- Domnule europarlamentar Mureşan, sunteţi după o discuţie lungă avută aici, la casa de cultură, cu cetăţeni ai Petrilei, ce concluzii trageţi după această dezbatere care a ţinut mai bine de două ore şi în care oamenii au ridicat destule probleme?

- Am ţinut să vin neapărat în Valea Jiului pentru că e un loc apropiat Hunedoarei, un oraş unde am crescut şi unde am fost la şcoală, dar şi o zonă în care provocările, problemele sunt asemănătoare celor de-aici, din zona dumneavoastră. Şi Hunedoara a fost o zonă monoindustrială, am avut acolo un combinat siderurgic unde oamenii şi-au pierdut, ca şi în Valea Jiului, locurile de muncă şi vedeţi ce greu este să creezi azi alternative pentru ca oamenii să aibă un viitor, mai ales tinerii noştri. De aceea am venit în Valea Jiului astăzi ca să le ascult problemele oamenilor, cărora le-am spus că nu le promit nimic, dar acolo unde voi putea să ajut o voi face. Nu sunt la guvernare, nu sunt ministru, n-am ce să promit, n-am pe mână bani publici, asta le-am spus oamenilor din sală. Am venit să aud care sunt problemele şi care sunt soluţiile în opinia dumnealor – dacă au aşa ceva. Cele mai bune soluţii sunt întotdeauna cele de la faţa locului, soluţiile nu le au politicienii de la Bucureşti, sau oamenii din ţară, ori de la Bruxelles, le au tot cei ce locuiesc aici şi cunosc realitatea. Aceşti oameni, aţi văzut, au soluţii, doar că ei trebuie sprijiniţi. Au nevoie de ajutor ca să le poată implementa. Au nevoie de factori responsabili şi de decizie care să spună: uite, asta e problema care mi-ai spus-o, asta e soluţia care mi-ai dat-o, într-adevăr, asta e soluţia bună, aşa am constatat şi eu, haideţi să ne batem împreună pentru ea şi s-o punem în practică! De aceea am venit azi aici, între oameni. Le-am ascultat tot păsul şi cred că aţi văzut cu toţii că mulţi mi-au spus lucruri concrete legate de mine şi minerit, de închiderea minelor, legate de ce se va întâmpla cu oameni care îşi vor pierde locurile de muncă. Am spus în sală cum pot fi ajutaţi aceşti oameni, dar nu vreau să ne întoarcem la reţetele eşuate ale trecutului… Nu poţi face reconversie profesională şi să şcoleşti, să zicem, 300 de noi frizeri, când în Valea Jiului nu e nevoie decât de câţiva frizeri. Vreau să văd, în primul rând, care sunt abilităţile oamenilor, la ce se pricep ei cel mai bine, dar mai ales să văd care să fie alternativa sau alternativele la minerit, ce se poate face cât mai repede şi bine în acest sens. Am auzit că s-a vorbit de înfiinţarea unui muzeu la o mină care se va închide. O idee foarte bună, dar nu va veni turistul de la sute de kilometri distanţă doar pentru acest muzeu, ca să nu mai vorbim că pentru el nu vor fi create foarte multe noi locuri de muncă. Pentru a face acest muzeu, repet, o idee excelentă, trebuie creată o adevărată strategie pentru turismul de-aici. O strategie complexă care să atragă cât mai mulţi turişti, care să aducă mai multe locuri de muncă în servicii şi obiective ataşate turismului (locaţii, obiective, trasee ş.a.), iar pentru asta e nevoie şi de punerea la punct a infrastructurii. Concluzia, că m-aţi întrebat, este că dezbaterea a fost una binevenită, din care am aflat multe, iar oamenii s-au descătuşat spunându-mi multe probleme care există.

- Vorbeaţi de alternative la minerit. Practic, aţi identificat o mare problemă şi aţi pus degetul pe rană. De la această lipsă de variante economice porneşte totul în lumea asta, inclusiv lipsa locurilor de muncă, sărăcia, suferinţele familiilor, fuga tinerilor spre locuri unde pot câştiga un salariu decent…

- Da, e clar, Valea Jiului are nevoie de alternative şi asta o spun şi oamenii. Dar ca să atragi investitori în anumite domenii de activitate trebuie să dai facilităţi, trebuie o administraţie publică locală care e prietenă cu cetăţeanul, şi nu care e prietenă doar cu ea însăşi. Trebuie sprijin şi deschidere în relaţiile cu oamenii de afaceri, transparenţă şi multă muncă în folosul cetăţeanului şi a celui care vine interesat să facă o afacere, care să creeze noi locuri de muncă. Oamenii mi-au dat şi idei concrete, au spus că doresc un birou de informare privind atragerea de fonduri europene, ca să-şi poată deschide şi ei afaceri. Foarte bine, dar înainte să facem asta, să vedem cum putem face asta în realitate. Ştiţi cum e, marile companii, marile întreprinderi pot face faţă hăţişului birocratic, iar în marile oraşe, la Bucureşti, la Timişoara etc. există astfel de birouri de informare care ajută foarte mult. În schimb, aici, nu există, practic, chiar în locul unde oamenii au atâta nevoie. Este important ca cineva să te ajute cu depunerea de acte, cu depunerea proiectului, cu informaţii importante, să te consilieze, pentru că dacă nu moare în faşă ideea de afacere, oricât ar fi de bună. Este o idee bună şi voi încerca să ajut în acest sens.

- Dacă ne gândim la faptul că UE susţine, să zicem, 50% din fondurile unei afaceri de zeci sau sute de mii de euro, iar cetăţeanul trebuie să participe cu alte 50 de procente, la sărăcia care există acest fapt nu-i ajută prea mult pe oameni… mai ales în Valea Jiului. Vorbim de oamenii de rând, cei 80% din toată ţara. Cum comentaţi?

- Da, aveţi dreptate, numai că de aceea omul are nevoie de alte surse de finanţare. Trebuie ca guvernul să ajute, de exemplu, tinerii întreprinzători, la fel şi oamenii de afaceri. Ei trebuie să acopere cumva acele 50 de procente, astfel încât tinerii întreprinzători să poată lua şi cei 50% din bani de la UE şi să pornească afacerea. Aici e una din cheile soluţiei. Evident, la toate investiţiile acestea de infrastructură, care ajută apoi mult comunitatea locală, am avut 20 de miliarde de euro fonduri structurale şi de coeziune, care trebuie absorbite până la sfârşitul anului, altfel România le pierde. Am absorbit până acum cam 12 miliarde de euro, cam 60% din sumă, lucru neacceptabil, în condiţiile în care ţara pierde nişte bani la finalul acestui an. Vă dau o idee foarte simplă pe care am propus-o guvernului în luna decembrie 2014 şi care mi-a fost refuzată. Am propus înfiinţarea cu bani de la bugetul de stat a unui program de stagiu pentru tinerii antreprenori. Am spus aşa: vreau ca tânărul care are o idee de afacere să poată să facă un stagiu pe lângă un antreprenor care deja a reuşit. Să înveţe care sunt lucrurile pe care trebuie să le facă şi care sunt greşelile pe care trebuie să nu le facă ca să meargă afacerea bine. Mi-a răspuns guvernul, ministrul Muncii, nu Victor Ponta căruia i-am trimis propunerea, că fac atât de multe lucruri pentru tineri, încât nu mai e nevoie de această idee a mea. Serios? Când şomajul în rândul tinerilor e atât de mare tocmai în acest sezon! Când tinerii din România nu au, în general, o perspectivă şi mulţi trăiesc pe spatele părinţilor când ar putea cu atrage fonduri europene să-şi deschidă o afacere… Am spus şi o repet: vreau ca tinerii şi cetăţenii să-şi poată deschide afaceri cu fonduri europene, dar guvernul să cofinanţeze, mai ales celor tineri şi tot guvernanţii să deschidă bănci de dezvoltare care să le sprijine aceste afaceri la început. Faptul că UE îţi dă cadou 50% din sumă este un lucru bun. Nu UE trebuie condamnată, căci nu e vinovată, numai că guvernul trebuie să vină în continuare cu soluţii de sprijin, ca acei bani să ajungă în România, iar oamenii să poată să-şi dezvolte ideea de afacere. În alte ţări europene aceste lucruri sunt puse la punct, guvernul nostru ar trebui să fie interesat şi el, altfel să nu ne mai mirăm că pierdem bani. (va urma)