Note de călătorie

 

Chiar şi rromi am întâlnit, nu neapărat cerşeau, dar umblau cu ghicitul, cu farmece, dezlegare de blesteme sau leacuri pentru diverse boli. Nu ei au fost cei care mi-au pricinuit o mare mâhnire. În sensul că mi-am făcut un foarte bun prieten, un câine frumuşel, în curtea fabricii. Într-o dimineaţă mi-a spus cineva să nu îl mai caut, că l-au prins unii care consumă carne de câine. Asta e viaţa.

* * *

De Crăciun am avut o seară greu de uitat. Am ieşit târziu în oraş, aveam de gând să merg la un local cochet, unde era o atmosferă plăcută, mâncare foarte bună, şi puteam să mă înţeleg bine cu singura kirgyză blondă pe care am văzut-o în Bishkek şi vorbea engleză. Şi micuţa kirgyză era măgulită că am denumit-o Altyn Kyz - adică Fecioara cu Părul de Aur - titlul unui poem al unui poet celebru. Surpriza a fost că nu am mai găsit loc, deşi nu era sărbătoarea lor, oamenii nu ratau ocazia. Aşa că m-am dus la clubul Metro american, unde am stat cu nişte prieteni din Africa de Sud şi Canada. Şi aici era o atmosferă plăcută, masa plină cu de toate, se cântă, discuţii multe, glume, concursuri etc. Spre dimineaţă nu am putut refuza invitaţia unei familii de ruşi, şi am mers la ei acasă, doamna mai ales a vrut să îmi arate cum au pregătit porcul bunica şi mama ei. În linii mari cam la fel ca la noi în Ardeal. A trebuit să gust din toate, cu mare atenţie, ca nu cumva să înţeleagă altceva gazdele, mai ales că vorbeau numai ruseşte. Şi bine înţeles că îmi explica doamna cum se prepară, cum se afumă şi toate cele, din care mare parte nu am înţeles din păcate.

* * *

Multe seri am petrecut la acest club, în special iarna, majoritatea europenilor şi americanilor fiind clienţii aproape abonaţi. Cam scump, o porţie de Chiken Wings - aripi­oare de pui, foarte gustoşi, costa 12 USD şi o bere, cea mai ieftină - 3USD. Că era şi bere de 11 USD, dar asta am lăsat-o lor. Datorită aripioarelor de pui prăjit am cunoscut şi singura familie de români care trăieşte de mai mulţi ani în Bishkek. Mare bucurie că ne-am întâlnit, sunt din Cluj, cu trei copii foarte frumoşi. Meniul cu pricina era plăcerea fetiţei lor, că altfel nu cred că ar fi venit acolo ei, şi de fapt veneau numai duminica, după ce ieşeau de la biserică.

* * *

Sporturile naţionale specifice kirgyzilor sunt toate legate de cai, extrem de spectaculoase şi dinamice. Ulak Tartysh este un fel de polo combinat cu rugby, două echipe călare se luptă să plaseze o capră decapitată în terenul advers. Este greu de urmărit desfăşurarea meciului, dar cert este că ei depun mare efort pe teren, publicul este ca la fotbal, susţinând echipa preferată. Celălalt sport călare, de care numai mi s-a povestit, este Kyz Kumai, o fată şi un fecior călare, băiatul trebuind să dea un sărut fetei, cu limită de timp. Dacă nu reuşeşte, fata îl urmăreşte şi poate să îl biciuiască - dacă reuşeşte.

* * *

O mare minune a Kyrgyzstanului este lacul Issyk Kool, în partea estică a ţării, situat la cota 1800 m. Lacul este cât o mare, 200 km lungime şi 60 km lăţime, cu cea mai curată apă, denumirea ei fiind legată de fenomenul că nu îngheaţă niciodată. De pe un mal pe celălalt nu vezi decât în zile senine, mai mult ca o părere, şi de fapt se văd doar vârfurile munţilor, cu argintiul zăpezilor de peste ani. Câteva soiuri de peşte, unele specifice doar lacului se pot cumpăra pe piaţă, preparate ca şi pe litoralul românesc. Mare noroc am avut că am putut să petrec două zile pe malul acestei ape. Am reuşit o partidă frumoasă de călărie pe malul lacului în prima seară, dar parcă mai bine ar fi fost cu bicicleta. Două ore am plătit, dar după prima ora era să renunţ. M-am luat după un prieten, care ştia cum trebuie să stai în şa, scurta instrucţie de care am beneficiat nefiind destulă pentru mine. A doua zi am făcut o baie bună, cam scurtă că apa era foarte rece, la mijloc de iunie. Sezonul începe pe la jumătatea lui iulie, şi se termină în august. Pe toată partea nordică staţiunile sunt una lângă alta, plaja cu nisip foarte fin îţi oferă loc pentru a te bucura de soare şi pentru mişcare, inclusiv călărie, cum am mai spus. Kirgyzii au parcele particulare pe lac, pentru sezonul estival construind fiecare corturi mari, care devin ca un fel de restaurant. Corturile sunt dreptunghiulare 10 m late şi cam 25-30 m lungime. În partea din spate este bucătăria, în faţa sala de mese. Au de obicei patru-şase mese în mijloc, pentru europeni care nu pot mânca în stilul lor. Pentru că ei de fapt servesc masa pe nişte paturi, câte cinci-şase aliniate de o parte şi alta a sălii. La unele feluri de mâncare se aduc tăviţe de apă, pentru spălarea mâinilor. Iar ca specific culinar kirgyz este Lagmanul, o supă de tăieţei, cu carne de pui, şi şaşlîcul, frigărui de carne de oaie cu ardei şi roşii.