De când cu jocul de-a poezia, tot mai tulburător în confuzia poeziei ca joc, în perioada postdecembristă, grija pentru prozodia clasică mai că a dispărut la toate casele cu pretenţii înalt literare. Ba, s-a ajuns până acolo, încât tendinţa de demolare a poeziei de tradiţie să devină un scop programatic. Şi totuşi, din când în când, vorba lui Maiorescu, tufişul, florile, „simple fire de iarbă”, copacii mari alcătuiesc pădurea; „fiecare în felul său trăieşte şi înveseleşte ochiul privitorului; numai să fie plantă adevărată, cu rădăcina ei în pământ sănătos, iar nu imitaţie de tinichea vopsită, cum se pune pe unele case din oraş” (subl. n. -M.B.). În contra curentului demolator, dar nu de tăvălug, am identificat două volume de poezii (nu de poeme!) care inculcă linii melodice de limbaje cu prozodii impuse în mai toate culturile europene. Întrebarea care se pune nu privind transferul de scheme prozodice, ci biruinţa acestora peste timp, până când cititorii lor se găsesc în secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Profesorul Dumitru Toma (din Craiova), cu volumul Fereastra dinspre lume (Ed. „Sim Art”, 2009, Craiova), apelează aproape dezinvolt la cadre cunoscute de Văcăreşti (cu vădit reazem în folclorul autohton), Vasile Alecsandri, autorul de pasteluri, fiind secondat, în timp, de Duiliu Zamfirescu, Eminescu, Macedonski, Coşbuc, Goga, Şt. O. Iosif, Arghezi, Nichifor Crainic ş.a. Din când în când, poetul strecoară cumva interstiţial versuri strict personale, care ozonează şi diferenţiază, impunând deopotrivă autenticitate şi originalitate. Reţin câteva: „Adânc în păreri lumină spre tâlcuri” (Limpede grădina); „Facem gândurile coardă” (Dacă fraged mai rămâne); „Începere udă, petrecere-amară” (Gândul numai la ea); „Cuib urât şi fără dinţi” (Zborul ca suspinul); ”Prigonite-ar dorul meu” (Faţa lumii nevăzută); „Tu de-apa, eu de-a cerul” (Cerul, negura şi apa). Peste tot poeziile mustesc de... actualizarea ramelor de poeţi clasici. Aşa îşi fac loc şi blestemele, ca ultima formă de biruinţă împotriva curtenilor de ocazie, trădătorilor, laşilor, neaveniţilor la orice ospăţ. Satira lui Haşdeu, până la N. D. Cocea, iarăşi Arghezi, răcoreşte inspiraţia poetului Dumitru Toma şi-i fixează o anume specificitate. („Şi-n lacrima scursă din ochi de Cristos / Se vede făptura-le-ntoarsă pe dos - / Pe dos, pe ţăpligă ca o lipitoare, / Murir-ar pe băţ în ţărână la soare” (Ne vede cu spatele). Bune poezii realizează Dumitru Toma când stă sub imperiul religiosului, dar şi al jocului săltăreţ de tip George Topârceanu. O linie mediană traversează un motiv al păsării numită prigorie. Detaşând toate versurile dedicate acestei păsări s-ar putea alcătui un studiu de caz liric, pe care poetul îl înnobilează cu cele mai palpitante expresii sau cuvinte. De la descrierea propriu-zisă a păsării din habitatul său, Dumitru Toma coboară în sine, alcătuind nu numai o armonie nevăzută, ci o reală osmoză cu trimitere existenţială. Revelaţia disciplinei de prozodie clasică vine numaidecât: „La drum de verde zăvoi / Avem prigoria-n noi. / În nici un fel nu scăpăm, / În noi, în lut, o purtăm. // Dar vine o vreme înaltă / Când zboară spre lumea cealaltă / Iară noi ne întoarcem în lut / Devenind ce-am fost la-nceput. // În urmă rămâne doar zarea / Şi hăul ce pune-ntrebarea; / Noi suntem doar podul, făcutul, / Ori zborul strigând începutul?” (Pentru o vreme înaltă). Cadenţa versurilor, infuzia stilistică dinspre folclor îl readuc în memorie pe Ştefan Bănulescu cu ale lui Cântece de câmpie. Cu acest poem şi încă vreo câteva, poetul Dumitru Toma a bătut prima bornă în dezvoltarea unei mitologii de câmpie, aşa după cum George Vulturescu, din Nordul ţării, a conturat-o deja prin mitologiile atribuite Ochiului şi Pietrelor Nordului.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.