|
.
10.08.2009, 10:21:05 | 0 comentarii | 665 vizualizari
Nu-i nimic mai bun ca mita
Articole de acelasi autor
de Mircea ANDRAȘ
Reclame, reclame
Plimbare în două
Două fantome, minune mare,
Fără sfială, ies la plimbare.
Una întreabă, aşa, într-o doară
„Ce luaşi, soro, piatra funerară?”
Asta zâmbi, deloc prea divin:
„Ca să am la mine... buletin!”.
Reclamă
Ca să vă simţiţi mai nou,
La noi veţi primi cadou
Fără taxe... un cavou!
Dragoste cu orice preţ
La Radio Erevan, o babă
Mai dezinvoltă întreabă:
„Se poate face, propriu-zis,
Dragoste cu geamul deschis?”
Răspunsul veni aproape de-ndat:
„N-ar fi mai bine cu un... bărbat?”.
Reclamă
Chiar de sunteţi decedată,
Să nu uitaţi niciodată
Pensia... privatizată!
Ochelari de una, alta
Intră unu-n prăvălie
Şi-o întreabă pe Mărie:
„Nu uzez de vorbe mari,
Vreau să-mi cumpăr ochelari!”
Ea zâmbeşte ca o floare
Şi-l întreabă: „Pentru soare?”
El zâmbeşte cald, în sine:
„Nu, domniţă!... Pentru mine!”.
Reclamă
În oricare-mprejurare
Şi la munte şi la mare,
Folosiţi, pentru impact,
Doar lentile de... contact!
Ajutor simultan
Două blonde-n lift visează.
Liftul, însă, se blochează.
Amândouă strigă-n cor,
Înspre uşă, „Ajutor!”
Zice una, momentan:
„Hai să strigăm simultan!”
După cum le-a fost în plan
Amândouă-au prins să strige
Foarte tare: „Simultan!”.
Reclamă
Cumpărăm lifturi defecte
Să le facem mai... concrete!
Comentarii epigramate
„Marele risc al recesiunii – isteria”
Vine-acum de la piaţă,
Legănându-se, Măria.
Niciun zâmbet nu-i pe faţă,
Iar în plasă-i... isteria.
„Avalanşă de stupefiante”
Veştile sunt alarmante.
Credeţi şi nu vă miraţi.
Cu-atâtea stupefiante
Rămânem... stupefiaţi.
Marin Moraru: „Teatrul mi-a adus bucuria de a trăi!”
Zău, m-a frapat ce-ai spus acia,
De-aceea acuma vreau să zic:
Maestre! Lasă bucuria!
... Că fără bani nu faci nimic!
„O nouă tehnologie: inteligenţa artificială”
Să îmi scuzaţi indulgenţa,
Trăiască inteligenţa!
E lipsă cea naturală?
Merge şi-artificială.
„Tot mai multe companii fuzionează”
Şi acum şi peste ani
Interesul dur vibrează.
Când găseşti una cu bani,
Nu mai sta... fuzionează!
„S-a inventat fotoliul erotic”
Eroticul se distanţează.
Soluţia-i viabilă.
La un asemenea fotoliu
Îţi trebuie-o... gonflabilă!
„Aberaţii economice de criză”
Peste tot sunt divagaţii.
Le cunoaşte-o lume rodul.
Au şi alţii aberaţii
Însă la noi... e plin podul!
„Mai ceva ca fotbaliştii o dăm din bară-n bară”
Vara asta nu e vară.
(Nu se ridică moralul)
Culmea e s-o dai în bară
... Să nu te prindă portarul!
„Nu avem o justiţie a accidentelor rutiere”
Scuză-mă că îndrăznesc,
Zic fără maliţie:
Maşinile se ciocnesc
... Şi fără justiţie!
Şofer de forţă majoră
În epoca de trecu de douăzeci de ani în uitare, la ieşirea din Pui, un
miliţian tare zelos (nu dau nume, că ăştia sunt acum pe cai mari) opreşte o maşină, neavând niciun motiv în prealabil (şi nici altundeva). Probabil îi displăcuse culoarea sau marca maşinii (care părea, evident, străină). Cu paşi mari şi siguri, s-a îndreptat spre portiera din stânga maşinii, făcându-i semn celui dinăuntru să coboare geamul. Acesta se execută cu încetinitorul. „După cum se vede, l-a apostrofat miliţianul, dumnea-voastră conduceţi cu viteză mare!”. „Nicidecum, răspunse acesta, eu nu!”. Răspunsul îl enervă pe omul legii: „Carnetul de conducere!”
solicită el autoritar şi urmă un răspuns care îl oripilează: „N-am!”. „Formidabil”, făcu miliţianul, văzând roşu înaintea ochilor (deşi nu era comunist). „Actele maşinii!”. Vocea omului legii e, de-acum, destul de ridicată. Urmează invariabilul răspuns: „N-am!”. Miliţianul e la capătul răbdării. „Aţi băut, miroase până aici!”. „Da!” răspunse omul înnebunindu-l pe miliţian. „Aveţi curajul să recunoaşteţi?” întreabă acesta stupefiat. „De ce nu?” se răspunde. „Acesta e caz penal!” conchise miliţianul, observând o altă anormalitate: „Formidabil! Dar n-aveţi nici volan. Unde este volanul?”. „Pe partea cealaltă, dom’le. Asta e o maşină cu volanul pe dreapta!”.
Răspunsuri în doi peri
Ridicarea muncii
- Ştii că munca l-a ridicat pe om?
- Da. Şi după aia... i-a dat drumul!
Chef de muncă
- Mi-a venit, aşa, un chef de muncă...
- De când?
- De când am dat pe gât al patrulea pahar...
Sânge
- Doamnă, aţi reclamat că vi s-a luat prea mult sânge...
- Da. Şi-mi menţin declaraţia, aveţi atâţia ţânţari.
Bătături
- Văd că ai bătături în palme.
- Da’ unde vroiai să le am?
Braţe
- Cică e o mare cerinţă de braţe de muncă...
- De picioare, nu?
Dreptul la muncă
- Ioane, eu zic că e mai bine acum!
- Serios?
- Da. Înainte te obliga să munceşti. Acum nu te lasă!
Cugetări politice
Şi proştii au rolul lor. Dar nu l-au asimilat prea bine.
Mita l-a făcut pe om. Dar un om de paie.
A pus în actualitate anunţul cu „nu primim bacşiş!” Dar i-a adăugat la urmă semnul întrebării.
Habar nu avea ce e aia corupţie. Dar corupţia ştia cine-i el.
Politica l-a ridicat în funcţie. După care i-a dat drumul.
Minciuna are picioare scurte. Da’ multe.
Criza a venit în locul Sidei. Şi n-a mai plecat.
Era un om trecut prin toate. Inclusiv prin patru partide.
Ca politician avea vise mari. Dar totdeauna se trezea din ele.
Totdeauna a traversat pe roşu. Era un nostalgic.
Era mereu primul. La partid. La nevastă era doar al doilea.
Trăia a doua tinereţe. De prima uitase deja.
Era împotriva birocraţiei. Dar ea nu şi nu.
Partidul l-a urmărit toată viaţa. Securitatea mult mai puţin.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul |



