Articole de acelasi autor

Sub semnul Clio, / La Liceul Teoretic „Mircea Eliade” – un concurs de tradiție

În preajma zilei de 1 mai 1925 / „Conspirația” sindicaliștilor social-democrați – „dejucată” de Siguranță

Un sindicat pentru domnul director general al minelor și nu doar...

Lupeni. Simpozionul „Unirea Basarabiei cu România”

Pentru capturarea escrocului Augustin Hila, alias „Vasile Cornea”, / Presa petroșeneană a pus la bătaie o recompensă

Muncitorimea minieră în urmă cu un secol / „Croncăne corbii deasupra stârvului din Valea Jiului”

Rânduri pentru o eventuală reeditare a unei cărți despre Mina Petrila

Cum vă place scăldatul: / La putină sau la cadă?

Marian Boboc vă prezintă / La 3 luni după revolta de la Lupeni, vizita-revanșă fără glorie a lui Nicolae Ceaușescu

Marian Boboc vă prezintă: În urmă cu un secol – Valea Jiului sub ape

S-a împlinit un secol de la explozia petrecută la 24 octombrie 1922 la Mina „Elena” din Lupeni, în urma căreia și-au pierdut viața 7 muncitori. În primăvara aceluiași an, la 27 aprilie, tot la Lupeni, s-a întâmplat catastrofa de la Mina „Aurelia”, când au murit 82 de lucrători. Relatarea de mai jos a fost publicată în „Minerul”, publicația sindicală a minerilor social-democrați.  (Marian BOBOC)

Mina Elena. Ora 12 și 45 p.m.

Marți, 24 octombrie, 1922, la orele 12 și 45 p.m., s-a produs o nouă explozie, de data aceasta la mina de cărbuni Elena a Societății Uricani-Valea Jiului din Lupeni.

Explozia s-a întâmplat în stratul al III-lea. O detunătură puternică și un zguduit de pământ îngrozitor i-au înspăimântat  pe muncitorii mineri, care lucrau în altă parte a minei, semn la care toți minerii au știut că altă catastrofă s-a petrecut, altă nenorocire și alte jertfe s-au petrecut pe altarul mineritului.

7 mineri carbonizați pe str. 3

Era ora schimbului de lucru. Din toate minele, lucrătorii ieșeau afară. Numai din stratul al treilea din mina Elena, în loc să iasă afară lucrătorii care dimineața au intrat cu toată speranța de a vedea lumina zilei și a-și mai vedea soțiile și copiii, nu mai ieșeau. Focul produs de gaze și de cărbune din cauza exploziei i-a carbonizat pe toți 7 mineri, câți s-au aflat în galeria aceea. Explozia a ruinat galeria (...) și a umplut-o cu gaze otrăvitoare.

Una bună din 12 (măști)

 Din această cauză, salvatorii nu se puteau apropia de locul exploziei, fără a fi dotați cu măști contra gazelor. Măști nu se aflau la fața, fiind nevoiți să alerge după ele.  După ce au găsit măștile și au încercat salvatorii să le tragă pe cap, s-a dovedit că din 12 bucăți numai una a fost bună, iar celelalte nu s-au putut folosi. Salvarea a întârziat din nou, căci fără măști nu se putea face nici un pas. Timpul trecea, indignarea între muncitori creștea tot mai mult, pentru că nu puteau să vină în ajutorul celor nenorociți, iar îngrijorarea de soarta celor ce se aflau în mină era tot mai mare.

Inginerul + 3 ortaci voluntari intervin.

Primul mort - la ora 5. Ultimul - la 12 noaptea

Într-un târziu, când s-a crezut că aerul s-a mai curățat de gaze, inginerul Schmith, dotat cu masca de gaze care se putea folosi și minerii Francisc Gerbert, Ioan Paștic și Mihail Glugorski - fără măști, dezinteresați de persoanele lor, au pătruns prin infernul de gaze în adâncul minei unde s-a produs explozia. Aici, printr-o luptă cu viața și cu moartea, la orele 5 au reușit să scoată primul mort carbonizat.

Salvatorii, în tot timpul muncii lor, unul după altul, otrăviți de gaze, au căzut inconștienți la pământ. Astfel, în loc să caute după sinistrați, trebuia să se scoată unul pe altul la suprafață. La munca de salvare au dat ajutor alți și alți muncitori pentru că, rând pe rând, deveneau incapabili de muncă din cauza gazelor otrăvitoare.

Salvarea era cu atât mai grea, cu cât locurile unde trebuia căutați sinistrații abia de aveau o înălțime de un metru. Salvarea  a durat până la orele 12 noaptea, când s-a scos ultimul mort.

Minerii și direcțiunea știau de gaze.

Rușinea bătrânului miner Codrean

În mina Elena, întotdeauna au fost gaze în cantitate mare și praf de cărbune. Minerul Govicska declară că sinistratul Petru Chrome, în repetate rânduri, i s-a plâns că la locul lui de lucru sunt gaze și praf de cărbune și că îi e teamă să lucreze acolo și că el a le-a adus, de mai multe ori, la cunoștință șefului de mină Gustav Gaidos și inginerului de exploatare al minei, Schmith. Și Francisc Gerbert declară că la fel i se plângea cumnatul său, sinistratul Ioan Codrean, în fiecare seară. Că sunt gaze unde lucrează el și se teme de pericol. La acestea, Gerbert i-a spus lui Codrean să nu mai meargă la locul acela. Însă, Codrean spunea că îi e rușine ca miner bătrân să părăsească locul de lucru din cauza teamei.

Meșterul artificier Stoucsek lasă un miner la explozor

Munca decurgea cu o febrilitate mare, pentru a tăia o galerie care să răspundă în partea cealaltă a stratului al treilea. Cu executarea exploziei a fost însărcinat maistrul artificier Stoucsek. Muncitorii trebuiau să pregătească găurile pentru pușcat. Aici, însă, s-a petrecut altceva, maistrul artificier Stoucsek, în loc să execute pușcatul, a încredințat aparatul și executarea minerului Petru Chrome. Care a și executat, iar din cauza acestuia s-a și întâmplat catastrofa.

Va rămâne pentru totdeauna un secret, pe ce cale a ajuns aparatul de executat explozia la lucrătorul Petru Chrome, deoarece regulile miniere interzic aceasta, iar din muncitorii, câți au lucrat acolo nici unul nu a rămas în viață pentru a da explicații, numai maistrul artificier Stoucsek, care în timpul catastrofei s-a aflat în altă parte a minei. Și despre aceasta numai el poate da informații, fiindcă nimeni altul nu știe ce s-a petrecut acolo.

Putem aștepta și acum ca anchetele să-l descopere pe vinovat, căci precum în trecut nu a fost descoperit, nici în prezent nu se va descoperi.

27 octombrie. Ziua înmormântării. Muncitori din toată Valea

La 27 octombrie, la orele 1 p.m., s-a început înmormântarea celor 7 sinistrați în Lupeni.

Coșciugele au fost puse pe catafalc în grădina unui țăran, lângă Jiu. În ziua aceea, muncitorimea a încetat lucrul la orele 12, prezentându-se în întregime la înmormântarea celor 7 mineri. La orele 1, erau deja prezenți toți muncitorii, autoritățile și alți participanți, care erau atrași de măreția acestei înmormântări. Din partea muncitorilor organizați din Lonea, Petrila, Petroșani, Aninoasa și Vulcan a venit câte o delegație, care a depus câte o coroană pe mormânt. Din Vulcan a luat parte la înmormântare și muzica minerilor.

Deputatul Tătărescu nu promite nimic. Corul minerilor

În ropot de ploaie, se începe ceremonia religioasă, cu cântecul funebru, cântat de corul minerilor din Lupeni. După aceea. dl. deputat Tătărescu, în numele Ministerului Muncii, îi îmbărbătează pe orfanii și văduvele minerilor, întrebându-se că până când va mai dura situația asta, ca minerii să lucreze pentru fericirea altora, pentru care își jertfesc viața! Declară pe față că nu își ia nici un angajament în privința ajutorării orfanilor și văduvelor. Se adresează muncitorimii, spunând că societatea omenească e datoare să se îngrijească ca, în viitor, orfanii și văduvele să fie ajutorați.

Ceremonia s-a încheiat cu Imnul Minerilor, intonat de muzica din Lupeni. Cortegiu - aranjat după bresle. Muzicile de la Lupeni și Vulcan

La orele 3 și jumătate, muncitorii s-au înșirat în rânduri pe stradă, după bresle, înainte minerii, după aceea metalurgiștii, constructorii, lemnarii, funcționarii, în frunte cu muzica minerilor din Lupeni. A urmat muzica minerilor din Vulcan și coșciugele purtate de mineri până la mormânt. În timpul parcurgerii cortegiului, muzicile au intonat cântece funebre.

Victimele exploziei au fost îngropate în cimitirul unde au fost îngropați și ortacilor arși în explozia din 1917 și din aprilie 1922.

La mormânt, după ce coșciugurile au fost lăsate în groapă, din partea Uniunii Minerilor a vorbit tovarășul Buciumean, iar din partea Uniunii Metalurgiștilor a vorbit tovarășul George Anton.

Înmormântarea a luat sfârșit prin intonarea de cântece funebre și a Imnului Minerilor din partea ambelor muzici.

Pe mormântul victimelor, din partea Uniunii minerilor, s-a pus o cunună.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.