|
Nr. 4264, vineri 11 sep 2026, Anul XIX
 .
13.08.2009, 13:50:01 | 0 comentarii | 780 vizualizari
Umorişti din trecut
Articole de acelasi autor
de Mircea ANDRAȘ
Cuvânt înainte
Am ales pentru dumneavoastră cinci VIP-uri din „epoca de aur” care au reprezentat, la un moment dat, o bună parte din cultura acelor timpuri: un foto-reporter şi în acelaşi timp artist plastic – Ion Liciu, un scriitor – Dumitru Ionaşcu, un umorist şi dramaturg – George Negraru, un muzician – Ticu Lucaciu şi un actor – Mircea Pânişoară. Ar fi fost păcat ca aceste lucrări să nu vadă lumina tiparului. Poate că acolo unde sunt publicarea acestora le va face bine, ei aflând cu această ocazie că nu au fost uitaţi şi că locul lor pe pământ nu poate fi ignorat nici până acum. Şi poate cu această ocazie vor realiza că nimic n-a fost în zadar.
Ion Liciu
Epigrame culturale
Vădana, fană
Tot îmi povesteşte-o fană
Despre ce intenţii are.
O cunosc, că e vădană
Şi... presimt că n-am scăpare!
Vântul nebun
Vine vântul şi mă-ntreabă
Peste marginea de vis
„Măi Ioane, tu n-ai treabă
... De te-ai apucat de scris?”
Discuţii vânturate
O vecină mă opreşte
Şi îmi spune toate cele.
Şi cât a-i pocni din deşte
... Mi-a făcut mintea surcele.
Despre membri
Am un prieten optimist
Ce de toate e avid,
Eu sunt membru familist
El e membru... de partid!
Mineri şi ziarişti
Vine unul şi îmi spune:
„Tot aşa, mereu s-o ţii!
Ei, minerii, scot cărbune,
Tu scoţi numai... inepţii!”.
Parol d’onor
Mă iubeşte o blondină,
Chiar aşa, bătrân, cum sunt.
Ea îmi spune că-i virgină
Şi eu o cred... pe cuvânt.
Preţ pe cuvânt
Foarte supărat eu sunt
Că hârtia s-a scumpit,
Însă preţul pe cuvânt
De-acuma s-a... ieftinit!
George Negraru
Afurisisme
q Bă, tu ştii ce-i acela un aforism? Nici eu!
q Sunteţi romantici prin excelenţă, bată-vă epoca de aur să vă bată!
q Cultura trece din om în om, ca vântul din pom în pom.
q Caută-ţi cu grijă cuvintele! Dar nu le căuta la mine!
q Hai să mai bem un pahar! Că ăştia au destulă veselă...
q Pierdut muza de la umor. O declar nulă. Cu tot râsul aferent.
q „S-a scuturat frunza din vii”. N-are importanţă, vinul să iasă bine.
q Am rezolvat o ecuaţie cu două necunoscute. A câştigat amanta.
q Primăvara se-ntorc cocorii. Pe dos.
Dumitru Dem Ionaşcu
Am strâns toamnă după toamnă
Draga mea, afară toarnă,
Miliţienii stau la post.
Cântă undeva o goarnă,
Activiştii iar ţin post.
Din convingeri fac idealuri,
Din restrişti fac împliniri,
Că zăpada e pe dealuri!
Ce risipă de iubiri!
Vine-un activist şi-mi spune
Ce să fac să mai rămân,
Vara bântuie în lume,
Cu-n miros sublim de fân.
Timpul trece ca o curvă,
Mai se-arată... se codeşte...
Vara e ca o etuvă,
Ce gândirea ne-o cloceşte.
N-am cuvinte pentru-a scrie.
Am strâns toamnă după toamnă.
Totul pare-o poezie
... Ce la moarte ne comandă.
George Negraru
Iar a mai căzut un fulg
Toate nu-s aşa cum par,
Inima din piept mi-o smulg.
Trece timpul tot mai rar
... Iar a mai căzut un fulg!
Vine-un vis şi mă deşteaptă.
Clipele, pe mine, curg,
Pierd în orice vis o fată
... Şi mai cade câte-un fulg.
Vin drumarii la zăpadă,
Visele nu mai ajung,
Stau nămeţii la paradă
... Şi iar cade câte-un fulg.
Mai apoi mă cheamă una,
Numele nu i-l divulg,
Iarăşi ninge, ninge-ntruna
... Cade fulgul după fulg.
Mircea Pânişoară
Proverbe comentate
„Cine se scoală de dimineaţă” înseamnă că are ceas deşteptător!
„De-aia n-are ursul coadă”. Pentru exemplificare, întrebaţi vulpea!
„Unde dai şi unde crapă?” (întrebări la care nu s-a răspuns până acum).
„Lupul îşi schimbă părul...”. Altceva ce să-şi schimbe?
„Cine râde la urmă”, înseamnă că se prinde mai greu.
„Leneşul mai mult aleargă”. Deci face sport de masă.
Ion Liciu
Proză foarte scurtă
Vara
M-am trezit înaintea patului. Patul încă mai dormea. Aşa e el somnoros. Deodată s-a auzit o bufnitură puternică. Afară se crăpa de ziuă. Apoi zorile au izbucnit peste tot. Precum Securitatea. Deodată cineva a ciocănit în geam. Era vara. Mea. De la Focşani.
Avarul
L-am cunoscut în ziua de salariu. A lui. Ne-am îmbătat turtă. Cu banii mei. El n-avea schimbat. Deşi era destul de schimbător. A doua oară a venit să ceară un împrumut. Fără dobândă. Şi fără speranţe. I-am dat. Daţi au fost. A treia oară l-am auzit fredonând: „Am strâns toamnă după toamnă”. Tot strângător rămăsese.
Ghinionistul
La început a fost nevasta. Şi după aia, tot ea. El era tot timpul pe locul doi. Apoi a trecut pe trei. Şi amanta i-o luase înainte. Apoi a mai retrogradat două locuri. Cineva îl reclamase la partid. Bine că nu la Securitate. Apoi a sosit şi ultima zi. Venise îmbrăcat la patru ace. Apoi a dispărut. Doar eu ştiam de ce: îl roseseră pantofii.
Mircea Pânişoară
Scena
Aş fi vrut să spun că scena a fost prietena mea. Dar n-a fost. Că n-a vrut ea. Nici sufleorul. Care-mi sufla numai năzbâtii. Ceea ce ştiam, nu ceea ce uitasem. Deşi ultimele erau mai multe. Partenera era ca şi mine. Nu aşa grasă. Aşa uitucă. Am fi vrut să ne luăm. Acolo pe scenă. Era ceva foarte original. Dar am fi avut probleme. Cu partidul. Regizorul cred că mă agrea mai mult decât pe ceilalţi. Fiindcă la un moment dat s-a uitat lung la mine şi mi-a spus dulce: „Mirciulică dragă, nu dai tu o fugă să-mi iei ţigări?”. Nu. Nu era vorba de exploatarea omului de către om, că el fiind şi secretar de partid nu se preta la aşa ceva.
Ticu Lucaciu
Amintiri din Peru
Erau şi-acolo pieile roşii. Dar cele mai multe erau pieile murdare.
Am întâlnit o peruancă ce dădea pe gât zece pahare într-o singură dimineaţă. Vă daţi seama că acolo cererea de pahare depăşea oferta!
O peruancă fioroasă m-a răpit şi m-a dus acasă la ea, pentru a-i cânta la pian. I-am explicat cucoanei că în acel moment se puteau face lucruri mult mai interesante decât mi-a cerut.
În Peru ai două alternative. Ori să bei, ori să bei!
Aici lumea munceşte pe brânci. Da’ nu pe coate.
Peruanii sunt foarte muzicali. Ei cântă şi când nu se îmbată.
În Peru sunt foarte multe animale domestice. Dar şi foarte multe femei sălbatice.
Ei nu pot să-ţi spună cine e cel mai mare poet al lor, dar pot să-ţi precizeze în orice moment care e cea mai bună băutură.
Ei mai sunt şi foarte săritori. La ultimul concert şi-au dat aportul, pentru mine, nu mai puţin de cinci peruani. Ei au cărat pianul.
Privind aşezarea geografică a acestei ţări, un banc românesc. Cică un student italian a „agăţat” o româncă „liber-cugetătoare”, se înţeleg asupra preţului, o duce acasă, dar când aceasta se dezbracă vede că e rasă. Vorbind o românească stâlcită, el o întreabă speriat: „Peru, unde e peru?”. Tânăra îi răspunde enervată: „Fir-ai al naibii de macaronar, pentru cincizeci de lire vrei să ştiu şi geografie?”.
Ion Liciu
Epigrama de final (scrisă în 1988)
Tot mai puţini sunt cei corecţi,
Ceruri senine şi noroi.
Să râdeţi pentru tot ce vreţi!
Dar să nu plângeţi... pentru noi!
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
