|
Nr. 4264, vineri 11 sep 2026, Anul XIX
 .
07.11.2009, 13:54:55 | 0 comentarii | 673 vizualizari
Stelele văzute de sus. Poeme
Articole de acelasi autor
de Mircea ANDRAȘ
FOMALHAULT
Toate porţile uitate / au rămas desferecate
doar fântânile anume / mă ţin minte după nume
sting cu ochii cerul nopţii / şi adorm în somnul sorţii
câte-o stea se mai aprinde / când uitarea o cuprinde
şi lucirea ei se vinde
cui în braţe o va prinde
cu arome de colinde
de-întuneric tâmpla-i arsă / tot mai joasă ceaţa ştearsă
curg mocnit dar curg prin tine / cu-un cal alb îţi trec
prin vine
mă cuprinzi cu braţe lungi / dar la suflet nu ajungi
crud un gest îmi bate-n geam / şi te am şi nu te am
spune celor care le-am
mai avut că nu mai am
calul frâul toate cele / ca să-mi pierd timpul cu ele
LYRA
Scufundat de tot în seară stau în sânul de fecioare
şi prea bunii şi hainii prieteni umbrei şi luminii
eşti mai dreaptă ca-înainte tu cioplită din cuvinte
prieten fiind cu-aceia care nu citesc dicţionare
ordonând pervers gândirea
siluieşti nemărginirea
liniştea v-o dau s-o beţi ceaţă peste alte ceţi
vântu-aduce îndoieli - cu o lacrimă le speli
gura ta pe-un mal de apă zâmbetele şi le-adapă
vinovaţi fără de vini sfinţii cu cununi de spini
nurii tăi faima zidirii
tu îi dai şpagă iubirii
răsuflări neterminate cărţi pe buze adunate
setea ce sorbea cu sete gândul ce-o să te desfete
gesturile strânse-n cete fac în creier piruete
la marginea somnului
stă păcatul omului
ACHERNAR
Clipocitul de lumină/are partea sa de vină
cărţile clădind castele / duc nisipul meu cu ele
orizontul îşi înnoadă / toate stelele cu coadă
şi deasupra tuturor / expiodează trist un nor
toate păsările mor
toate rănile mă dor
şi tot greul e uşor
razele arzând lumina / îşi asumă toată vina
părul tău căzând în valuri / vămii să îi fie maluri
depărtarea ce se coace / şi un drum ce nu se-ntoarce
şi-o uitare care moare / într-un asfinţit de soare
bucuria care doare
albul sângelui din floare
prima umbră dinspre soare
piatră de hotar pe deget / o sclipire fără preget
ezitarea care muşcă / cerul tău închis în cuşcă
şi privirea care pleacă / lăsând lacrima să treacă
corabia gândului / pe făgaşul sângelui
şi - cu voia Domnului
înjugarea vântului
la carul pământului
PROCYON
Se făcea că tu mă strângi în braţe
se făcea că tu mă strângi Ia piept
spaima-ţi un cuţit răsucit în maţe
mă făcu să-nviu şi să te aştept
dar am un concept
nu pot să accept
devieri de sept
se făcea că-mi vine încă-o dimineaţă
dând-o de perete poarta dinspre zori
se făcea că mă-îmbăiam în ceaţă
şi-ţi frecam tot trupul cu bureţi de nori
mi-e rău de fiori
mi-e milă de flori
şi uit că mă dori
se făcea de ieri că nu eram
strangulat în propriul bloc de cer
şi-mi spuneam c-aveam şi nu aveam
clipa de căldură - secolul de ger
demult nu mai sper
trupul tău stingher
ce urca la cer
ALTAIR
Când moare o idee cu-o stea la căpătâi
belşug de fete-atunci să-ţi fie căutarea
un nume veşnic dat - un lanţ să te susţină
departe de cei care o mână îţi întind
tu treci răvăşind plăceri
dinspre mâine înspre ieri
trezesc dureri cuvintele frumoase,
pustiuri înfăşoară privirea ta de fiară
jefuit de apusuri cerul îşi înţarcă curcubeele
dimineaţa pusă la cingătoare - zornăie o legătură de
chei
de nu m-ai uita încalte
tu când sânii or să-ţi salte
drag mi-e pragul înserării furişând prin strane visul
o fântână părăsită îşi dă pa cu dobândă
într-un pat spre miazănoapte tu devii a mea osândă
ce de braţe mă cuprind
când în hora ta mă prind
SIRIUS
Coboară-ţi în taină părul petrecut după izvoare
dă din mână-n mână tu tot ce-i apă şi ecouri
rezemat cu fruntea-n irişi beau miresmele-ţi fierbinţi
crâncen clipocind adâncul se prelinge tăinuit
fete stinse-n curcubee..
umbra ta în umbră steie
rămuroasa ta plecare - ţărmuroasa mea sosire,
spargi ulciorul depărtării cu o patimă păgână
o statuie legănată între văz şi-între auz
înflorind iubirea-pieptu-ţi explodează albastru-n
mine
mi-ai topit în tine calea
eu suni muntele tu valea
lacrimi împletite-n patru şi ispite despletite
plânsu-întors din ochiul tău pân` n-apuca să moară
rouă zorilor încinsă ce
se-îndură să te doară
te sting în luciri de stele
şi-ţi beau sânii din ulcele
CAPELLA
Cămaşa-ţi de lumină am dezbrăcat-o azi-noapte
strivită între vânturi tu capul n-ai întors
privirea-ţi sângerândă ţi-am răstignit-o-n flori
nevindecate păsări mă umplu tot de aripi
într-un caer alb de aburi
cauţi depărtării vaduri
zborul dulce în cioc trena mării înspumate
înăuntrul lor izvoare apele şi le recheamă
urma tălpilor tranşee pentru cuceriri de brazde
liniştea umblând pe uliţi cu ciubote peticite
vreau să-ţi modelez un sân
cu mirosul lui de fân
multe-ar trebui să uiţi şi mai multe să ţii minte
şi în fiecară seara soarele să ţi-l apui
să păstrezi intacte drumuri chiar de-s ale nimănui
şi pe urmă nu uita
viaţa asta nu-i a ta.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
