina de la deal
Că şi eu fusei, atunci,
Când se deteră două bilete
Pe un loc,
De stetei în braţe la unu,
Care mă ţinea strâns
Să nu mă sui pe scenă,
Cum mai făcuse şi Leana
A lui Zăpăcitu,
Când cu „Cântarea României”
Fie-i ţărâna uşoară,
De-o băgaseră în urechile
Lu’ mă-sa,
Ca element antisocial…
Dar cel mai mult mi-a plăcut
La garderobă, unde unul rotofei şi dur
Lăsase un anunţ:
„Cine a găsit un pardesiu
Alb,
Să-l aducă la teatru!
Sau cel puţin să-mi
Restituie blonda care era în el!”
Cu Verdi, la operă
Ultima dată când am fost la operă,
M-a invitat vecina
De sub mine,
Că era melomană,
Sau melomamă,
Că mă-sa îi făcuse educaţie
Muzicală.
Şi eu stăteam şi ascultam
Şi ea stătea şi
Se uita.
Când
Brusc şi dintr-o dată
A întrebat:
„Uite la el ăla din lojă
Nu e
Verdi?
„Cum o să fie Verdi?
Am ripostat,
Verdi e mort!”
Ea a făcut ochii
Mari
Şi a buimăcit:
„Cum să fie mort?
Nu vezi că mişcă?”
Dialoguri
Scenă istorică şi nu prea
Actorul: Un regat pentru un cal!
Un fan: Un „Logan” nu vrei?
Iubire eternă
Romeo: Te iubesc până la moarte!
Julieta: Până la moarte cui?
Lăpuşnenea… scuzaţi – Lăpuşneanu
Figuranţii: Capul lui Moţoc vrem!
Regizorul tehnic (fost gestionar): Vi-l împachetăm sau îl consumaţi aici?
Precizare
Un spectator: Dumneavoastră sunteţi Henrich al XXII-lea?
Actorul: Nu, eu sunt capul lui…
Trece timpul, trece…
Un admirator: Am auzit că te-ai însurat cu regina Elisabeta…
Actorul: Da. Da’ pe timpul ăla era Cenuşăreasa.
Premieră
La al treilea gong, cortina
Se dădu, brusc, la o parte,
Lumini sfâşiau retina
În ploi de ecouri sparte.
Şi în muget de trompete
Intră el, un rege care
Vrea auzul să-l desfete
Dar cu gândul la mâncare.
Într-un colţ stă demoazela
Şi-şi dă unghiile cu ojă,
Are trupul ca gazela
Care vrea să stea la lojă.
Brusc luminile „se stinge”,
Chiar şi muzica-ncetează.
Fata rea-n culise plânge
Că decoru’-o inervează.
O actriţă rătăcită
De veşminte se separă
Şi uitând că e răcită
Caută din ochi o bară.
Totul merge înainte,
Toţi trăiesc, bată-i amarul!
Spectatorul ţine minte
Ce mai uită cronicarul.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
