„Mă numesc Hoca Petre-Nicolae, născut in 1970, 19 iunie, în Lupeni. Părinţii, Ioan si Doina, mama casnică, iar tata a terminat Liceul Agronomic din Bistriţa-Năsăud, după care a venit în Valea-Jiului. A murit în 1972... Mina Uricani. Mama a rămas văduvă cu doi copii mici: eu şi frăţiorul meu de 10 luni. S-a recăsătorit 4 ani mai târziu cu Moldovan Emil, cu care se află şi în prezent. Au mai urmat încă 9 fraţi, după căsătoria lor, fete şi băieţi. Eu am urmat şcoala generală nr.3 din localitate până la clasa a şasea. Clasele 7 şi 8 le-am continuat la Şcoala Generală Nr.6 (actuala şcoală nr.4) tot din Lupeni. Am terminat 10 clase la Liceul Industrial Lupeni, mine, petrol, geologie... Din 1987 am lucrat la Preparaţia Lupeni până la 1 aprilie 2004, când aceasta s-a închis. Din 2007 am trecut subteran, la mina Lupeni, în abataj subminare, unde activez şi în prezent. M-am căsătorit cu Emilia-Marcela în 1990, iar din căsătoria noastră au rezultat doi copii: Raul-Petru şi Madalina-Raluca, 22 de ani, respectiv 19 ani. Starea mea civilă actuală se desfăşoară în divorţ, dar sunt prins într-o altă relaţie frumoasă cu o femeie minunată. Cu respect: Hoca Petre Nicolae”, aşa se prezintă succint unul dintre puţinii mineri cu aplicaţiune către poezie.  

Din zecile de poeme (care, de fapt, sunt declaraţii de dragoste, întrucât se sfârşesc cu T.I.M., acronimul de la… te iubesc mult), pe care ni le-a adus la redacţie poetul-miner Petre N. Hoca, am ales pentru debutul său la „Ziarul Văii Jiului” poezia „Martie”. Versurile lui Petre N. Hoca devoalează o anumită sensibilitate lirică, în aparentă disjuncţie cu greaua şi nobila meserie de miner pe care practică zi de zi. Îi urez minerului-poet Hoca să sfredelească în continuare cu folos atât zăcământul carbonifer, cât şi cel poeticesc. Noroc bun, Petre N. Hoca! (Marian BOBOC)

 

Martie

 

Fă-mi loc în primăvara ta, 

Să-ţi simt în palme şi cuvânt,

Fereastra spre inima ta,

Dezbrăcată de veşmânt.

 

Fă-mi loc în liniştea ta!

Şi-n căsuţa inimii tale,

Sau poate că-mi vei lăsa, 

Deschisă, a ta cale.

 

Fă-mi loc în poala ta,

La sânul tău să mă-ncălzeşti,

Sărutul care-l vei lăsa,

Pe creştet ca să mă trezeşti!

 

Poate ghiceşti, acum sunt viu,

Şi am venit la uşa ta,

Sunt ghiocelul timpuriu,

Cu drag, de ziua ta!

T I M