Moto: „Nu am pretenţia că sunt un creator. Mai degrabă un truditor. Împart timpul între şcoală şi atelier. Pentru munca în atelier rămâne întotdeauna puţin. Mult prea puţin!” - Eugen Bencău

 

Artistul plastic, cu aleasă notorietate nu numai în Valea Jiului, Eugen Bencău, profesor de educaţie plastică la Şcoala Generală „I.G. Duca” Petroşani, s-a născut acum şaizeci de ani, într-un 21 septembrie, probabil deosebit de romantic şi mai mult decât deosebit, în localitatea Hăţăgel, comuna Densuş, judeţul Hunedoara. Era normal, deci, ca un om născut şi, parţial, crescut la ţară să îndrăgească şi să-şi revendice, pentru un viitor punct de sprijin, natura. Acea natură care ne însoţeşte întotdeauna, de la naştere până la moarte. Şi cine ştie? Poate şi mai departe. Talentul lui, aproape nativ, imaginaţia mână în mână cu inspiraţia, aşa numita dragoste de frumos şi estetic, truda modelării în tuşe superbe şi totdeauna binevenite şi bine intenţionate a fiecărei stări emoţionale, care stă la baza înfăptuirii suportului unor crezuri artistice şi nu numai, ne dau dovada unei contribuţii definitorii la formarea unor muguri de artă plastică demni de luat în consideraţie şi apreciere acum şi în viitor. Pentru că Eugen Bencău îşi are, de-acum, calea lui de nestrămutat pe tărâmul atât de jinduit al culturii de fiecare zi, plus - minus sărbătorile legale şi cu roşu în calendar.

„Pentru mine fiecare tablou este un experiment plastic, formă, culoare, compoziţie, simbol, idee, un exerciţiu spiritual”, ne spune Eugen Bencău, făcându-ne atenţi la latura spirituală. Şi nu numai a gândului său creator şi plin de desăvârşire în tot ceea ce îşi propune. Şi la această vârstă avem de-a face numai cu certitudini, apanajul celor care cred în ceva, cu ardoare, cu dăruire, cu stăruinţă chiar. În plin acord cu cele menţionate de mine, artistul plastic participă aproape la toate expoziţiile judeţene ale filialei UAP Deva încă din 1977, precum şi la cele de la Bucureşti, la „Căminul artei” din 1978.

„Formele geometrice... încercarea de a ordona formele lumii în care trăim - dixit artistul plastic - spunând mai multe decât ar putea să exprime şi cel mai aprig cri­tic literar”. Urmează o expoziţie interjudeţeană la Craiova (1981), la Hyvinkaa în Finlanda şi Quimper în Franţa.

„Îmi sunt dragi locurile şi oraşul în care trăiesc. Pictez, câteodată, emoţia unei clipe, o culoare, un peisaj, un chip. Simplific. Nu e uşor să te eliberezi din mrejele realului”. Constatări simple ale unui suflet dăruit şi deosebit de încărcat emoţional. Pentru că acest artist trăieşte viaţa până la ultimul strop de energie, până la ultima picătură de sudoare, până la ultimul gest care, la rândul lui, prinde forma unui cuvânt dătător de noi sensuri vieţii. Această viaţă căreia, uneori, nu putem să-i dăm câte ne oferă şi nu putem să-i cerem tot ceea ce, uneori, ar fi datoare să ne ofere. Pentru că acest artist, atât de notabil în aceste vremuri, ne prezintă felii aburind de realitate aşa cum vor ele, şi nu el, să fie şi cum am vrea noi.

„Priveam din curtea şcolii generale din Densuş. Biserica a devenit peste ani subiect al lucrurilor mele, semn luminos pe un fundal întunecat. Metaforă a rolului bisericii în viaţa omului”. Ce s-ar face oricare om dacă n-ar fi amintirile? Cu ce ar plăti fiecare clipă să nu-l trădeze în favoarea uitării? Ce nume ar mai da fiecărui lucru ieşit din mâna sa, pentru a dezmierda sufletele celor mulţi sau minţile lor doritoare de frumos?

1997 - participă la expoziţia republicană de la Reşiţa

1978 - expoziţie personală la Lupeni

1982 - expoziţie personală la Deva

2002 - expoziţie Becău - Paşca la Deva

Sunt doar câteva realizări dar lista poate continua.

Autorul mai are nenumărate lucrări în colecţii de stat sau particulare din Finlanda, Italia, Franţa şi Olanda. Datorită acestor mici frânturi din peisajul Văii Jiului şi deosebite segmente de gândire de pe aceste meleaguri au pătruns în casele locuitorilor acestor ţări enumerate mai sus.

„Poarta, un loc prin care intri, în

viziunea mea un simbol al trecerii, al intrării într-un nou univers al cunoaşterii. Poarta”.

Simbolul porţii, zăgazul depărtării care trece prin noi, uneori dedublându-ne sau împlinindu-ne cu o stare de bine mai mult. Simbolul trecerii dincolo. Şi dincolo de dincolo, într-un nou univers, poate visat, poate intuit, poate căutat. Poate...

Din lucrări am remarcat „Constelaţie 2”, „Pulsaţie”, „Peisaj”, „Motiv bizantin 2”, „Defileu”, „Cubul”, „Cetate”, „Poarta”, adevărate perle întru desăvârşită paletă de culori, compoziţii pline de savoare, în care predomină până la exasperare, o exasperare plăcută însă, motivele geometrice şi uneori o fărâmă din stilul bizantin. Artistul plastic nu uită să evidenţieze şi florile care sunt prezentate ca o explozie de culori şi lumini într-o alăturare de suflet, inimă şi minte, acestea toate fiind parcă o prelungire a penelului acestuia. Nu lipsesc nici desenele care atestă, fără tăgadă, meşteşugul autorului şi acurateţea stilului acestuia. Acuarelele întâlnite la acest artist plastic au o acurateţe demnă nu numai de remarcat ci şi de păstrat în memorie. Şi, de ce nu, în pinoteca celor care mai au puterea de a savura o operă de artă. Am mai remarcat peisajele în care predomină cu precădere clădirile vechi şi maiestuoase, precum şi bisericile, una dintre ele fiind chiar cea lângă care a copilărit în Densuş, făcând chiar o obsesie pentru aceasta. Să nu uităm nici portretele, o latură mai puţin exploatată a lui Eugen Bencău, şi în acelaşi timp singura mai puţin convingătoare.

În contextul activităţii de profesor menţionăm nenumărate premii naţionale şi internaţionale obţinute de elevii săi de la Şcoala Generală „I.G. Duca” la diferite concursuri şi festivaluri. Bineînţeles, toate aceste realizări artistice ar fi putut să fie şi mai substanţiale dacă, după cum spune Eugen Bencău, pentru munca în atelier nu ar fi rămas atât de puţin timp. Poate mult prea puţin.