Direcţia Sanitar Veterinară (DSV) este la un pas de colaps din cauza lipsei de implicare a conducătorilor, a lipsei de coerenţă şi a unei minime responsabilităţi. Într-un judeţ, unde îşi desfăşoară activitatea zeci de carmangerii, abatoare şi fabrici de preparate din lapte şi carne, plus supravegherea pieţelor agroalimentare, conducerea DSV nu are bani să mai plătească salariile angajaţilor, aşa că a trecut la concedierea lor, fără a calcula efectul. În urma discuţiilor destul de aprinse, care au avut loc luni, conducerea DSV a realizat ce era să facă şi a renunţat, deocamdată, la concedieri. Concedierea medicilor supraveghetori însemna închiderea obligatorie a tuturor unităţilor de producţie din judeţ, deoarece acestea nu pot funcţiona fără asigurarea unui astfel de serviciu de specialitate, plus punerea în pericol a sănătăţii publice având în vedere multiplele atribuţii ale specialiştilor. Cu această ocazie, medicilor veterinari li s-a propus ca, pe lângă serviciile prestate, să devină şi recuperatori ai datoriilor acumulate de unităţile de producţie. Pe lista celor ce urmau să fie daţi afară figurau în jur de 17 persoane, 14 fiind angajaţi la ordin pentru supravegherea activităţii unităţilor de producţie, care au încheiate contracte de prestări servicii cu DSV. Luni, angajaţii vizaţi au fost informaţi că nu li se mai pot asigura salariile, deoarece unităţile de producţie care au contracte încheiate cu DSV, au restanţe la plata serviciilor prestate de către veterinari. Dacă DSV şi-ar fi retras supraveghetorii încă din prima lună de neplată a serviciilor, după care să dispună încetarea activităţii în unităţile rămase fără supraveghere sanitar-veterinară, până la recuperarea datoriilor, lucrurile nu ar fi degenerat. Numai că, în loc să sancţioneze datornicul ca să recupereze banii, directorul Marius Lăzărescu a decis să-şi sancţioneze oamenii pe spinarea cărora face banii.