Dacă americanii ar face un film după Antigona lui Sofocle, cu siguranţă ar fi un thriller în genul celor ale lui Tarantino, şi nici măcar Bruce Willis n-ar putea să salveze personajele principale, pentru că în piesa asta, scrisă cu vreo patru veacuri înaintea erei noastre, cam toată lumea moare.

Cum nu prea sunt şanse să vedeţi aşa ceva în cinematografe, aţi face bine să mergeţi la Teatrul Dramatic Ion D. Sîrbu ca să vedeţi povestea Antigonei, într-o montare de zile mari.

 

Regia & scenografia

Montarea este realizată de Mihai Măniuţiu, un regizor care se întoarce spre tragedia greacă, până acum semnând regia la mai multe piese după autori ai teatrului antic. Ar fi păcat să rataţi un asemenea spectacol, pe care puţine teatre din România îl au în repertoriu, mai ales că viziunea lui Mihai Măniuţiu este una care a dat naştere unui spectacol atipic, în care personajele se exprimă foarte mult prin mişcare, într-o coregrafie ce reuşeşte să surprindă trăirile eroilor tragediei. 

La toate acestea se ada­ugă scenografia rea­li­zată de tânărul Adrian Damian, care a găsit formula perfectă pentru a pune în valoare atmosfera sumbră a piesei, şi o să fiţi surprinşi de multitudinea mij­loa­celor folosite pentru a crea  decorul tra­gediei. În plus, cortina sonoră care însoţeşte personajele, concepută de Åžerban Ursachi, completează şi întregeşte spectacolul, adâncind şi mai mult spectatorul în starea pe care o presupune o asemenea montare.

 

„În lume-s multe mari minuni, mai mari ca omul nu-s!”

Deşi mărturiseşte că în Antigona îşi expri­mă spaima faţă de tot ceea ce ni se întâmplă, faţă de ceea ce ar putea duce treptat la extincţia omului şi a lumii noastre, Mihai Măniuţiu spune că a ales această piesă şi pentru că mesajul ei este unul cât se poate de actual.

„Abia suntem ieşiţi de câţiva ani din războaiele din Balcani, avem mai bine de 20 de ani de la Revoluţie, când era cât pe-aici să înceapă un război fratricid, avem în jur războaie fratricide în desfăşurare, prin urmare despre asta este vorba: despre un război fratricid, despre nenorocirea care se-ntâmplă când cei de-un sânge sau de-o limbă încep să se lupte între ei. Sofocle vorbeşte superb despre datoria morală a omului, despre datoria de a rămâne om în orice condiţii”, mai spunea marele regizor.

Cam asta e povestea Antigonei: preferă să moară decât să asculte porunca tira-nu­lui Creon, care nu o lasă să-şi îngroa­pe fratele, iar Andreea C. Hristu, cea care o întrupează pe eroina tragediei, a reuşit să transmită această stare folo­sin­du-se cu precădere de limbajul non-verbal. “A fost o experienţă foarte intensă, şi mă bucur că în timp ce lucram la această piesă am reuşit să descopăr foarte multe lucruri. Am lucrat foarte mult cu corpul şi cu expresivitatea corporală, ceea ce e un lucru nou pentru mine, având în vedere că majoritatea spectacolelor pe care le facem sunt spectacole de text. A fost, cu siguranţă, o experi­enţă de neuitat şi cel puţin la fel de frumoasă cum e şi spectacolul”, mi-a spus Andreea după aplauzele înde­lungi de la final.

Nu m-a mirat să îl găsesc pe Nicolae Vicol în rolul lui Creon, şi am aflat de la el că, pregătindu-se pentru piesă, a studiat comportamentul câtorva tirani - n-am cerut exemple, ca să nu se interpreteze.

„Îţi dai seama că mi-am dorit să joc, orice actor îşi doreşte să joace într-o tragedie, problema, din punctul meu de vedere, este că acest gen e foarte, foarte greu: trebuie, în primul rând, o anumită rostire, care chiar dacă din scriitură poate părea ilogică, trebuie să o facem să sune bine. A fost o provocare, dar cred că am reuşit să dau viaţă personajului într-un mod veridic. De la un alt regizor am învăţat că un rol poate fi făcut prost, bine sau corect. Îmi place să cred că în seara asta am făcut personajul corect, dacă nu chiar bine”, îmi spunea Vicol, şi dacă mergeţi la teatru o să vedeţi singuri cât de bine s-a descurcat.

Dacă vă uitaţi la reportajul din seara asta, nu se poate să nu-l remarcaţi pe Andras Lorant în rolul lui Tiresian, şi felul remarcabil în care şi-a construit personajul mă face să-mi pară şi mai rău că nu am mai apucat să stăm de vorbă după spectacol. Despre el am aflat că nu este doar actor, ci şi coregraf şi regizor, şi am găsit pe blogul lui o listă impresionantă de spectacole la care s-a ocupat de coregrafie şi mişcare scenică, lucrând cu regizori de talie internaţională, precum Radu Afrim.

Mai multe nu ştiu să vă spun despre Antigona, şi nici n-ar fi multe de spus, de vreme ce acesta e un spectacol care nu doar că merită, ci trebuie văzut, fie şi doar pentru a vedea cu ochii voştri cum e montarea unui text scris, vă reamintesc, cu mai bine de patru veacuri înaintea erei noastre. Pe lângă un spectacol care o să vă urmărească după ce plecaţi din sală, vă promit că veţi avea parte de un final incendiar, la propriu, şi vă invit să aruncaţi un ochi la premieră urmărind reportajul difuzat în această seară, de la ora 18, pe Kapital TV. 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.