|
.
27.10.2009, 16:03:14 | 0 comentarii | 692 vizualizari
De doi cenţi, umor
Articole de acelasi autor
de Mircea ANDRAȘ
Dialoguri la final de toamnă
Familială
Ea: Dragul meu, a venit... toamna!
El: Ce mai speriat, tu! Am crezut că a venit maică-ta.
Incertitudine
Ion: Te-am căutat acasă acum cinci minute şi nu erai. Pe onoarea mea. Şi acum văd că eşti aici...
Gheorghe: Eşti sigur?
Urare cacofonică
Ion: Ia zi Gheorghe, cum e urarea aia? Iute ca piperul, tare ca...
Gheorghe: Tare ca coniacul!
Pe marginea proverbelor
Ion: Ce părere ai despre proverbul „Toamna se numără bobocii”?.
Gheorghe: E depăşit, dragă, până toamna, bobocii sunt raţe în toată legea...
Lămurire
Mărie: Ioane, pe ce se bazează expresia „Tăcea ca un peşte în apă”?.
Ion: Simplu. Încearcă şi tu să vorbeşti sub apă.
Curiozitate
Ion: Mărie are toţi banii la bancă!
Gheorghe: Serios? Şi banca unde o are?
Cu accent pe Scrisoarea a treia
Mărie: Tu eşti Mircea?
Ion: Poate-aţi vrut să spuneţi dumneavoastră, că nu-mi amintesc să ne fi tutuit vreodată.
Pe teme de bere
Ion: Chelner, aş vrea o bere cu guler...
Chelnerul: Detaşabil?
Bileţel de dragoste
Mărie: Am primit bileţelul de la tine şi sunt foarte furioasă...
Ion: De ce? L-am scris cu dragoste!
Mărie: Da. Da’ şi cu foarte multe greşeli gramaticale.
Tare sau nu?
Ion: Chelner, te rog să-mi aduci ceva tare!
Chelnerul: Perfect. Vă aduc un şniţel...
Cinste prin neluare
Ion: Eşti sigur de băiatul pe care mi l-ai adus? Cum stă cu „luatul”?
Gheorghe: Fii liniştit, patroane. A fost fotbalist. Nu pune mână nici să-l tai...
La ce?
Ion: Ce de lume la acest magazin! La ce se stă aici?
Gheorghe: La coadă...
Să sune sau nu?
Ion: Te miri că mă vezi atât de repede? Ei bine, am pus ceasul să sune...
Gheorghe: La uşă?
A da sau nu
Ion: Nevastă-ta a spus că dă divorţ...
Gheorghe: Stai calm! Asta nu dă niciodată nimic.
Repede
Ion: Zi-mi repede numele a trei animale...
Gheorghe: Doi iepuri şi un cocoş.
Scumpiri
Ion: Am auzit că s-au scumpit preţurile...
Gheorghe: Preţurile nu, doar produsele.
Precizare
Ion: E adevărat că beam ceva la bar, pentru orice eventualitate, aveam alături o Coca...
Gheorghe: Cola?
Ion: Nu, Dumitrescu...
Prindere
Ion: Tu cât prinzi pe oră?
Gheorghe: Cu maşina sau pe jos?
Păreri şi păreri
Ion: Ce părere ai despre nevastă-mea?
Gheorghe: Nu-ţi spun că te superi.
Despre fumat
Ion: Ce ţigări fumezi?
Gheorghe: Din ălea care produc cancer.
Despre libertate
Mărie: Domnu’ taximetrist, liber?
Taximetristul: Nu, doamnă. Însurat.
Până când?
Ion: Până când ai băut, Gheorghe?
Gheorghe: Până m-am îmbătat!
Despre dare
Ion: Mărie, Mărie... Ce-mi dai dacă-ţi spun un adevăr?
Mărie: O palmă!
Despre blondism
Ion: Mărie, tu eşti blondă de felul tău?
Mărie: Cine mai ştie? Unii zic că da, unii că ba...
Despre pierderi
Ion: De ce eşti supărată, Mărie?
Mărie: Am pierdut autobuzul.
Ion: Aveai autobuz?
Mărie: Nu.
Ion: Atunci cum poţi să pierzi ceea ce n-ai avut?
Aforisme
l Pentru mine, femeia e un miraj. Niciodată nu ajungi să-l înţelegi. Pentru prietenul meu, femeia e un bun comun, iar pentru prietenul prietenului meu, femeia e un început în toate.
l Mi-a spus că şi-a luat maşină ca să ajungă departe. Deocamdată a ajuns numai până la spital.
l Prietenul meu susţine că e un foarte bun conducător. Nu i s-a luat niciodată carnetul.
l Obişnuia să bea berea rece şi cafeaua tare.
l Barmana nu l-a înşelat niciodată la cântar. Doar la gramaj.
l A băut două sticle. Pline.
l L-a asigurat pe director de toată dragostea lui... pentru secretară.
l Prietenul lui, în situaţia creată, era în aer. Eu eram mai aproape de pământ. Eram în pom.
l A renunţat la fotbal. Era sportul cu cele mai multe goluri.
l Prietena lui era angajată la construcţii de drumuri şi poduri. Făcea trotuarul.
l Logodnica i-a promis un gest de tandreţe. Cu pumnul stâng.
l Logodnica lui şi-a luat un ruj care nu se ia. Şi acum se lua doar ea. De el.
l Şi-au trăit ani lungi şi fericiţi. Până la primul divorţ.
Despre toamnă
l Vine toamna, bine-mi pare
În grădină am o... gâscă!
l Toamna se numără bobocii
(Precum tradiţiile cer)
Toamna se numără bojocii
Ce-s înroşiţi de-atâta ger.
l Şi aurul rămâne-n frunze
Ce cad din cerul absolut
Vin amintiri să ne acuze
De ce-am ştiut, ce n-am ştiut...
l Dansând cu frunzele ce cad
Pe dealuri aburi albi ne ard
Şi zile reci ce dau în vad
Şi toamna ce se dă cu fard.
l Nu-i nimic mai bun ca toamna!
Nu-i nimic mai scump ca... doamna!
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul |



