|
Nr. 4289, vineri 16 oct 2026, Anul XIX
 .
18.09.2012, 21:21:51 | 0 comentarii | 1400 vizualizari
GALERIE:
FOTO
Bronzul, ceramica şi Cristian Ianza
Articole de acelasi autor
de Ilie PINTEA
Dacă nu aţi auzit de Cristian Ianza în calitate de artist, cu toate că, la câte expoziţii a avut şi prin Vale, e greu să vă fi scăpat, atunci cu siguranţă aţi auzit de Colonia Ianza, ce desemnează mai multe proprietăţi din centrul Petroşaniului ale acestei vechi familii. Eu nu l-am întrebat prea multe nici despre arta sa, nici despre complicatele procese pentru redobândirea caselor naţionalizate, ci am vrut să aflu cum s-a făcut neamţ cu acte în regulă, pentru că asta-i o poveste care merită aflată, mai ales că, din pretendent la statutul de azilant german, omul nostru a devenit rapid o celebritate locală.
A început să picteze după timbre
Pasiunea lui Cristian Ianza pentru artele plastice a început din copilărie, primele desene - dintre care mai păstrează câteva şi acum - fiind reprodu-ceri mărite după timbrele din colecţia familiei. După câteva tentative nereuşite de „împrietenire” cu vioara şi pianul, ajunge elev al Liceului de Artă din Deva, unde avea să se îndrăgostească iremediabil de ceramică, lucrările realizate în acest fragil material îmbinând forma şi culoarea cum nu se poate mai bine. „Îmi plăcea foarte mult forma şi mă gândeam că un orb nu poate vedea o lucrare de artă, dar aşa o poate simţi, o poate atinge. Am făcut foarte mult modelaj în liceu, după care turnam şi sculptură, iar în ultimul an de liceu un profesor de-al nostru a organizat o excursie de documentare, cu care am ajuns şi la liceul similar din Târgu Mureş, pe vremea aceea cel mai bun liceu de artă, iar în urma acestei excursii m-am hotărât să dau examen la secţia de ceramică a Universităţii de Artă din Bucureşti”, povestea Cristian Ianza.
Dacă acum sunt o mulţime de universităţi particulare care te fac artist cu diplomă, cu condiţia să îţi permită portofelul, pe vremea aceea erau poarte puţine facultăţi de profil, iar cea de la Bucureşti era cea mai prestigioasă dintre ele, aşa că şi selecţia candidaţilor era foarte dură. Ca să fie unul dintre cei 16 studenţi admişi, Cristian Ianza a dat examen nu o dată, ci de cinci ori. Între sesiunile de admitere muncea pe şantierele patriei, participând şi la extinderea actualului UMIROM. Perseverenţa i-a folosit, pentru că a devenit student la universitatea la care a dorit, rămânând fidel ceramicii pentru posibilităţile nenumărate de exprimare.
„Poţi să faci din ceramică o ceaşcă, o chiuvetă sau o operă monumentală, posibilităţile sunt extrem de variate, plus că munca ta trece prin proba focului, fapt care îţi dă o senzaţie aparte. Poate de-aia nici nu sunt însurat, pentru că sunt foarte îndrăgostit de ceramică”, ne povesteşte Cristi, care din studenţie şi până acum a numărat mai mult de 70 de vernisaje ale expoziţiilor sale.
Mirajul Germaniei
Deoarece avea câteva mătuşi care vorbeau germana, Cristian a fost nevoit să înveţe această limbă, chiar dacă nu-i prea plăcea, dar s-a îndrăgostit de această ţară, ca orice tânăr de pe vremea în care Germania însemna Occidentul. „Vedeam la mătuşile mele reviste germane, cataloage cu lucruri care mi se păreau imposibil de găsit la noi şi mă gândeam că aş face orice ca să ajung acolo”, spune Cristi, care a fost la un pas de a pleca în ţara visată chiar în 1989, însă n-a primit viza necesară. După Revoluţie, o mătuşă din Germania convinge o ceramistă să îi facă o invitaţie, pentru a expune în galeria ei, şi aşa a plecat artistul nostru spre ţara făgăduinţei, cu un bătrân Oltcit plin de lucrări, pentru care habar n-avea că trebuie să plătească vamă.
Aventurile lui în Germania sunt un episod pe care merită să îl aflaţi chiar de la el, dacă urmăriţi interviul difuzat în această seară de la ora 18 pe Kapital TV. Pe repede înainte vă spun totuşi că, după vreo trei drumuri fără prea mult succes la diferite galerii, Cristian Ianza s-a hotărât să rămână în Germania, unde a depus o cerere de azil, şi aşa a început aventura în ţara teutonilor, unde a expus deşi nu-l cunoştea nimeni, a devenit rapid o vedetă locală (ziariştii de acolo nu puteau rata un asemenea subiect - o poveste atipică a unui imigrant român), ba chiar a organizat o paradă a modei cu haine pe care le-a desenat şi le-a cusut singur.
Despre Cristian Sergiu Ianza mai trebuie spus că este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, dar şi al organizaţiei similare din Germania şi a susţinut mai bine de 70 de expoziţii personale, în ţară şi în Europa. Personajul nostru e un fel de cetăţean universal, pentru că, deşi născut în Valea Jiului, e de găsit mai mult în străinătate, ori la Bucureşti sau Alba Iulia, şi de vreo 15 ani toate lucrările lui au aceleaşi două teme: sacrul şi senzualul. Aţi zice că e o combinaţie îndrăzneaţă, mai ales că nudurile în bronz sunt alăturate unor lucrări religioase. Păi, chiar e o îmbinare care poate să şocheze, dar pe care artistul şi-o asumă întru totul. Nu ştiu unde se simte acasă, din atâtea posibile locuri, nu ştiu dacă regretă că nu s-a stabilit definitiv în Germania, dar ştiu că ar trebui să fim mândri că îşi face timp să expună şi în Vale, de care îl leagă atâtea lucruri.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Pe aceeasi tema
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
