|
Nr. 4264, vineri 11 sep 2026, Anul XIX
 .
23.07.2009, 16:39:09 | 0 comentarii | 825 vizualizari
Aforisme
Articole de acelasi autor
de Mircea ANDRAȘ
Aforisme stradale
Era o stradă foarte urâtă dar în schimb n-avea radar.
La un moment dat strada a luat-o la dreapta dar maşinii sale îi plăcea să meargă drept înainte.
Ea mi-a promis că ne întâlnim acasă. Dar nu a specificat la cine.
L-am întrebat unde stă şi mi-a răspuns că stă în faţa mea.
Mi-a specificat că traversarea străzii se face în mod perpendicular şi nu paralel, pentru că atunci e în diagonală.
Ştia că virajul e la dreapta dar el a fost întotdeauna „de stânga”.
Maşina lui nu prindea o sută pe oră ci cel mult cinci, că restul fugeau de rupeau pământul.
Realizase că orice vehicul te duce unde vrei. Numai al lui doar la spital.
Era singurul care conducea fără carnet. Şi asta doar atunci când era foarte beat.
A fost cu un prieten pe „centură”. Cu această ocazie a aflat că aceasta este tot o stradă care avea pe margini, în loc de pomi, fete.
Îi plăceau străzile mărginite de plopi. Chiar dacă aceştia erau fără soţ.
N-a observat culoarea roşie a stopului, fiindcă, fiind nervos, vedea totul în negru.
I s-a dat străzii numele lui: „Decebal”.
Strada nu avea continuare. Nici drumul lui dealtfel.
La fiecare stradă nu ştia care-i susul şi care-i josul. Nu cunoştea decât lateralele. Pe care le numea trotuare.
A aflat că drumul spre rai e pavat cu intenţii bune. Cum erau pavelele, de exemplu.
Staţia de autobuz se afla în colţul străzii. De aceea navetiştii bârfeau pe la colţuri.
Tăbliţa scria clar: „Nu aruncaţi gunoaiele pe stradă. De aceea s-a conformat. Le-a aruncat pe trotuar.”
Străzile erau aproape identice. A lui însă avea două canale în plus. Desigur, descoperite.
„Iarna nu-i ca vara”. Dar nici strada nu-i ca uliţa!
Strada nu era a lui. Nici a lui tată’ su... ci a strămoşilor, strămoşilor lui.
Nu mergea pe mijlocul străzii. Pentru că n-avea apucături de poliţist.
Stătea pe strada Bizanţului dar habar n-avea cine era acesta.
Umbla la femei. Dar numai la cele care stăteau pe partea fără soţ.
Strada nu era nici lungă, nici lată. Era principală.
A luat curba cu viteză mare. Dacă ar fi fost cu maşina precis ar fi derapat.
Aforisme cazone
Ea a ţinut neapărat să fie sublocotenent. Subcolonel nu se putea, pentru că acesta era însurat.
Ca ofiţer ar fi vrut să aibă atâtea grade câte avea coniacul „Napoleon”.
A aflat că fiecare soldat are-n raniţă bastonul de mareşal. Numai el avea „suplimentul”.
Era primul la trageri. La trageri de timp.
I s-a dat o armă automată. Deşi el o prefera... manuală.
Era adeptul sloganului: „Punct ochit, punct lovit”, deşi el folosea punctul doar ca să-l pună pe „i”.
Era foarte curtat de fete. Că o avea mare. Solda.
Puşca s-a descărcat singură. Degetul său se afla întâmplător pe trăgaci.
A tras câteva focuri în aer. Fiecare trage unde vrea.
Îi plăceau, la nebunie, tunurile. Recent a tras un „tun” de câteva milioane.
În Guvern, cel mai mult i-au plăcut ordonanţele. Era obişnuit cu ele de pe vremea când era ofiţer.
Uita întotdeauna parola. Deşi el era, în general, parolist.
A observat că soldaţii sunt total nehotărâţii privind apartenenţa politică. De fiecare dată când pornesc în marş scandează „stâng-drept”.
Era finul generalului. Deşi nici generalul nu era prea dur.
Fetei îi plăceau uniformele. De bucătari.
A vrut să deschidă focul. Dar nu-şi mai amintea unde îl închisese.
Foloseau grenade cu explozie întârziată. Întârziau atât de mult încât îţi pierea tot cheful.
Nu reuşea niciodată să păstreze cadenţa. Deşi era destul de ritmată.
Se spăla pe mâini de orice problemă dar nu se ştergea pe picioare când intra în sufletul unora.
Aforisme de inimă albastră
Şi era una la părinţi dar, zău... părea o sută.
L-a invitat la o cafea deşi ea, personal, nu ştia să facă aşa ceva.
Ea i-a dat o întâlnire. Să o păstreze până mai târziu.
Săruturile ei erau pe zi ce trecea, mai reci. Şi mai vorbim de încălzirea globală.
A fost o iubire la prima vedere. A doua n-a mai trimis-o.
A invitat-o la el şi ea „nu” şi „nu”. Timp de cinci minute.
Avea ochii atât de mari încât îi vedea dublu.
„Să nu mă uiţi niciodată!” I-a spus el. Şi ea şi-a făcut nod la batistă.
„Eşti cea mai frumoasă fată din câte am cunoscut! I-a spus el. Şi nu eşti singura cunoscută. Am mai văzut una!”
El a văzut albastru în faţa ochilor. Erau ochii ei.
Îi uitase numele, îi uitase fizionomia, dar nu putea uita că îi rămăsese dator.
Băiatul realiză că fata avea vocea maică-si, ochii bunicului, gesturile unchiului şi, mai nou, banii lui.
„Vom merge mână-n mână, până la capătul vieţii a spus el şi ea a întrebat: Pe jos?”
„Nevastă-mea e dusă până la vecinul! a motivat el. Pentru câteva zile...”
„Baba avea o găină şi moşul, un cocoş”. Şi astfel s-a născut „Avicola”.
Ea îi trimitea bileţele parfumate. Şi el îi trimitea parfumul pentru ele.
O iubea ca un nebun. Deşi prefera să o iubească, ca un om normal.
Iubirea era un lucru atât de mare încât, pur şi simplu n-o mai putea duce.
Îi promisese un sărut dulce dar ea îl refuzase, sub pretext că are diabet.
Mai repede decât ea, venise primăvara.
Îi plăceau, foarte mult, florile. Avea acasă trei copii din flori.
Avea gene întoarse. Din drum.
Avea idei mici. Dar le scria cu litere mari.
Aforisme seci
Mioara baciului devenise vedetă. Ea era „oaia rătăcită”.
Îi plăcea ca berea să fie bere. Şi vinul, ţuică.
Culegea întotdeauna doar ceea ce semăna. Ce semăna cu el.
Nu bea niciodată mult. Da des.
S-a însurat cu o fată de milioane. Milioanele s-au pierdut până la urmă.
A iubit-o până la ultimul leu. Al ei.
După accident, doctorul i-a prescris o reţetă iar poliţistul, o amendă.
Nevasta l-a întrebat câte pahare băuse? Dar el, i-a precizat că, personal, nu obişnuia să bea pahare.
Maşina lui prindea o sută pe oră. Trebuia să recunoască faptul că pentru o maşină de spălat prindea destul de mult.
Soacră-sa nu dădea doi bani pe el. Ea avea valută.
Avea un câine atât de deştept încât acesta refuza să iasă cu el, la plimbare.
Deşi pentru autoturisme nu s-au prevăzut paraşute, el plătise totuşi două, pentru varietate.
Şi-a luat nevastă cu dotă. Deşi nu ştia ce-i aia.
Ştia că Eva era prima femeie. La el fusese totuşi a treia.
Cei doi fuseseră izgoniţi din rai. Pentru un măr. Mărul lui Adam.
Nu-i plăceau armele albe. De aceea obişnuia să le vopsească.
A cerut două romuri şi i s-a spus că n-a pus bine acordul.
Şi-a luat maşină mică. Ca şi nevastă-sa.
Cele două maşini s-au ciocnit reciproc.
Avea o părere atât de bună despre el încât nu vroia s-o cunoască şi pe a celorlalţi.
Avea trac. Doar ca să aibă şi el ceva.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
