|
Nr. 4264, vineri 11 sep 2026, Anul XIX
 .
17.09.2009, 13:57:31 | 0 comentarii | 719 vizualizari
Trei umoriste
Articole de acelasi autor
de Mircea ANDRAȘ
Dana Graţiela Hileagă
Parodii
Seara, uneori
după Gheorghe Tomozei
Seara se lasă
Se lasă greu
(Aşa sunt serile)
Uneori găsesc că
Seamănă cu mine
Dar nu la fel de
Incandescente
Încât să ia foc
La prima ţigară.
Şi era una peste tot
după Mircea Micu
La un semn privirea lui
Se agaţă într-un cui
(Într-un cui al nimănui
Eu îl ştiu da’ nu vi-l spui
Puneţi-vă pofta-n cui)
La alt semn privirea ei
Aş descri-o nu ştiu cui
Du-te dorule şi du-i
Până-n ţara nimănui
(Eu o ştiu da’ nu vi-o spui
Puneţi-vă pofta-n cui)
Floarea din grădină
după Gabriel Chifu
Floare mândră floare
Ce petală-mi doare
Ce culoare oare
Din neant înfloare
Doar o buruiană
Mândră diafană
Într-o verde haină
Te cheamă în taină
Floare mândră floare
Buruiana doare
Şi la umbra ta
Până mâine moare
De treci codrii
după Adrian Alu Gheorghe
De treci mândro dacă treci
Nu te voi uita în veci
Chiar de-o trebui să pleci
Dar mai bine-ar fi să vii
Să-ţi faci potecă prin vii
Să iei struguri străvezii
Şi să treci codrul la mine
Cu desuuri noi străine
Care nu îţi vin prea bine
Până noaptea nu revine
La temelie-o cărămidă
după Marcel Breslaşu
Mândra e de dor avidă
Şi de alte multe cele
Mai adu o cărămidă
Să te speli pe cap cu ele
Badea-a terminat culesu’
Şi-l apucă interesu’
Sănătatea poartă fesu’
Dacă n-o apucă stresu’
Pasărea nu vrea să zboare
Doar ecoul bată-l vina
S-a îndrăgostit de-o floare
Care-i caută pricina
Mai apoi o viespe dură
Ce-i fugită de acasă
A-nceput să dea din gură
Că nu-i mare da’ e grasă
Apoi deteră la pace
La pian cânta lumina
N-are nimeni ce le face
Nici pe cine să dea vina
Telenovelă
după George Ţărnea
Cică-ntr-un oraş faimos
Sub un nuc nu prea umbros
Şi în sus dar şi în jos
Tot ce vezi mergea pe dos
Un băiat iubea o fată
Da’ fata era necoaptă
Deşi n-avea nicio pată
(Doamne ce era să pată)
Un al treilea-n fapt de seară
Pe la uşi pe la fereşti
Câştigă dreptul să ceară
Domiciliul în poveşti
Dar poveştile ştim bine
Nu includ nicio speranţă
Şi s-a terminat în fine
Cu amendă în instanţă
Ana-Maria Heinz
Dialoguri
Ochii tăi, privirea mea
Ion stă în faţa Măriei (sau invers, adică viceversa) la o masă în crâşma din sat. Amândoi sunt rumeni la faţă. Probabil din cauza căldurii. Care căldură? Că aici totul e rece. Până şi Maria.
- Ioane, unde amaru’ te tot uiţi aşa fix? Că, zău, mă trec fiorii...
- Păi, unde să mă uit, Mărie? În ochii tăi, cei albaştri, ca situaţia noastră.
- Şi ce vezi în ei? tatonează terenul Mărie.
- Păi, văd o imagine de-a ta de acu’ trei zile!... precizează Ion.
- Care, aia în care făceam baie în gârlă?
- Nu. Aia în care cereai nişte bani împrumut!
- Ştii ce? Uită-te mai atent. Poate vezi şi când ţi i-am dat înapoi.
Ia-ţi maşina şi te du
Ion opreşte căruţa la poarta fetei. Fata n-are nimic împotrivă. Şi nici altceva. Ion coboară. Jos (şi, dacă e pleonasm, ce? E pleonasmul lui). Că tot venea cu mâna goală (fiindcă n-avea cu ce s-o umple). Calul îl priveşte cu coada... ochiului. Nu are o părere prea bună despre Ion (nici despre celălalt cal). Fata apare la geam (la geamul cu termopan, termopan de-acum un an. Să nu divagăm totuşi). Totuşi care-i schepsisul? Ion este servit cu cafea. Neagră (că Mărie nu-i rasistă). Şi atunci apare (precum luna... cadourilor) mama soacră (prezumtivă):
- Ioane, Ioane, tu n-o meriţi pe fiică-mea! Nici măcar să stai lângă ea, darmite altceva...
- Altceva ce, coană mare? se sloboade Ion cu năduf.
- Păi, vezi bă ce incult eşti? Dacă nici măcar atâta lucru nu ştii... îl pune
nesperata soacră la punct.
Camelia Meseşan
Aforisme
De ce cade frunza? De-aia!
Prin faţa ferestrei timpul tocmai trecea în caleşti de dor.
Primea o pensie alimentară de două persoane.
Fata de la vale de casa lui îl privea de sus.
Spunea că-şi va lua maşină mică, dar nici chiar aşa de mică.
A primit postul pe ochi frumoşi, deşi nu poseda aşa ceva.
Îi plăceau plantele medicinale. Chiar dacă uneori o băgau în boală.
Nu obişnuia să bea. Nici când îi era sete.
Totdeauna avea un zâmbet în plus. Şi câteva lacrimi.
Îi plăcea părul lui lung şi bogat. Mai bogat ca ea.
Ţinea la ea. Tot ce nu putea ţine acasă.
Avea o minte sclipitoare. Vizibilă pe timp de noapte.
Nu-i plăcea să se ude. Da’ nici să umble cu gâtul uscat.
Avea dovezi că nevasta îl înşela. Da’ nu erau ştampilate.
Visul ierbii era să crească mare.
S-au interzis tunetele după ora 22. Lumea mai trebuie să şi doarmă.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
