Şi moţii fug de şantier. Nereguli şi furt de dinamită

 

Şi în Nota informativă nr. 15 (Petroşani, 23 ianuarie) sunt semnalate o „serie întreagă de nereguli din care cauză lucrurile nu merg”. 

Se înţelege că dacă aceste necazuri nu ar fi existat, lucrările la linia ferată ar fi mers strună. Însă să luăm problemele, pe rând.

Prima ar fi aducerea moţilor pe şantier. Dacă în povestea de mai sus, nemţii nu au ştiut unde au fost aduşi, nimerind de la smicurat la… perforat, moţii au consimţit de bunăvoie să vină la tunele. Cum şi de ce au coborât moţii Apusenii până-n Defileul Jiului, ne lămureşte chiar informatorul: „Au fost recrutaţi o serie de lucrători de prin regiunile Munţilor Apuseni spre a fi duşi la munca pe Defileul Jjiului făcându-li-se propuneri mari…”. Cât de mari au fost acelea, nu ni se comunică. În schimb, aflăm că promisiunile „nu au putut fi respectate de către antreprizele” de pe Defileul Jiului. Cum moţii sunt oameni hotărâţi, dintr-o bucată, n-au stat prea mult pe gânduri şi, nemulţumiţi că au fost minţiţi de recrutatori, au plecat de unde au venit. Bineînţeles că informatorul trage şi o concluzie-acuzatoare: „De aici rezultă că cei trimişi pentru a aduce muncitori, fac orice promisiuni oamenilor pentru a-şi justifica astfel activitatea şi sumele ce le cheltuesc cu recrutarea lor”.

Acum vom trece la a doua problemă: Cei care se ocupau (sau nu) de destinele şantierului. Şi ei intră în obiectivul informatorului: „Deasemenea se observă că conducătorii lucrărilor de pe Defileul Jiului nuşi dau interesul ca lucrurile să meargă bine ci din potrivă au interese ca lucrarea să dureze cât mai mult deoarece este o sursă sigură de venituri. Bugetul lucrărilor este altfel fixat decât la regia autonomă c.f.r. s’au alte instituţii de stat deoarece este la discreţia oricăror funcţionari. Astfel fără un control riguros se cumpără diverse materiale ce se aprobă de cei competenţi cu multă uşurinţă şi nu se verifică dacă aceste materiale ajung sau nu la locul unde e nevoie de ele limitându-se la facturi şi justificări birocratice sub care se ascund fraudele.” Parcă acest fragment de delaţiune ar fi scris de un turnător al anului 2007,  nu de unul al anului 1948, atât de ancorat în realitate e… De altfel, „uşurinţa cu care se lucrează se mai observă din faptul că conducătorii lucrărilor jonglează cu bani lor că nici nu ar avea noţiunea valorii lor tot la fel ca şi în materiale.” Aici informatorul dă şi un exemplu edificator, uimitor şi… explozibil: „Remarcăm cu câtă uşurinţă s-a putut sustrage cele 20 kg. explozibil de către Pech Ştefan artificier ce a făcut serviciu numai cinci zile la antrepriza Ioanovici condusă de Ing. Beloiu. Deşi dat în judecată de noi Pech Ştefan a fost achitat în justiţie prin faptul că antrepriza nu a avut nici o pretenţie neridicând nici o cauză asupra lui”.

Bineînţeles că „toate aceste stări de fapte sunt dăunătoare redresării şi reconstrucţii ţări şi ar trebui să fie controlate şi luate în serios de conducerea generală a lucrărilor pentru ca astfel lucrarea nu înaintează proporţional cu investirile ce se fac”. Nu ştim dacă „conducerea generală a lucrărilor” a controlat şi luat în serios problemele de mai sus, nici dacă a înaintat proporţional cu investirile. Cert e că s-a finalizat. Fără nemţii ori moţii de mai sus, care au „dezertat” din Defileul Jiului, însă cu… 

 

Mineri „excluşi”

 

Citind Nota informativă de mai jos (nr. 11 din 28 I 1948) nu mai înţelegem nimic din ce „managementul resurselor umane” comunist. Pe de o parte, după cum s-a văzut şi în episoadele cu nemţi şi moţi, şantierul Bumbeşti-Livezeni avea nevoie de forţă de muncă, nu glumă. Pe de altă parte, arunci când apar mineri adevăraţi, căliţi în abatajele Petrilei într-o brigadă celebră-n epocă - brigada Mujic, ortacii, dintr-odată nu mai sunt buni. Devin nedemni, bârfitori, dezbinatori chiar. Citiţi şi vă minunaţi:

„Mulţi dintre foştii brigadieri excluşi din Brigada Mujic Mihai pentru diverse nereguli sau fapte ne demne pentru tinerii din U.T.M. s-au angajat la lucrările de construcţie a liniei ferate c.f.r. Livezeni-Bumbeşti.Acolo duc o acţiune de destrămare a brigăzii prin faptul că în contactul pe care-l au cu actualii brigadieri spun că la Livezeni la lucru sunt plătiţi mult mai bine şi că acolo sunt oameni cumsecade, nu ca la Brigada Mujic. Din această cauză unii din brigadieri stau pe gânduri ca să plece din Brigada Mujic la lucrările de construcţie a liniei c.f.r. Livezeni-Bumbeşti”.

 

Februarie 1948

 

 Niţică propagandă

 

După ce am aflat câteva amănunte din viaţa reală şi… subterană a şantierului, ieşim puţin la suprafaţă şi luăm o gură de… plumb. Căci aşa mirosea presa în anii aceia - datorită condiţiilor tipografice - (şi) a plumb. Într-o pauză, între două puşcături, citim din oficiosul Partidului Comunist Român pentru judeţul Hunedoara, Zori Noi (Anul V, nr. 446, 13 februarie 1948):

 

Peste 1.600 de voluntari din Valea Jiului au muncit la amenajarea şoselei Pe şantierul naţional de muncă voluntară al liniei ferate Bumbeşti-Livezeni

 

Simţindu-se nevoia legării Văii Jiului cu Sud-Estul ţării prin Tg. Jiu, încă în anul 1924, s-a început construirea liniei ferate de joncţiune între Bumbeşti-Gorj şi Livezeni-Valea Jiului, care să deservească traficul de călători, între Ardeal şi Oltenia.

x x x

Timp de 20 de ani – adică până la 24 august 1944 executarea acestei linii a fost tărăgănată - pe timpul silnicii domnii al celui de-al treilea Hohenzollern, lucrările fiind întrerupte aproape complet.

După 23 august 1944, lucrările au luat un curs nou, de continuă înviorare.

Ţinând cont că această cale ferată va avea menirea în primul rând de a înlesni transportul cărbunilor scoşi din Valea Jiului spre Sud-Estul ţării şi pe de altă parte va deservi traficul de călători şi mărfuri –, Comisiunea Ministerială pentru redresarea economică a declarat construirea liniei Bumbeşti-Livezeni lucrare de urgenţă, stabilind terminarea ei pentru data de 7 noiembrie a.c. şi totodată decretând-o şantier naţional pentru muncă voluntară.

 

Muncă nouă – pe şantierul de la Livezeni

 

Pe acest şantier în partea Livezeniului au muncit voluntar în ziua de 8 februarie a.c. peste 1.600 de voluntari, munca având drept scop amenajarea şoselei Livezeni-Bumbeşti, pe o distanţă de 15 km, pentru a uşura transportul de materiale. Încă în zorii zilei au sosit trenurile cu voluntari - muncitori, ostaşi şi tineret din Valea Jiului şi ceferişti de pe traseul Simeria-Lupeni, precum şi cele 20 de camioane şi 150 căruţe achiziţionate pentru transport. 

De la Livezeni la Cârligul Caprii (22 km de la Petroşani) s-au putut vedea muncind pe cele 10 şantiere înfiinţate, aşa cum nu se mai muncise acolo: muncă nouă.