Între una, între alta...

Una dintre persoanele foarte importante din Valea noastră şi din epoca ce tocmai trecu susţinea (din balconul teatrului) o „mobilizatoare şi de o deo­sebită importanţă” cuvântare, privind cea mai mediatizată temă a acelor vremuri: „Lupta pentru pace”. Interesant era faptul că pentru a obţine acest deziderat (cuvânt foarte drag lor) trebuia să te lupţi (deşi în realitate nu aveai voie să mişti în front) şi dă-i şi luptă! Cu steaguri, cu lo­zinci, cu scoateri din producţie... Cert este că materialul citit se termina, potrivit tradiţiei, cu cunoscuta lozincă: „Trăiască pacea şi prietenia între popoare!”. Luat de val şi probabil derutat de anumite imagini din rândul auditorului, vorbitorul în cauză rosteşte cu intonaţia şi gravitatea necesară: „Trăiască pacea şi prietenia între... picioare!”, manifestarea terminându-se în deplină voie bună, cu râsetele aferente.

 

Curăţenia pe lună

La parterul unui bloc de pe strada Avram Iancu, un anunţ, scris de mână, stipula roşu pe alb: „Toţi locatari dupe această scară sunt rugaţi să depună suma de cinci lei la adiministrator. Suma reprezintă plata femeii de serviciu care face curăţenie pe lună!”. Şi când te gândeşti că era vorba doar de lipsa unei simple virgule!

 

Joia tineretului

La Clubul Sindicatelor din Lonea, un afiş scris (ce e drept) destul de frumos, aducea la cunoştinţa celor interesaţi: „În fiecare marţi şi sâmbătă, Joia tineretului!”.

 

Autodeservire

Puţini îşi mai aduc aminte că fosta alimentară din fosta Piaţă „Victoria” din centrul Petroşaniului a fost cadorisită la un moment dat cu o firmă pe care se putea citi „Alimentară cu autodeservire”, deşi aşa ceva (cel puţin la noi) nu există nici în ziua de azi. Nu ştiu ce-a păţit vizionarul autor al acestei gafe, cert rămânând faptul că firma în cauză a fost schimbată abia peste două luni, când probabil s-a „prins” unul „mai răsărit”.

 

Gura ca... instrumentul muzical

În cunoscuta şi greu uitabila braserie „Zori de zi” figura, printre altele, un anunţ (să-i zicem) muzical (în orice caz el făcea deliciul celor neavizaţi): „Cântatul din gură şi alte instrumente, strict interzis!”. Păi ce, se punea cineva cu interzicerile, mai ales dacă erau şi stricte...?

 

Închiderea şefului

Pe peretele unităţii de „Alimentaţie publică” mai sus amintite, la concurenţă cu celălalt anunţ, se mai putea citi unul, ce e drept, la fel de neprevăzut: „Orarul şefului de unitate: zilnic 7-15, dupămasa închis” (înseamnă că ştiau ei ce ştiau!).

 

Înotând în ape tulburi

O gafă care s-a lăsat cu urmări destul de dureroase (ca să nu spun tragice, pentru unii) am aflat-o de la ziaristul şi omul de litere C. Parhon care, aflat în vizi­tă în Vale, ne-a relatat-o la un pahar de vorbă. Cei care îşi mai amintesc ziarul atât de greu de procurat în Epoca de aur, „Sportul popular”, fără îndoială, mai au în imagine conformaţia primei pagini (aşa-zisa copertă). Aici, pagina era tăiată în două, în partea din stânga (cum te uiţi) era partea politică (evenimentele cele mai importante), iar cea din dreapta re­li­efa (cât mai succint) cele mai importante evenimente sportive, unele din ele aflate chiar în derulare. Şi într-o bună zi (de fapt nu era nici pe departe bună) când în partea stângă scria: „Tovarăşul Nicolae Ceauşescu din nou în vizită de lucru în judeţul Constanţa” iar în dreapta: „Înotătorii români din nou înotând în ape tulburi” (că tocmai pierduseră un concurs) se uită (benevol sau nu, cine mai ştie?) să se tragă linia de demarcaţie, lucru care duce la citirea complet neavenită pentru ei: „Tovarăşul Nicolae Ceauşescu din nou... înotând în ape tulburi!”. Inutil să nu-ţi imaginezi ce cutremur a provocat comiterea acestei gafe voite sau nevoite.

 

Ridicarea rochiilor

Peste drum de fostul restaurant „Carpaţi” erau nişte clădiri particulare cu mici intrânduri printre ele, unul din ele având anunţat citeţ încă de la poartă: „Croitorie în fund”. Adică, mai pe româneşte, în fundul curţii (nu al grădinii, că grădini nu existau, spaţiul fiind exploatat la maximum). Şi într-adevăr acolo, în fund (să respectăm afişul), erau croitoriile menţionate, în geamul cărora atrăgeau atenţia două anunţuri promiţătoare. Primul se referea la obiectul muncii: „Confecţionăm rochii şi fuste, pentru femei”. Menţionez că ultima precizare mă băga în ceaţă, personal nemaiîntâlnind, până atunci, rochii pentru bărbaţi (doar dacă aceştia nu erau scoţieni). Al doilea anunţ era şi mai simpatic: „Atât rochiile cât şi fustele se ridică numai după ora 6”. Am ţinut minte acest anunţ deşi personal n-aveam nicio fustă de ridicat.

 

Cine te aşteaptă

Cunoscutul ziarist Ion Vulpe, pe când lucra la cotidianul „Steagul Roşu”, avea o iubire la Turnu Severin, Marga (probabil, diminutivul de la Margareta). Şi venind ziua lui, Marga îi trimite o telegramă de felicitare, telegramă care pe parcurs suferă nişte „mutaţii” stranii, astfel că la el ajunge: „De ziua ta, te aşteaptă şi te doreşte Morga”, la care celebrul ziarist a conchis mucalit: „E bine să te aştepte totuşi cineva. Fie ea chiar şi morga!”.

Caz de boală

La un atelier mecanic din Constanţa era lipit un anunţ (ce-i drept, tipărit) care stipula clar: „Atelierul este închis, fiind bolnav!” (totuşi nu se specifica ce boală are atelierul).

 

Capuri la vinclu

Cel mai mult mă entuziasmează comentatorii radio (sau uneori şi cei de televiziune) care susţin, cu tărie, că golul s-a marcat cu capu’ la vinclu.

 

Când îţi revine ce n-aveai

- Vai tu! exclamă o tipă bine, întâlnindu-şi una dintre prietene. Să ştii că a­tunci când te-am văzut mi-a revenit toată buna dispoziţie, pe care n-o aveam înainte!

 

Sănătatea la farmacie

Un anunţ de la vechea farmacie, din vechiul centru: „Vă mulţumim că ne-aţi ales, vă dorim sănătate! Şi mai poftiţi pe la noi!”... Chestia cu „mai poftiţi pe la noi!” după ce le-ai dorit sănătate e, fără niciun dubiu, cea mai tare.

 

Servire în orice stare

La bufetul „Jiul”, deasupra barului scria sus şi tare: „Nu servim în stare de ebrietate!”. Un cetăţean care se tot fofila pe-acolo izbucneşte brusc: „Ospătar, pe mine mă puteţi servi indiferent în ce stare sunteţi!”.

 

Trageri

Prin anul 1988 pe uşa miliţiei figura o  plăcuţă care vroia să-ţi explice, cât mai subtil cu putinţă, în ce parte se deschide uşa la intrare, cu un singur cuvânt: „Trageţi”! Un corespondent, al cărui articol s-a publicat totuşi, dar la rubrica de umor, scria destul de concis, de altfel: „Cum să împiedicăm violenţa când chiar miliţia te îndeamnă la aşa ceva. Pe uşa lor scrie clar: trageţi!”.

 

La minut

În faţa fostei policlinici era un scuar, pe o latură a acestuia figura un atelier „Foto” (cum li se spunea pe atunci), iar în vitrina acestuia stătea scris: „Fotografiile LA MINUT sunt gata a doua zi, dimineaţa!”.

 

Ouă

Cunoscutul Ion Liciu (despre care nu mai trebuie să dau amănunte) venea cu autobuzul de Cimpa şi după ce-şi aşează plasa pe scaun, vrea să se aşeze alături. Din cauza unei manevre a şoferului nimereşte, total eronat, chiar peste plasă. „Au, ouăle mele!” izbucneşte el, înciudat. O tanti încearcă să-l consoleze: „Aveaţi ouă în plasă?”. „Nu! izbucneşte Liciu, aveam cuie!”.

 

Muzică pedalată

La cafenea, Feri, un tip de la masa de lângă frigider, le explică celorlalţi faptul că fiică-sa cântă la orgă. Spre convingere adaugă: „Şi eu am cântat cu ea la orgă!”. Ceilalţi sar ca arşi: „De unde ştii tu să cânţi la orgă, mă?”. „De fapt, eu am peda­lat”, revine Feri, punând adevărul în drepturi.

 

Dacă nu este, nu

Tică, un prieten din copilărie, pe care maică-sa total neinspirată, de altfel, obişnuia să-l trimită la cumpărături, se dovedea a fi un cumpărător plin de vervă şi imaginaţie, deoarece dacă nu găsea produsul căutat lua un înlocuitor, nu întotdeauna cel mai indicat. Astfel că de regu­lă „comenzile” ei erau cam aşa: „Du-te şi cumpără un pachet de unt!... Dacă nu este, nu iei!”.

 

Acoperire

La o comandă a unui spital din Vale se uită (din diverse cauze) „punerea căciulii pe a” astfel că adresa trimisă mai sus apare achiziţionarea a 20 de paturi, în loc de pături. „Nu-i nimic, zicea mucalită o femeie de serviciu. Bolnavii se vor acoperi cu paturi!”.