19.01.2010,  12:09:09 | 0 comentarii | 501 vizualizari
Poezie, proză şi Erika Musca
de Mircea ANDRAȘ
Cuvânt înainte
 
Nu pot preciza dacă Erika Musca este numai poetă sau numai prozatoare. Sau amândouă. În acelaşi timp. Şi în acelaşi spaţiu. Pentru că ea convinge sau cel puţin încearcă să convingă în ambele ipostaze, neîncercând în niciun fel să o trădeze pe una cu cealaltă dar reuşind să le facă viabile şi statornice în toate cele. Personal sunt total împotriva celor care, încă de la început, fac cunoştinţă celor interesaţi despre scrierea unui roman, cu toate cele de trebuinţă în el. Găsesc că e, totuşi, prea mult să-ţi începi activitatea literară cu o realizare de asemenea proporţii, care percepe nu numai efort intelectual ci şi fizic - deopotrivă, şi, bineînţeles, percepând de asemenea un mare volum de cunoştinţe despre şi pentru viaţă. Iată însă că în cazul semnalat la Erika Musca tot ce am scris în rândurile premergătoare nu e relevant, Erika încercând şi chiar reuşind să scrie un roman, deşi el este gata numai până la jumătate, care convinge chiar, nu doar încearcă, pe cel care are bunăvoinţa de a se apleca asupra lui. Titlul provizoriu: „O mie şi una de scrisori”, desprins parcă din „O mie şi una de nopţi”, nu poate defini tot ceea ce se întâmplă în acele pagini, cu calm răsfoite şi cu multe şi justificate cuvinte, împodobindu-le.
Romanul are în prim plan trei personaje principale: băiatul, fata şi moartea. Da, aţi citit bine. Cu specificarea că ultimul personaj e altfel decât l-aţi întâlnit până acum, în sensul că e... masculin. Acesta sau aceasta trebuie să plece, neapărat, cu unul dintre cei doi îndrăgostiţi, fie băiatul, fie fata, dându-le posibilitatea sacrificării unuia dintre ei. În rest, totul e scris bine, cu o imaginaţie debordantă şi un stil narativ original şi, uneori, demn de un consacrat. Deoarece vom reveni asupra acestui roman când va fi terminat, nu vă mai dezvălui nimic din paginile lui. Ci voi insista asupra altor aspecte.
Poeta sau prozatoarea e petroşeneancă sută la sută, venind pe lume într-un 30 ianuarie al anului 1983. A urmat un liceu industrial, deşi pentru romantismul ei acest profil apare ca desuet şi lipsit de perspectivă, şi un curs postliceal de cosmetică, deşi ea perso-nal nu-şi cosmetizează în niciun fel creaţiile, arătându-le lumii aşa cum sunt ele, veridice şi originale. Nici prea tristă, deşi ar avea, în acest sens, unele motive de sănătate, nici prea veselă, deşi optimismul face parte din trusa ei de machiaj. Având ca mentori în poezia cea de toate zilele pe Eminescu sau Bacovia deopotrivă şi preferând cu precădere versul alb în detrimentul celui cu rimă, având de-a dreapta inimii o mare iubire faţă de toate cele şi un imens dor de viaţă, de-a stânga.
Cu destul de puţine metafore sau figuri de stil, cu un număr substanţial redus de cuvinte, dar cu deosebite înclinaţii mai puţin romantice şi mai mult realis­te, care reuşesc să dea credibilitate versurilor puse pe tapet, cu o convingătoare patimă şi desăvârşită consistenţă, cuvintele străduindu-se, aparent fără voia ei, să iasă la lumină. Acea lumină care le-ar putea duce în nemurire sau în cel mai nefericit caz în neuitare. Dar să nu uit să precizez că versurile ei, din care reproducem câteva în pagina de faţă, reuşesc să trăiască şi să-şi menţină singure, aparent chiar şi fără intervenţia fie ea oricât de discretă a poetei. Această poetă consideră viaţa ca un montagne russe - mai mult sau mai puţin desăvârşit, fericirea - ca un orizont îndepărtat, talent - ceva cu care trebuie neapărat să te naşti sau iubirea - o problemă cu mai multe rezolvări. Moştenit probabil de la tatăl ei, Erika are în sânge şi microbul artelor plastice, pe domeniul cărora are intenţia de a se aşeza cât de curând, chiar şi numai pentru nişte experimente de rutină. Creatoarea, care recunoaşte că umorul nu prea îi este la îndemână - şi deci nu-l abordează în niciun fel - iubeşte muzica deşi, fie din lipsă de voce, fie din lipsa urechii muzicale, nu o abordează. Îi plac baladele, muzica simfo­nică, muzica folk şi rock şi preferă o formaţie germană - Lacrimosa.
Deşi nu are o pasiune pentru lacrimi sau alte mofturi lumeşti. Punând una peste alta, trăgând linie şi totalizând cele relatate, rezultă că Erika este, chiar dacă pentru un viitor nu prea apropiat, o piesă de marcă pe tabla de şah a literaturii şi, de ce nu?, al artei plastice. Mult succes, Erika!
 
Erika Musca
Despre rău şi despre bine 
 
Că răul nu există doar binele puţin, 
De mult au spus-o cei care se duc şi vin. 
Să fie oare bine să vrei câte puţin?
Să crezi că ezitarea e doar un mic declin.
 
Că răul nu există? Ei bine, pot s-accept.
Să fie bun, cuminte? E oare înţelept?
Să-ţi dea iama în gânduri, de parc-ar fi deştept
Să ai destulă minte şi sufletul discret
Iar tu să fii cuminte cu dorul drept protest. 
 
Cu bunătatea nopţii în vis să te distrezi
Să dai cu pietre-n umbră, pe ea să
te-enervezi
Mai faci un pas alături, în paşi să nu
te-ncrezi
Şi unui zâmbet rece să poţi ca să cedezi.
 
Că binele învinge e un final de basm 
Tu-mi calci mereu pe suflet, cu-n zâmbet în suspans
 
Viaţa asta-mi face cărare spre niciunde.
În numele credinţei iertarea te pătrunde
Să mă închin la soare, la clipele rotunde
Atunci când niciun  vis de-al tău nu corespunde!
 
Nicio sentinţă
Tu libertate, gând de preţ,
Poetul îţi redă valoarea
Ea nu s-a obţinut la şperţ
Şi nu şi-a ofilit culoarea
 
Închipuire, glasul tău
E un cuvânt numit dorinţă.
Nu e nici bine, nu-i nici rău
Şi nu s-a scris nicio sentinţă.
 
Teama de necunoscut
Gândul mă poartă
În braţe
Spre acest tărâm sălbatic
Inima mă îndeamnă
Prin vălmăşagul de tic-tac-uri
Să citesc cuvântul înainte
În sens invers
Acelor de ceasornic
Raţiunea refuză
Cu încăpăţânarea muzei mele
Iar dorinţa-i arzătoare
Totul se transformă
În zbor planat
Aripile fâlfâie spre cer
Colivia se sparge
În cioburi
De necunoscut
 
Pentru dorul tău
Aripi nu mai ai să zbori
Viaţa ţi le-a frânt în nori
Ţi le-aduce uneori
Pentru dorul tău de flori
 
Inocenţa nu există
Lumea moare între flori
Umbra ta de-acum e tristă
Pentru dorul tău de flori
 
Nici speranţei nu-i dau rost
Când începi ca să mă dori
A crescut preţul de cost
Pentru dorul tău de flori.

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 9 ori 2  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





* * *
* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter