O nouă carte:

„Petrila în oglinda timpului”

 

Cunoscutul scriitor petrilean, medicul Dumitru Gălăţan-Jieţ, în colaborare cu Tiberiu Svoboda dau naştere, în cartea de faţă, unor importante şi bine documentate puncte de reper pentru o posibilă viitoare monografie a oraşului Petrila (pentru că este deosebit de regretabil  că acest oraş nu are, încă, aşa ceva). Cotrobăind prin cotloanele veacurilor ce trecură, încercând să redea lumina unor evenimente izvorând dintr-o perioadă destul de pustiită de uitare, munca acestor oameni a prins contur, s-a configurat în rândurile muncite ale unei cărţi de referinţă (credem noi) pentru exponenţii generaţiilor care vin, un izvor viu, existenţial de documentare asiduă, o repunere în scenă a unor stări de fapte, realităţi ineren­te, frânturi de idei şi zbucium, toate etalate cuminţi şi la locul lor pe ani, ani care (parcă dăltuiţi în cărbune) se cereau a fi cercetaţi şi smulşi (măcar pentru câteva clipe) uitării. De remarcat minuţiozitatea şi profesionalismul de care autorii dau dovadă în scoaterea la lumină a acelor vremuri, înainte ca uitarea să le înghită cu totul. Scrierea curge frumos şi convingător iar faptele relatate par pagini de istorie care abia aşteptau întâlnirea cu noi, cititorii, nu în stele ci în cuvinte dătătoare de adevăr.

Aflăm din această carte elemente desprinse cu multă dăruire din arhivele statului, biblioteci (judeţene sau particulare), ziare, dicţionare, enciclopedii, surse orale şi tot ce a fost posibil pentru evidenţierea mărturiilor care au însoţit trecutul acestor meleaguri, pentru că, după cum recunosc autorii, documentele referitoare la acea perioadă sunt „destul de împrăştiate”, iar anumite porţiuni de timp fiind mai sărace în informaţii, greu de găsit sau chiar inexistente. „Găseşti unele date acolo unde nu te aştepţi şi nu găseşti tocmai acolo unde te aştepţi”, declară autorii. Şi tot ei declară: „Din perioada austro-ungară, totul poate fi consultat doar în limba maghiară, iar uneori informaţiile se bat cap în cap, fiind înregistrate de pe poziţii diferite, chiar partizane în contradicţie chiar cu realitatea”. Atât Dumitru Gălăţan-Jieţ, cât şi Tiberiu Svoboda sunt cinstiţi cu noi, declarându-ne încă din „Cuvânt înainte”: „Fiind o lucrare de pionierat pentru Petrila, noi înşine, autorii, ne dăm seama că ea este perfectibilă, că nu a putut îngloba în ea tot (ar fi chiar o pretenţie absurdă) dar în mod sigur constituie o bază de plecare (ceea ce noi nu am avut) pe care reprezentanţii generaţiei actuale vor putea broda la umbra trecerii timpului noi date pentru a o întregi sau pentru a o dezvolta”. 

O notă  aparte o prezintă reliefarea unor date personale privind anul naşterii precum şi realizările mai importante ale unor personalităţi petrilene.

Din cuprinsul cărţii putem afla date esenţiale privind satul, comuna şi (în cele din urmă) oraşul Petrila, privind aşezarea, structura geologică şi hidrografică, clima, precum şi un scurt istoric. Apoi putem urmării, eşalonate pe ani, evenimentele importante ale acestei aşezări, aflată la izvoarele Jiului, din care cităm: „În anul 1973 a demarat exploatarea cărbunelui la mina Lonea”. „Anul 1986: La Petrila s-a organizat un staţionar medical cu un salon cu patru paturi destinat izolării bolnavilor contagioşi”  l „La recensământul din anul 1900, populaţia Petrilei număra 4.497 locuitori, din care 2.489 bărbaţi şi 2.008 femei, adăpostiţi în 731 case”  l „La Petrila s-a dat în folosinţă (anul 1913) o fa­brică de cărămidă cu capacitatea de 5 milioane pe lună” l „La 2 octombrie 1928, Societatea Femeilor Reformate - Mina Deac - Petrila a organizat o serată teatrală, urmată de dans” 

„Între 26 şi 29 mai 1934, echipele artistice şi sportive din Petrila participă alături de alte formaţiuni cultu­rale şi sportive din Valea Jiului la Festivalul Muncitoresc de la Cluj”

 „La 20 aprilie 1943, la Mina Petrila, a avut loc o explozie de metan. Victimele accidentului de muncă, în număr de 18, au fost depuse şi vegheate, de către ortacii lor, în sala de muzică” l „În anul 1950 comuna Petrila devine oraş”

 „Corul mixt <> din Petrila a fost invitat în anul 1961, împreună cu coruri din Bucureşti, Reşiţa şi Braşov, să susţină un concert transmis la radio şi televiziune”

 „Anul 1968: Se înfiinţează la Petrila Cercul speologic <>. Animatorul cercului a fost muncitorul Venţel Romulus de la Mina Petrila” l „Ia fiinţă în 1973 corul de cameră <> al sindicatelor din învăţământ, dirijor Vladimir Ureche” l „Anul 1980: Se dă în folosinţă <>” l „1985. Se dă în folosinţă noul sediul al Oficiului Poştal Petrila”

Dar nu vrem să vă dezvăluim chiar totul din această carte...

Autorii dedică această carte „locuitorilor oraşului Petrila, tuturor trăitorilor acestor meleaguri, care au făcut istoria scrisă sau nescrisă, cu bune sau cu rele (...) Dar desigur toţi animaţi de gânduri şi intenţii bune”.