Secţia a III-a • Str. 3 • Marţi • Ora 12,45 • 7 morţi • 4 văduve • 8 orfani

 

S-a întâmplat în Valea Jiului în octombrie 1922

 

Vă prezentăm câteva ştiri din octombrie 1922 despre activitatea sindicatelor miniere social-democrate din Valea Jiului.  „Sindicatul minerilor din Petrila este cel mai agitat dintre toate sindicatele de pe Valea Jiului. Membrii acestui sindicat mic (600 membri) sunt dintre cei mai conştienţi. Acest sindicat a desfăşurat cea mai mare activitate culturală. Acolo aproape în fiecare miercuri, se ţine conferinţă. (…) Tovarăşul Molnar a ţinut conferinţa despre „Cooperative”. Tovarăşii şi acum ca întotdeauna ca întotdeauna au luat parte în număr mare la conferinţă”.  „În sindicatul minerilor din Petroşani, tov. Molnar a ţinut conferinţă despre dezvoltarea capitalului mare şi dispariţia industriei mici. Tovarăşii au asistat în număr mare la conferinţă. Sindicatul dispune de o bibliotecă frumoasă care e folosită foarte mult de muncitori”.  „Sindicatul minerilor din Lonea aranjează deseori conferinţe, care sunt vizitate foarte mult de membri. Mai are şi o bibliotecă foarte bogată, ceea ce însemnează prosperitatea organizaţiilor”.  „Sindicatul minerilor din Aninoasa, deşi e mai departe de drum, şi e mai greu de comunicat, totuşi aranjează conferinţe dese, la care iau parte tovarăşii Molnar şi Sârbu”.  „Sindicatul minerilor din Vulcan, din zi în zi îşi întăreşte cercul vechi cultural şi biblioteca şi-o îmbogăţeşte. Membrii frecventează foarte mult cercul cultural, găsind acolo diferite distracţii culturale”.  „Sindicatul minerilor din Lupeni, din lipsă de loc, stă mai rău. Ei au adunat o sumă considerabilă de bani, ca, din momentul ce vor ajunge la local, să-şi aranjeze o bibliotecă pe seama membrilor”.  La 1 octombrie 1922 are loc un meci de fotbal între VSC (din Vulcan) şi AMTE. Pentru deliciul limbii de atunci, reproducem întocmai cronica sportivă a unui meci încheiat la egalitate: 3-3 (2-1).  „Meciul de football pentru şampionat a decurs Dumineca pe un teren absolut udat şi în faţa unui mic număr de public. Trupa AMTE a intrat în joc cu oameni absolut noi, parte ca să-i încerce în joc, parte ca să facă experienţe şi parte fiind nevoită. Jocul însuşi a decurs între puteri cam egale, dintre care era cât p-aci să iasă biruitor Vulcanul, dacă norocul nu favoriza trupa AMTE. Vulcanul fu acela care atacă de mai multe ori şi creă poziţii mai periculoase dar nu avu norocul să ajungă la rezultate pozitive. Trupa însuşi are un cusur, pe care l-am observat în repetite rânduri şi anume până atunci joacă frumos până când e în superioritate, când însă sunt în strâmtoare atunci joacă mai prost sărind de aici acolo, cu un cuvânt - nu e luptătoare. Emulaţia ca atare a fost cam aspră şi în prima repriză trupele ne-au arătat un joc frumos între trupe cu aceeaşi capacitate de luptă. În repriza doua se arată superioritatea trupei AMTE, ca apoi să înceapă sistemul de luptă şi combinaţia trupei VSC de a lupta cu virtuţi individuale. Trupa AMTE urmăreşte simplu combinat şi numai din când în când succede trupa VSC să-şi arate virtuţile individuale de un joc concentric combinat nici poveste. Jocul devine apoi schimbăcios, atacuri din partea trupei AMTE. La AMTE: Stoffa, Vince şi Zazar, la VSC - Pittini, Pop, Mezner s-au distins. Raportul de cornere 6: 2, în favorulVSC.” Mai notăm şi numele arbitrului: Lengyel.  Câteva anunţuri de mică publicitate.  „În tipografia Globus se capătă gratuit hârtie pentru aprinderea focului în orice cantitate”.  „D-şoară inteligentă: dau ore de limba franceză română, franceză, germană şi italiană, preţuri convenabile, adresa la redacţie”.  „Ambolatoriu medical, str. Reg. Ferd. 42, telfon 34. prevăzut cu cele mai moderne unelte de dentistică electrotherapie aerotherapie. Tratament de raze ulta-violete şi venerologice. În fiecare Marţi şi Vineri analiză de sânge - zi de „Salvarzan”. Pentru femei, intrare separată”.  La 15 octombrie aflăm „programul serbărilor încoronării în Petroşeni”.  „Serbările încoronării în comuna noastră vor decurge în următorul mod: la 15 Oct. Duminică înainte de amiazi la orele 11 se va serba câte un Te-Deum în fiecare biserică din localitate şi în acest răstimp clopotele tuturor bisericilor vor vesti cu glasul lor sărbătoresc punerea coroanei pe capul Majesăţilor lor, regele şi regina. După Te-Deum urmează o defilare a armatei împreună cu toate autorităţile şi corporaţiunile. La ora 4 d.m. matineu de gală în sala Apollo. Seara la orele 7 retragere cu muzică şi torţe când cortegiul şi mulţimea poporului cu strigăte de bucurie va aclama capetele încoronate”.  Rezultatul altui meci de fotbal: CAMP - Jiul AC 2:0 (1:0)  Presa petroşeneană nu putea lipsi de la un eveniment important ca încoronarea de la Alba-Iulia, trimiţându-şi un corespondent la faţa locului.  Iată şi relatarea acestuia: „Dangăte de clopote şi bubuituri de tunuri salutară pe regele Ferdinand la Alba Iulia. După cele mai pompoase ceremonii besericeşti aşezară coroana pe capul uns al regelui. În faţa unei mulţimi emoţionante a rostit mesagiul sărbătoresc. Desigur şi el era emoţionat. Laudă atot puternicului, care a lărgit hotarele ţării şi a mărit puterea regală. Serbările încoronării au decurs cu un fast şi o pompă strălucită. Coroana a fost adusă de primul ministru Ion C. Brătianu şi ministrul de război Mărdărescu în catedrala încoronării unde s-a sfinţit apoi s-a aşezat în palatul regal. Membrii guvernului sosiră seara în oraş. Trenul regal a sosit Duminică la ora 9 şi 15 minute, şi ceremoniile încep la ora 10. Oaspeţii invitaţi ocupaseră deja locurile în biserică înainte de sosirea părechei regale. Auguştii suverani au stat în tinda bisericei până ce metropolitul primat urmat de preoţime iese înaintea lor şi îi conduce sub „baldachinul” anume construit în faţa clopotelor. Sunară clopotele şi tunurile bubuiră şi puternicul popor al României mari cu lacrimi de bucurie ruga pe atotputernicul să le ţie întru mulţi ani regele iubit. Pe dinaintea tribunelor din faţa bisericii defilară trupele. Pe sub puternicul arc de triumf strada duce până la gară. E acelaşi drum, pe care odată cel mai mare erou naţional Mihai Viteazul a intrat în cetate. În parcul orăşenesc şi la casa oraşului s-a servit un prânz poporului adunat, dând fiecăruia câte o porţie friptură (250 gr.), caş (250 gr.), o jumătate pâine şi o litră de vin. Dineul de gală regal s-a ţinut în sala teatrului unde au luat parte cam 400 sute oaspeţi. Dintre oaspeţii străini au luat parte bătrânul prinţ Jork de Genova, Mareşul Foch, Generalii francezi Weigand şi Bertholdt, pe a cărui piept lucea decoraţia Mihaiu Viteazul, Infantul Spaniei Alfons cu soţia Beatrice, sora reginei Maria, Metropolitul grec Ghermanos, şi împuternicitul regelui suedez Urgens. După amiezi, la ora 4 augusta păreche pleacă înapoi”.  Finalul relatării aparţine redacţiei: „Şi noi, în Petroşeni, am sărbătorit încoronarea cu aceeaşi inimă şi acelaşi suflet, ca şi când am fi fost şi noi în Alba-Iulia şi ne-am îndreptat rugăciunile noastre către domnul ceriurilor cerându-i: Ţine-ne Doamne mult iubita şi augusta noastră păreche regală şi întreagă dinastia. Trăiască regele încoronat al Românilor. Trăiască România Mare!  De la regalitate trecem la domnişoarele vremii care se întrec în „concursul de frumuseţă”.  Acesta „se termină la finea lunei Octombrie” şi „unul dintre premiile destinate concursului de frumuşeţă, o manta de damă modă cea mai nouă sosită se poate privi oricând privi în galanaterele magazinului de concurenţă a lui Lowi”.  Gazeta ne mai dă şi o ştire tristă, despre un suicid.  „În seara de 14 luna curentă tânărul Ştefan Hubert de 20 ani se împuşcă în tâmplă înaintea prietenului său din strada Împ. Traian. Cercetarea oficială a stabilit că sinuciderea s-a comis din decepţii amoroase şi fiindcă a fost dat afară din oficiu”.  Şi o ştire interesantă despre… „falşii detectivi.”  „Autorităţile noastre au fost avizate de câtva timp că în plasa noastră lucrează şi se obrăznicesc vreo câţiva inşi, care se dau drept detectivi. Un agent de la siguranţa locală i-a succes să pună mâna pe un astfel de tânăr rătăcit şi să-l pună în indisponibilitate - după ce înşelase câţiva meseriaşi şi comercianţi - prin ce a stricat foarte multe prestigiul celorlalţi. Săptămânalul „Curierul Văii Jiului” nu avea cum să rateze evenimentul explozia, deschizând ediţia cu:

 

Noua catastrofă de la minele din Lupeni

 

„Marţi după amiazi începu a circula vestea că la Lupeni s-a repetat o altă catastrofă ca şi cea din rândul trecut şi care e încă vie şi proaspătă în memoria noastră - a explodat un puţ - oamenii vorbeau de 120 de morţi - şi numărul tot creştea. Miercuri dimineaţa ne-am ţinut de datorinţă ca să ne prezentăm la faţa locului să luăm act ocular de această întâmplare sinistră. Gara şi Lupeniul are tot vechiul aspect. În gară, şeful poliţiei aşteaptă procurorul, care nu sosise încă.

 

La direcţiune

Mă îndrept spre cancelaria direcţiunii, pe drumul greu de străbătut, din cauza ploaiei şi a neîngrijirei. Ochii mi se opresc pe steagul de doliu ce arbora pe zidirea direcţiunei. Secretarul se declară în următorul mod despre catastrofă: Locul catastrofei a fost mina „Ileana” la secţia a treia. Timpul marţi, ora 1 d.a. Încă nu s-a constatat pozitiv dar e crede că din vina maestrului de explodare. A explodat gazul metan şi praful de cărbune. Maestrul de împuşcat a încredinţat maşina unui ajutor, care nu se pricepea îndeajuns - şi din vina acestuia s-a întâmplat nenorocirea.

Dintre victimele acestei catastrofe, s-au scos până acum 7, între care unii atât de mutilaţi încât abia se pot recunoaşte. Atât se declară direcţiunea.

 

La poliţie

Ducându-mă la poliţie, căpitanul Farcaşiu mă primeşte foarte amabil şi îmi stă la dispoziţie. Şi el îmi declară cam acelaşi lucruri: s-au început deja cercetările, maestrul de împuşcat a fost arestat , nu s-a putut şti pentru ce părăsit locul său.

Desigur, mare răspundere cade pe capul unui muncitor, care nu a stat la postul său, cauzând astfel de nenorociri pe capul familiilor. Soartă tristă. Soarta minerului”.

 

Telegrame, telegrame

 

La 25 octombrie 1922, Inspectorul general minier I. Iancu expediază din Petroşani către Direcţiunea Generală a Minelor în Ministerul Industriei şi Comerţului Bucureşti telegrama: „Eri în douăzeci şi patru Octombrie la orele treisprezece în mina Ilona a Societăţii Uricani-Valea Jiului din Lupeni în stratul 3 în urma unei explozii locale de gaz şi de praf de cărbune au murit 7 muncitori. Stop. Cercetările s’au introdus imediat, stop. Raportul detailat va urma.”

Tot către Direcţiunea Generală a Minelor, acelaşi inspector general trimite o altă telegramă: „Cercetările în chestia catastrofei întâmplată în Lupeni în 24 Octombrie s’au introdus. Stop. În urma exploziei locale din mina Ilona stratul trei, 7 muncitori şi-au pierdut viaţa. stop. Alţi răniţi nu sunt. Stop. Explozia a fost foarte brizantă cauzând mari distrugeri în galeriile minei. Stop. Pe cum se poate conchide din cele constatate până în prezent, explozia s’a întâmplat în urma explodării cu curent electric a lor câteva găuri încărcate cu astralit.”

Dintr-o altă telegramă, din 28 octombrie: „înmormântarea celor şapte muncitori din Lupeni cazutzi victima catastrofei 27 octombrie stop la înmormântare au luat parte toate autoritazile stop ministerul muncii a fost reprezentat prin dl deputat tatarescu stop anchetarea în chestie a catastrofei este condusa de dl director albert stop muncitorimea lucrează linistită stop no 714 din 29 octombrie 1922 = inspector general minelor ing. Iosif iancu + identic”.

 

„Explodarea însă nu s-a executat de către măestrul artificier, ci de către un muncitor dintre cei 7 morţi”

 

Direcţiunea Generală a Minelor în

Ministerul Industriei şi Comerţului Bucureşti

 

Cu telegramele noastre din (…) octombrie 1922, am avut onoare a că încunoştinţa despre catastrofa din 24 Octomvrie întâmplată la Lupeni în mina Ilona a Societăţii Uricani Valea-Jiului.

La aceste telegrame am raportat cum că 7 muncitori au căzut victime acestei catastrofe. Am raportat apoi că explozia, precum se poate conchide din cele constatate până în prezent, s-a întâmplat în urma unei explodări cu curent electric alor câteva găuri încărcate cu astralită. Răniţi în urma catastrofei nu sunt, lucrul la toate minele Societăţii merge fără întrerupere.

Locul catastrofei sunt galeriile pregătitoare în startul al 3-lea în mina Ilona, la care lucrări pe timpul exploziei erau ocupaţi cei 7 muncitori căzuţi victime.

La galeriile menţionate, intenţionam a ajunge lucrările executate sub (…) galeriei Sf. Treime. În acest scop, până în prezent s-a săpat un plan înclinat cu o lungime de 130 m, pe stratul 3 şi pentru aerizarea lui o galerie de aeraj.

Pentru aerizarea locurilor de lucru a fost instalat un ventilator parţial, care pe timpul exploziei, s-a putut constata din cele văzute, a fost în funcţiune. Prin măsurători de aer s-a constatat după catastrofă că prin galeria de aeraj trecea pe minută 200 m cubi aer, în consecinţă locurile de lucru au fost bine aerizate.

Conform declaraţiunilor făcute de acei muncitori care au lucrat în schimburile de lucru anterioare în aceste locuri, în galeria, care se sapă din galeria de aeraj, s-a putut constata puţin gaz metan despre galeria săpată din planul înclinat, nu declară muncitorii în privinţa gazului methan nimic.

S-a constatat că în galeria săpată din planul inclinat au fost perforate vreo 8 găuri, dintre care 4 au fost explodate.

Explodarea însă nu s-a executat de către măestrul artificier, ci de către un muncitor dintre cei 7 morţi.

Probabil că acest om, înainte de a proceda la explodarea găurilor încărcate, nu a vizitat locul de lucru în ce priveşte prezenţa gazului methan.

Găurile - pe cum s-a constatat la acelea, care nu au fost explodate - au fost necorespunzător lucrate (gestopft). Probabil că în urma acestei împrejurări, una dintre găurile explodate a fost suflătoare şi gazele din aceasta cu temperatura înaltă au aprins gazul methan, ce se afla în acel loc, ce a adus cu sine şi aprinderea prafului de cărbune. Aprinzându-se praful de cărbune, s-a dezvoltat gaz methan în măsură mai mare, care apoi a explodat.

Conform rezultatului de până acum a anchetei, catastrofa se datoreşte artificierului, care contrar dispoziţiunilor în vigoare, a lăsat explozorul în mâinile muncitorilor, care nu erau încredinţaţi cu executarea explodărilor. (…)

Inspectoratul general minier

Iosif Iancu

 

„Galeria principală (…) explozia a

distrus-o într-o lungime de 50-60 m…”

 

23 Decembrie 1922

Ministerului de Industrie şi Comerţ Direcţiunea Generală a Minelor Bucureşti

 

2. (..) Anchetarea exploziei din luna Octombrie de la mina Elena, din motive în afară de mine încă nu s-a putut termina.

Galeria principală (…) explozia a distrus-o într-o lungime de 50-60 m, tot asemenea a distrus şi suitoarea, care are un profil mic. La lucrările de restabilire în galeria principală, mai mult ca 2-3 persoane nu se pot ocupa din cauza terenului mic. Tot asemenea, din cauza terenului mic nu se poate restabili nici suitoarea până când nu se va prevedea cu armătură nouă galeria principală până la suitoare. Exploatarea face tot posibilul ca lucrările de restabilire să se termine cât mai curând, care împrejurare am constatat-o cu ocazia mai multor inspecţiuni. Gazul methan, care şi acum se strecoară în cantitate mare din fundul galeriei, intenţionând a-l aduna închizând galeria, de locul unde se strecura gazul methan în distanţă de 2-3 metri de la fundul capturii cu o pânză groasă, inexplicabil nu s-a reuşit.

Acest gaz, conducându-l în lampa de siguranţă, produce explozii de metan, documentând că conţine în procente urcate CH 4. Explozia care a cauzat accidentul a putut fi în 20% de metan, iar în 80 % de praf de cărbune volant.

Praful de cărbune volant, care a luat parte în explozie, a ajuns în aer prin răscolirea cărbunelui din suitoarele de transport, care sunt prevăzute cu instalaţiuni de transport. Foarte uscat a trebuit să fie de praful de cărbune mai cu seamă în suitoare, deoarece ventilaţia a fost foarte tare. Puterea exploziei a aruncat două diguri de aeraj spre suitoarea care serveşte numai pentru umblat şi nu pentru transportul cărbunelui, adeverind că puterea distrugătoare a exploziei în suitoarea cu praf de cărbune a fost mai însemnată. Îndată ce ne vom putea urca din galeria principală în suitoare, voi inspecta şi aici efectul exploziei şi voi cerceta şi împrejurarea că în suitoare formaţiunile de cocs unde şi ce grad a exploziei adeveresc. Cu explozia de praf de cărbune, nu se explică şi împrejurarea de ce nu s-a extins explozia şi asupra părţii contrare mersului aerajului. Gravitatea accidentului în cazul prezent după cum se observă a urcat-o aerajul bun.

Cu câteva zile mai înainte, am întrebat şeful exploatării, când se vor fi terminate lucrările de restabilire în locul accidentului. Am primit răspunsul că numai la finea lunii februarie 1923. Am ordonat şefului de exploatare să facă tot posibilul ca lucrările să avanseze cât mai repede, însă să nu treacă cu vederea peste siguranţa personală care este mai presus ca toate.

Cunosc împrejurările grele de a apropia locul accidentului şi îmi dau seama şi de împrejurarea că lucrările în unele locuri unde s-a întâmplat accidentul şi acum sunt foarte periculoase. Cu privire la siguranţa personală, nu se pot şi nici nu e voie a le forţa, deci conform părerii mele lucrurile de restabilire pot dura până la două zile.

 

„Se impune necesitatea unei analize a gazului metan, ce vom face-o în Bucureşti la Laboratorul Central de Studii şi Cercetări

a Universităţii.”

 

31 Januarie 1923

Ministerului de Industrie şi Comerţ

- Direcţiunea Generală a Minelor Bucureşti

 

Completând raporturile din 30 Oct. 1922, din 9 Noembr. 1922, din 13 Dec. 1922 în chestia exploziei de gaz metan întâmplată în mina Elena în ziua de 24 Octombrie anul trecut, am onoare a raporta următoarele:

După cam o lună de zile, ieri (30 I) am ţinut o nouă inspecţie la faţa locului, unde s-a întâmplat accidentul susnumit, pentru a termina ancheta până acum neterminată. În galeria împărţitoare, care are o lungime de 82 m de la scoborâtoarea pentru aerul trecător, ventilaţia parţială nu s-a mai lăsat a funcţiona mai mult ca o lună de zile cu scopul ca gazul metan nu se adună în cantitate mai mare în această galerie împărţitoare care are o lungime de 8 m. Această galerie împărţitoare, care are o lungime de 8 m, a fost exclusă cu totul din circuitul de aeraj.

Cu ocazia inspecţiei de aeraj asupra locului la vatra de unde se dezvoltă metanul, iar a fost adunată apa într-o înălţime de vreo 30 de centimetri. La suprafaţă, pe o întindere de aproape 1/2 metri pătraţi a acestui loc, s-a putut observa nu numai bulbuci în mare număr ca semnele de dezvoltare de gaz metan, ci s-a putut aude şi vede fierberea pe suprafaţa apei, ce a cauzat-o tot dezvoltarea de gaz metan. Această fierbere a făcut-o impresie similară, când în vas cu curmeziş mare se fierbe apa încet, şi pe urmă aburi jos dezvoltaţi prin depărtarea lor în apa cauza, ca suprafaţa apei din vas nu e lentă , ci pe aceasta se poate vedea mişcarea de mare sau mai mică extensiune după gradul dezvoltării aburilor de apă.

Cu instrumente apte, gazul dezvoltat introdus în coş (coşuri) de lampa de siguranţă, s-a arătat asupra flăcării în timp o aureolă de 5% metan.

Cu toate acestea spuse, în profilul galeriei împărţitoare nu s-a putut constata cu lampa de siguranţa CH 4, nici în tavan, nici la vatră, chiar nici imediat deasupra apei adunate în mai mare cantitate ca 3/ 4 - 1%, deşi conform măsurărilor făcute ar fi trebuit ca galeria împărţitoare să fie umplute cu gaz metan de 6-10% într-un timp de o oră.

Aceasta, contrar praxei anterioare, nu s-a putut explica în mod destul de bine, deoarece se impune necesitatea unei analize a gazului metan, ce vom face-o în Bucureşti la „Laboratorul Central de Studii şi Cercetări” a Universităţii.

Mai curând, în zilele viitoare vom încerca a lăsa cu totul fără aerizare locul accidentului prin deschiderea uşei de aerizare, care e zidită în orizontul principal al puţului Ştefan. Probabil că atunci vom putea constata adunarea gazului metan la locul sus numit. Până vor fi necunoscute rezultatele analizei a gazului şi experimentelor făcute pe lângă uşa de aerizare deschisă, nu putem termina anchetarea în curs, mai presus nu putem stabili dispoziţiile, care trebuie eventual luate pentru evitarea asemenelor accidente. (…)

Director Ing. Albert

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.