|
Nr. 4264, vineri 11 sep 2026, Anul XIX
 .
29.07.2009, 14:13:06 | 0 comentarii | 708 vizualizari
Din poemele mele violet...
Articole de acelasi autor
de Mircea ANDRAȘ
Întotdeauna
Întotdeauna mi-ai spus
Că n-ai să pleci
Şi ai plecat de fiecare dată
Întotdeauna mi-ai spus
Că n-ai să ajungi
Şi ai ajuns de fiecare dată
Întotdeauna mi-ai spus
Că n-ai să mori
Şi ai murit de fiecare dată
Masa tăcerii
Pregăteşte masa cum numai tu
Ştii să o pregăteşti
Pune tot ce e de trebuinţă pe ea
(Nu uita florile de plastic
Cu arome de tei)
Cu tăcerea vin eu
Steaua mea
Şiraguri de stele
Legate de funii de vânt
Noaptea le vinde pe la colţuri
Pe câte-un vis sau două
Cumpăr şi eu un vis cu tine
Dau pentru el steaua mea
Care oricum stătea să cadă
Marea
Cu infinite valuri
Marea mângâie valul
Din când în când un talaz
O trădează
Şi rămâne să moară pe ţărm
Promisiune
În preajma nopţii
Mesteacănul se îmbracă în alb
De sărbătoare
Luna i-a promis numai pentru el
O eclipsă
Ultimul nor
Turma de oi paşte albastrul
Ultimul
Cel mai miop dintre toţi
A eşuat printre crengi
Ceilalţi încep să plouă
Pentru el...
Lunatecă
E lună plină iubito
Atracţia e atât de mare
Încât cămaşa ta a rămas
Agăţată de-un nor
Valul
Niciodată valul nu uită să
Se întoarcă în larg
Ultima dată te-a luat şi pe
Tine
(Ca să nu plece cu mâna goală)
În fiecare noapte
Te dezbraci în fiecare
Seară
De ziua de ieri
O împături frumos
Şi o aşezi în ladă cu
Amintiri
Şi astfel în fiecare noapte
Te lepezi de mine
Sinucidere
O scenă
Pauza între două acte
Actorii fumează pe hol
Halou ameţitor
Căzută-i pe gânduri cortina
Apoi se sinucide-un reflector
Fiindcă-l părăsise lumina
Amanet
Rochia lacului are
Volănaşe de valuri murdare
Pentru singurul nufăr
O lebădă
Îşi amanetează albul
Depărtarea
Prin gara mea
Trece-n fiecare seară
Un tren
Eu stau de fiecare dată
Pe peron
Deşi ştiu cât de mult risc
Să mă ia cu ea depărtarea
Lacul
E vară
Plouă cu soare
Lacul e plin de lebede
Nu mai are loc pentru
Valuri
Întoarceri
Ninge cu muguri
Înmuiaţi în soare
Filtrate în raze diafane
Frunzele căzute
Se întorc în copaci
Celule
În lume sunt infinite
Celule
În fiecare celulă
O lume
Reconstruire
Reconstruind sufletul
Celui ucis
Rămâi cu o pereche de aripi
În plus
Vii şi morţii
Nu-i blestemaţi pe cei morţi
Că nu trăiesc
Nu pot ca să trăiască
Infinit
Nu-i blestemaţi vă rog
Nici pe cei vii
Care de multă vreme
Au murit
Fals
Cu o frunză îmi plătesc
Întrarea în această
Toamnă
(Ultima dată mi-a fost refuzată
Sub pretext că e
Falsă)
Flori de gheaţă
Pe fereastră
Flori de gheaţă
Încâlcit între ele părul tău
(Nu-i mai ştiu culoarea
Dar îl simt curgându-mi
Prin vene)
Noaptea
Mi-am petrecut noaptea
Numărând stele
Şi n-au fost toate
Ţi-ai petrecut noaptea
Numărând clipe
Fără păcate
In memoriam
Puţină seriozitatea
Vă rog.
Toată lumea să se ridice
În picioare
Păstrăm un moment de
Reculegere
În memoria minutului trecut
Închin
Cu paharul plin de vin
Ofrandă sângelui divin
Închin
(Tu cu paharul de venin)
Şi pentru tine închin
Secunda
Fiecare trăim o secundă
Mai mult
(Din acea secundă
Toată viaţa)
Sărutul
Undeva uitat
Într-un sân de fecioară
Sărutul meu
A înmugurit
Sângele
Sângele
Mi-ai spus
Apă nu se face
De atunci îl aud
Curgând în jurul meu
Drumul
Acest drum
Nu duce nicăieri
Mi-ai spus tu
În timp ce drumul
Pornea la drum
Ce n-ai vrut să fii
Ce n-ai vrut să mângâi
E mângâiat
Ce n-ai vrut să părăseşti
E părăsit
Ce n-ai vrut să fii
Eşti
Ulcioarele
Obiceiul de a plămădi
Din pământ şi apă
Ulcioarele
Obiceiul de a bea din ele
Vinul rece
Obiceiul de a le sparge
După aceea
Numai pentru că cioburile
Aduc noroc
Dinamitare
Cazemate de linişti
Butaforie
Scena e plină de
Buruieni
Şi oasele ies din pământ
Prin flori
Şi duhneşte puternic a
Trecut proaspăt
Tu
Cu un surâs
Arunci în aer totul
Dinamitând ultimul meu
Vis
Alb ucigaş
Stăm drepţi ca la paradă
Tu deschizi şampania şi
Dopul pocneşte
O fanfară de greieri intonează
Ceea ce ar trebui să numim
Iubire
Se aud ovaţii de aburi
Salve de păpădii sunt
Trase
Spre albastrul finit
Apoi tu cazi
Răpusă
De prea mult alb
Linia moartă
Trece ultimul tren
Prin ultima gară
Nu urcă nimeni
Nimeni nu coboară
Doar eu stau
La fereastra ultimului vagon
Privind veşnic ultima
Rază de soare
Doar eu şi mecanicul
Ştim crudul adevăr.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
