PORTRET PE O PÂNZĂ PUTREDĂ, sau arta ambalatului

 

Cu puţină vreme în urmă, absolut întâmplător, ne-a căzut în mână un plic cu documente. Citind conţinutul lor, am avut impresia că a început campania electorală. Mărturisim că am meditat profund asupra situaţiei. Atât cât pot să mediteze nişte oameni liberi şi nesiliţi de nimeni. Unora nu ne ieşea din cap cum a fost posibil să fim luaţi pe nepregătite, să nu avem habar de ce se întâmplă, de la o zi la alta, prin urbea noastră prosperă.

Să lămurim niţel lucrurile şi să ne mirăm mai mult, de ce le fată mintea unora, care n-au ce face şi se bagă singuri în seamă.

Din prima filă a inestimabilelor documente, aflăm că cineva se numeşte cum se numeşte şi că vrea să candidează pentru funcţia de primar al provinciei. Dacă am fi altfel de cum suntem, am putea spune, fără remuşcări, că n-ai decât omule, poţi să candidezi şi la preşedinţia Statelor Unite, nu ne interesează ilustra ta persoană şi nici partidul tău, despre care zici că e cel mai tare din parcare.

Problema nu e asta. Problema este că omul ăsta, în visele lui, se grăbeşte foarte tare şi o ia la goană cu mult înaintea startului. Orbit de strălucirea din apa morţilor (Fata Morgana) se împiedică de ceea ce au făcut unii bine prin arealul nostru domestic. Nici asta nu ar fi o problemă. Buba este că, din cauza vitezei, nenea ăsta derapează rău de tot. Vrem să spunem că omul tălmăceşte în grai propriu nişte hotărâri ale unor instituţii ce se află cu o treaptă mai sus decât Provincia Carpatină. Şi mai e ceva, care îţi poate irita oreleul şi alte organe vitale. Chiar aşa de tâmpiţi îi crezi matale, domnule alergător de unul singur, pe cei pe care, cu disimulată ardoare, vrei să-i păstoreşti, încât să nu fie în stare a scrie cu mânuţa lor o cerere? Puţină decenţă omule, ce dracu’! Rar ne-a fost dat să vedem o mostră de ridicol mai ucigător, ca la acest personaj. Din păcate, de aşa ceva nu se moare. Cineva spunea că ridicolul ucide. Să fim serioşi! Aţi văzut un om înecat din cauza ridicolului în care se bălăceşte? Dimpotrivă, pentru indivizi precum acest Ipocriţoiu cel deştept, drept şi onest, ridicolul pare a fi cheia fericirii şi a traiului lung. Aceste specimene cu mentalităţi şi apucături ridicole trăiesc în onoruri şi prosperitate. Şi trăiesc vere, trăiesc fără să se termine!

Părerea noastră, de profani într-ale politicii româneşti, este că asemenea practici nu fac decât să ducă la semnarea unor sentinţe nefavorabile, atât pentru individ, cât şi pentru partidul în care este înregimentat. Nu ne permitem să dăm sfaturi nimănui. Cu atât mai puţin celor care, oricum, nu vor ţine cont de ele. Ne spunem şi noi o părere. Probabil, cei pe care acest politician de duzină îi vrea sub mâna lui, vor lua seama la ea, în limitele bunului simţ civic. Dacă mai este aşa ceva pe la noi!

Privind din alt unghi cazul acestui sărac cu duhul, îţi vine să spui - cu teamă - că Dumnezeu a scăpat ceva din vedere când l-a făcut pe om. Se pare că a făcut doar ambalajul, partea care se vede. Partea ascunsă, conţinutul - sufletul şi conştiinţa, poftele şi ambiţiile le-a lăsat la voia întâmplării. Să se descurce omul cum îl duce mintea... Partea proastă este că nu i-a lipit pe frunte un certificat de garanţie. Dacă sufletul se acreşte, poftele şi ambiţiile se umflă şi put, vina nu este a fabricantului!

Arta ambalatului e dată-n paşte. Îţi bagă pe gât încrederea în ceea ce vezi şi auzi. Bunăoară, un om ambalat în vorbe frumoase, mesianice, justiţiare, te poate face să ai încredere în el.

Numai că, în unele cazuri, dacă nu întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, vine şi decepţia. Când? Când desfaci ambalajul. Atunci îţi dai seama că vorbele lui sunt găunoase şi ipocrite iar promisiunile deşarte. De aceea am zice că e bine să ne trezim mai devreme. Chiar înainte de a adormi.

De multe ori, cei cărora li se reproşează asemenea calităţi se justifică spunând că vorbele lor au fost scoase din context. Oare, aşa să fie? Bine... Iei spusele lor, le pui la loc, în context şi-ţi dai seama lesne că sunt la fel de proaste. Ca şi atunci când au fost smulse din context. Simple coji fără miez, cum spunea Izu Schechter.

 

P.S.

Domnul nostru politician ar trebui să ştie că s-au cam dus vremurile acelea simpliste, când, pentru a face reclamă la lapte, se punea pe sticla de lapte o vacă. Pe sticla cu cerneală “Pelican“ se punea un pelican. Nici măcar ruşii nu mai fac reclame de genul: beţi berea fabricii de bere Berea. Te-ai prins neicusorule?