Articole de acelasi autor

În preajma zilei de 1 mai 1925 / „Conspirația” sindicaliștilor social-democrați – „dejucată” de Siguranță

Un sindicat pentru domnul director general al minelor și nu doar...

Lupeni. Simpozionul „Unirea Basarabiei cu România”

Pentru capturarea escrocului Augustin Hila, alias „Vasile Cornea”, / Presa petroșeneană a pus la bătaie o recompensă

Muncitorimea minieră în urmă cu un secol / „Croncăne corbii deasupra stârvului din Valea Jiului”

Rânduri pentru o eventuală reeditare a unei cărți despre Mina Petrila

Cum vă place scăldatul: / La putină sau la cadă?

Marian Boboc vă prezintă / La 3 luni după revolta de la Lupeni, vizita-revanșă fără glorie a lui Nicolae Ceaușescu

Marian Boboc vă prezintă: În urmă cu un secol – Valea Jiului sub ape

Marian Boboc vă prezintă / „Mine” clandestine interbelice din Valea Jiului

Zilele acestea am vorbit „d-ale noastre” cu distinsul poet Dan Ioan Nistor, care mi-a trimis  câțiva pescăruși de bine de la malul mării, unde locuiește. Cu minunata sa discreție, mi-a reaamintit că în aceste zile, mai precis pe 14 iunie 1909, s-a născut tatăl său, Traian Moșic.  Un prilej de a readuce în atenția cititorilor ZVJ o amintire spumoasă scrisă chiar de preotul, cu condeiul la purtător, Traian Moșic.  
Traian Moșic, preot și hâtru memorialist al estului Văii Jiului, este o mai veche cunoștință a cititorilor „Ziarului Văii Jiului”. Astăzi vă invităm la o lectură cu un subiect mai deosebit: preotul Traian Moșic ne povestește cum și-a căutat, și în cele din urmă și-a și găsit, consoarta. Acțiunea se petrece în Valea Jiului în anii ’35-’36. După lectura avatarurilor căutării consoartei, am tras concluzia că în Lonea interbelică locuia un număr însemnat de femei nu doar șarmante, dar și cu lectură la bază. Dacă nu ne credeți, luați de citiți… (Marian BOBOC)

Am stat un an acasă (după absolvirea facultății teologice – n.r.), ajutând în treburile gospodăriei. Mă preocupa găsirea unei partenere de viață, astfel să pot fi sfințit ca preot și să-mi aflu parohia, pe care mult mi-o doream să fie în Valea Jiului, aproape de părinții mei și de locurile dragi ale copilăriei și tinereții.
Tata îmi dădea diferite sfaturi, văzându-mi viitorul meu de preot alături de o femeie potrivită de a fi preoteasă.
Vecin cu noi era preotul Simion Suciu, din parohia Cimpa, care avea încă două domnișoare nemăritate. Tata mi-o recomandă pe Lena, dar era cu mulți ani mai vârstnică decât mine. Îmi recomandă apoi pe Cornelia Branga - cu tatăl om înstărit, poienar cu prăvălie și cârciumă în Cimpa.
Noroc cu mama, care i-a spus: „Dănucă, tu cum vorbești?!, avere avem noi destulă!”.
Atunci aduce vorba de Mărioara lui Radu. Radu, alt poenar care a avut prăvălie și care avea locurile apropiate de cele în care m-am născut și am copilărit, dar stătea mult prin prăvălie și cârciumile apropiate. Îmi spune tata: „Ba că-i bună Nica Ileana Codrean”. L-am rugat pe tata să mă lase în pace, că mi-oi găsi eu o muiere. Îmi zice apoi de Hani Glodean, fosta mea colegă. Părinții, onorabili, aveau un restaurant.
Îmi plăcea Mariți Borza, frumoasă, tot colegă de-a mea, dar care foarte devreme s-a lăsat curtată de un tânăr mult mai în vârstă decât ea, Tolvay Ilnö. Mai târziu, ing. Mărdărescu o lua și o plimba zilnic cu mașina sa. Inginerul avea singura mașina din Lonea, era băiatul generalului Mărdărescu, care a luptat la Mărășești și la Budapesta împotriva lui Bela Kuhn. Mai târziu, când Episcopul român din S.U.A. Policarp Morusca mi-a propus să iau o parohie ortodoxă pe pământ american, Mariți mi-a spus s-o iau de soție și să meargă cu mine. S-a măritat apoi cu Dușa și apoi cu Stoica Nicolae, ambii divorțând…
Vichi Pop… m-au alungat insistențele mamei sale, care tot îmi spunea: „Vichi ar fi bună pentru tine”.
Tomuța Neli… învățătoare, bună, cuminte, cu tatăl său, subfuncționar la Direcția Minelor Lonea, eram per-tu, m-a speriat maică-sa, gureșă, vulgară.
O altă insistență care m-a făcut să fiu distant față de fetele Tecău – Nuți-Irina (învățătoare în Lonea, care picta frumos) și Reli-Aurelia (absolventă a Școlii Normale din Lugoj și ea învățătoare în Lonea) -, fete studioase, cu biblioteci, a fost a preotului și prietenului de suflet Coriolan Drăgan. Acesta, fără să mă întrebe, îi dă nădejdi tatălui, Petru Tecău, și Nuțicăi că ar fi bună pentru mine.
Cu Dumitru Pop (viitorul meu naș de cununie), cu Traian Bârsan, cu Murgu Traian (perceptor în Lonea) eram prieteni și adesea ne întâlneam pe la Cazinoul Funcționarilor din Colonia Brătianu, la cârciuma-restaurant-cinematograf Krupa.
Într-o zi l-am rugat pe Murgu – care se căsătorise în ianuarie 1933 cu Septimia Crișan, avându-i nași de căsătorie pe Dumitru Pop și Mărioara (una din cele 3 fete ale preotului Simion Suciu) – dacă mi-ar face un serviciu. Anume, să aducă vorba despre intenția mea de a mi-o prezenta pe Cornelia, sora Septimiei. Cornelia era secretara notarului Pop Valer, din Peșteana, rudă cu Dumitru Pop. Așa că tot îmi făceam drumuri, aveam treburi pe la primărie, mai stam de vorbă cu Cornelia, ba o întâlneam pe stradă. Era cetită, discutam despre lecturile comune.
Fetele Crișan au fost invitate când am făcut excursia la stânele de pe Valea Popii cu studenții teologi de la Sibiu în mai 1935. Au fost invitate la balul nostru de la Restaurantul Krupa și l-au cazat pe colegul nostru teolog Hariton Eșeanu. Așa că devenisem prieteni, cu un început de atașament reciproc. Timi era comunicativă, deschisă, veselă, în contrast cu Murgu Traian, din Banatul Sârbesc, mai închis și puțin la vorbă.
Într-o ocazie, în grădina lor din Colonia Brătianu (atunci Wekerle), care pe românește în copilăria mea avea numele de Ploștină, până una-alta ne-am hotărât să ne logodim. Aceasta a fost în 25 martie 1936, de Bunavestire sau Blagoveștenia. În aceeași zi 
s-a sinucis un prieten comun, Ivan Cernovics, cu origini nobiliare în Zam și apro-piat al familiei Mociornița, care era sanitar în Lonea, colaborator al dr. Șandor. Eram prieten cu el. M-a dus la castelul lor din Zam, unde am cunoscut-o pe mama sa, pe sora sa Xenia, pe unchiul său, generalul Dokand. George Tătărescu cumpărase de la Zam partea și averea lui Dokand, care avusese un frate, Paul-Poli, care s-a sinucis tot prin împușcare.
Abia ne logodisem, când parcă era un făcut, tocmai au venit la Lonea mama Lenuței Rădulescu de la Pui, sora lui Nică Rădulescu - soțul lui Izi Bocanici. Mă căutau acasă, cu nu știu ce pretext, eu nu eram acasă. Familia Rădulescu mă dorea la Pui, cu vreo doi-trei ani în urmă. Lenuța Rădulescu m-a căutat și la Sibiu, m-am fotografiat cu ea pe malul lacului din pădurea Dumbrăvii. M-au vizitat și Marioara cu Nuța Moraru din Lonea. Erau chiriașii noștri, Morar Ion, tatăl lor era frizer și pantofar. Mi-a scris câteva scrisori Lenuța Rădulescu, când am observat cum scrie, m-am îngrozit.
După aceste intercalări mă întorc iarăși la noi. În 24 mai 1936 ne-a cununat preotul Costică Zoican în Biserica Petrila-Poeni. Nași au fost Dumitru Pop și Maria. Nunta, masa, s-a ținut la Restaurantul Krupa, în sala cea mare a cinematografului. Mâncarea, băutura, dulciurile au fost comandate tot de la D-na Krupa. Din partea mea au fost părinții, sora mea Victoria și cu Bolog, restul cunoștințe și prieteni ai familiei Murgu-Crișan. Toate cheltuielile le-a suporta Murgu. Lumea cea mai multă credea că vom „striga” darurile. Ori, asta nu s-a făcut, și au fost mulți care au stat până dimineață, necinstind nunta cu nimic. Imediat după orele 12 ne-am retras. Restul a rămas să le termine Murgu și Timi.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.