Suntem tari, suntem mari, suntem buni. Poate pentru că de-o viaţă şi ceva „găzduim în trupuri vremuri” acum când „pustiirea bântuie în haite” iar „atingerea vântului” ne rostuieşte o „capcană pentru gânduri”, pe când nesocotinţa ne e „răstignită pe crucea privirii” iar „vama fiecărui zbor se plăteşte cu viaţa”. Atunci vom putea „fura nopţii câteva săruturi”, în ritmul stelelor care „mărşăluiesc prin veghea fiecăruia”. Bineînţeles, cea care face „arhitectura stării de veghe” e o poetă care încă nu a realizat acest lucru: Dana Graţiela Hileagă. Poezia ei este, de mult, pregătită „pentru învierea cu muguri”. Poeta ştie cu prisosinţă să-şi facă „lumina părtaşă” şi inspiraţia aproape. La vremea în care „îngerii îşi joacă aripile la ruletă” iar „cuvintele se coc la gura sobei”. Inspirată poetă, frumoase poezii! Şi odată cu cititorul „în noaptea netrăită” „visele vin la marea judecată” ştiind că poeziile ni se dau de undeva de sus, de acolo de unde vine timpul călătorind „fără bilet” dar cu toată trăirea poetei în suflet şi dincolo de el.

 

Atingerea vântului

 

Găzduim în trupuri

Vremuri

Pustiirea bântuie în haite

Ceasul întoarce timpul

Iar şi iar

Lângă porţi s-a oprit o

Potecă

O pasăre scapă cerul din cioc

Fagii îngenunchează la

Atingerea vântului

Îneacă-ţi rogu-te fântâna

Să nu se mai verse

În venele mele

Vama ultimului zbor

 

Ultima plecare

Spre stelele neperechi

Voi sosi târziu

În noaptea destrămată

De vise

Târziul clipei

Capcană pentru gânduri

Prietene

Tu

Cel cu raze aburinde

Între gene

Răstigneşte-mi nesocotinţa

Pe crucea privirii

Doar sângerarea

Fiecărei stele

Şi vama

Ultimului zbor

Se plăteşte cu

Viaţa

Partea mea de vină

 

Prin vad corăbii triste trec

Cu partea mea de vină-n

Mine

Se sparge cerul peste nori

Fur nopţii câteva săruturi

Rămase de la începuturi

Mărşăluiesc stele

Prin veghea fiecăruia

Eu stau martoră

În cutremurarea apei

Dusă de păsări dincolo

Stinge-mi seara

 

Fluturii ţesând norii

(Cu ploi cu tot)

Călătorii întoarse

Din timp

Privirea ta ridicată

Din palme

Iubitule

Stinge-mi seara

Cu-o lacrimă de-a ta

Arhitectura

stării de veghe

 

În faţă drumul ei

Fuga ta de mine

Lutul se pregăteşte de

Mulaje

Arhitectura stării de veghe

Patima răstignită

De sete

Înstrăinarea de tine

 

Umbrele noastre

Agonizează între flori

Ţie iubitul meu de taină

Nu-ţi mai ştiu calea

Nici paşii

Nu ţi-i mai număr

Deşi fiecare răscruce

Te duce în ispită

Lacrima şi cerul

Îndepărtat

Cuţitele înfipte în gând

Înstrăinarea de tine

Şi şoaptele stinse

Pregătite sunt

Pentru învierea cu muguri

În priviri

Cerul de dincolo de noi

 

Oglinzile împart timpul

În ieri azi şi data viitoare

Aripile frânte

Năclăiesc cerul de dincolo

De noi

În faţă drumul fuge

De mine cu mine

Un fulger şi două zboruri

Disparate

Dezbracă-mă de noapte

Trage-mi sufletul pe roată

Şi fă-mi lumina părtaşă

La fapta izgonirii din tine

Păcatul de a fi rug

 

Martor al risipirii tale

Luceafărul închis în

Clipa de pe urmă

Din tot ce am pus în

Ceruri

Mă chinuie înaltul

Din înlăuntrul nopţii

Dau peste lături coşmare

În sala mea de aşteptare

Rugăciunea denunţă

Păcatul de a fi rug

Când pui speranţele pe foc

Tu arzi ca o lumânare

 

Pe ciuturi de cer curg

Tăceri prăvălite-n neant

Îngerii îşi joacă aripile

La ruletă

Stelele coboară târziu

La iernat

O floare pocneşte în frig

Tu arzi ca o lumânare

Nestinsă de vânt

Oglinzile întoarse în ele

 

Conturul tău îngheaţă

La fereastra dinspre

Lume

Cuvintele coapte la

Gura sobei

Oglinzile întoarse între ele

Şi cerul tras la sorţi

Cu cocori cu tot

Învierea zilei

 

Cu fruntea goală

Şi ghimpii

Nălucindu-mi inima

Aştept

Câteva ploi

Încâlcite în ceaţă

(Albul smuls din

Fiecare umbră doare)

Sângele fierbinte

Îmi arde frunzele

Pe un rug închipuit

În dimineaţa aceasta

Fără nume

Scheletele nopţii

Dezaprobă

Învierea nopţii

Călătoreşte timpul

 

În noaptea netrăită

Visele vin la

Marea judecată

Cele o mie de feţe

Ale tale se rup

Din fâşia de aer

Călătoreşte timpul

Fără bilet

Înspre ochii plini de

Speranţă

Imperiul clorofilei

 

Zvârcolirea vremurilor

Roase pe la încheieturi

Răguşită chemare

Îndepărtate zăpezi

Culorile revărsate prin

Veacuri

Imperiul clorofilei

Şi patimi abisale

Bătând la poarta trezirii

De-o parte lumea

De alta viaţa

Iar între ele

Minutul nenăscut

Înecată într-o floare

 

Drum putrezind de

Aşteptarea de pe urmă

Uitări relaxate în

Somnuri îmi scurmă

Visul e unul

Şi cel de pe urmă

Fiecare culoare tânjeşte

Să zboare

Fiecare eşec

Înecat într-o floare

Doar întoarcerea ta în 

Braţele mele

Moare