Articole de acelasi autor

La Muzeul Mineritului din Petroșani / Inspirat, primarul Tiberiu Iacob-Ridzi a comparat munca de cercetare a lui Marian Boboc cu munca minerului

O NOUĂ CONFERINȚĂ LA MUZEUL MINERITULUI

De la conferința de presă a senatorului PSD Cristian Resmeriță (II)

În căutarea evreilor de altădată / O preumblare pe Strada Mare a Petroșaniului

Primarul Petroșaniului a premiat / Șase cadre didactice pensionate

De la conferința senatorului Resmeriță (I): / „După foarte mult chin, după ani de zile, avem Complexul Energetic Valea Jiului SA...”

Premiate de primarul Petroșaniului, / 19 cupluri cu 50 și 60 de ani de căsnicie

Prin implicarea „Petro Aqua”, / Final de octombrie cu plutărit în Cetatea Alba

Pe linia ferată Bumbești-Livezeni. La un pas de tragedie

Primăriile vor stinge setea de înavuțire, pe seama oamenilor necăjiți, a Apa Serv Valea Jiului

Toată lumea din Petroșani cunoaște Casa de Cultură a Sindicatelor „Ion Dulămiță”, situată vizavi de primărie. Unii, mai tineri, elevi de gimnazială, când i-am întrebat recent ce cred ei despre rolul acestei clădiri, mi-au spus că după câte știu ei, „acolo merg bunicii să întrebe de pensie”, iar un altul ne-a spus că „acolo plătește mama gazul, iar câteodată mai joc ping-pong cu colegii”. Da, ambele răspunsuri sunt corecte din moment ce, într-adevăr, există pe cele două laterale ale clădirii două instituții ce plătesc chirie pentru funcționare, respectiv Casa Locală de Pensii Petroșani și o firmă de gaz. Tot adevărat este și faptul că dacă intri pe zona de mijloc a clădirii, dai în hol și de cele câteva mese de ping-pong și apoi de o zonă unde poți intra eventual să ai grijă de corpul tău prin exerciții și mișcare. Toate bune și frumoase, numai că toate acestea numai „cultură” nu înseamnă, precum numele clădirii de la nr. 100 de pe strada 1 Decembrie 1918 și pentru rolul care aceasta a fost ridicată! De ani buni, sala de spectacole, acolo unde ar trebui să se producă programe artistice și culturale, zace închisă cu un mare lacăt pe ușă!
Nu ne interesează „aventurile Miei Albescu”, fosta directoare a acestei case de cultură,  deoarece există organe competente care știu să-și facă treaba, iar unde s-a greșit se va plăti cu siguranță conform legilor în vigoare, Justiția și organele competente nu au decât să-și facă treaba, știm că au cu siguranță mult de lucru în acest caz și din câte am auzit lucrurile nu au fost deloc simple… Dar asta e o altă poveste, și cum spuneam treaba asta nu face obiectul acestui material de acum. 
Pe noi, ca și pe toți cetățenii ai acestui municipiu, ne interesează doar ce se întâmplă actualmente cu acest sediu public de cultură, sau care ar trebui să fie de cultură dar de ani buni nu mai e? N-avem nimic cu firmele ce funcționează în acest sediu, în fond fiind vorba de o autofinanțare, casa de cultură de drept aparținând încă de Asociația Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România (A.N.C.C.S.R.), este normal să se producă bani pentru întreținere și salarii pentru cei câțiva angajați care mai sunt, sau pentru viitoare mici investiții de reabilitare și reparații a clădirii și a sălii de spectacole. Dar avem cu faptul că de ani de zile atât sala de spectacole, cât și biblioteca instituției nu funcționează, ceea ce nu e deloc normal pentru o „casă de cultură”, cu acțiuni culturale ZERO în ultimii șapte ani de zile, poate și mai mult! Timp în care s-au făcut de toate în această clădire, inclusiv activități comerciale de tip „bar” și terasă, sau așa zise „cursuri de învățământ” ale unor instituții de învățământ, unele așa-zis acreditate altele se pare „neacreditate”, de care fostul director nu era străin în acele vremuri din câte s-a spus prin târg, inclusiv în presa ultimilor ani. Mă rog, fie la ei acolo… la A.N.C.C.S.R., e treaba lor să dezlege ițele cum s-a administrat clădirea, să trecem la oile noastre...
Anul trecut, după o lungă perioadă în care casa de cultură n-a mai avut director, în sfârșit cei de la A.N.C.C.S.R. au numit un nou director. Dar mai așa, mai cu fereală, de parcă nimeni n-ar fi vrut să se știe treaba asta din moment ce de-atunci, de prin septembrie, octombrie 2019 și până azi pe calea presei n-a ajuns nici un amănunt legat de numirea asta, de viitoarele proiecte și de faptul că în sfârșit cineva conduce cu competență această casă de cultură și activitatea va reîncepe. Nu, nimic, liniște totală! Am zice totuși, cam prea multă liniște. Ceva de genul: Sssst… încetișor, poate omul lucrează și să nu-l deranjăm! Fără să fim ironici, dar actualul domn director, Alberto-Daniel Grecu, numit de A.N.C.C.S.R. cam așa ar dori, să nu fie deloc deranjat de presă! Vă spunem pe scurt și care sunt argumentele noastre de unde deducem acest lucru. 
În noiembrie 2019 la final, după instalarea de câteva săptămâni a noului director, auzind treaba asta ne-am dus să stăm de vorbă cu dumnealui, absolut cu bune intenții și doar ca cetățenii Petroșaniului să poată afla ce rezervă viitorul acestei case de cultură din localitate, așa cum uneori o facem mergând la teatru, alteori la cinematograf și așa mai departe. Ei bine, n-a fost să fie, deoarece domnul director ne-a dus cu zăhărelul atunci, menționând să-l mai lăsăm o lună-două să-și „adune gândurile” și să facă un program clar de viitor pe agenda sa de lucru, astfel că data viitoare va avea cu siguranță ce să ne spună.
Ne-am gândit atunci că omul are dreptate, că după „uraganul  Mia”, că tot sunt la modă acum uraganele cu denumiri de femei, vrea să facă ordine, să-și facă un plan de bătaie, astfel încât în 2020 scena casei de cultură să producă, într-adevăr, acte de cultură pentru petroșeneni.
Ca atare, am lăsat timpul să mai treacă și luni, 17 februarie ne-am dus din nou la directorul casei de cultură petroșenene. Tot cu bune intenții și tot pentru informarea cetățenilor, nimic mai mult. Ei bine, ca și data trecută am primit din nou „flit”, directorul cerându-mi să-l mai las puțin că n-a venit încă vremea să vorbească, de parcă ar fi fost vorba de secrete NASA sau cine știe ce alte secrete de stat și nu de un amărât de program pe termen scurt a ceea ce dorește să facă în acest an acolo. I-am spus că ne spune treaba asta a doua oară și că această chestiune nu pare deloc normală. Fără să se ridice din scaun și parcă mai avea puțin doar să-și taie unghiile cu unghiera de plictisit ce era, în timp ce subsemnatul stătea în picioare (fără să fiu deloc invitat să stea jos, semn că nu eram deloc binevenit… asta este… și presa asta atâta deranjează oamenii!), directorul ne tot făcea semne din sprânceană de fiecare dată când îl întrebam de ce să stăm de vorbă altă dată și nu acum, ca și cum ar fi dat de înțeles: „Nu acum e momentul, lasă că știu eu când o să vorbim, haide fii om înțelegător, băi ăsta, că mă enervezi deja”. Mai mult, ca să pară cât mai sigur pe el și ca noi să înțelegem ce important e ZVJ pentru el, directorul mi-a cerut și numărul de telefon, spunându-mi că mă sună când va avea ceva de spus, asta de parcă subsemnatul ar fi înghițit gălușca ca și atunci când avea vreo trei-patru luni prin presă și n-ar avea habar, acum, după zeci de ani că e o „gogoriță” de doi bani cu sunatul ăsta…
Firește că am plecat fără să mai spun nimic, dar respectivul domn, care din câte mai știu a lucrat și la poliția locală din Primăria Petroșani, la Compartimentul monitorizare video, nu are nicio scuză la toate acestea. Aflat într-o funcție de conducere al unei instituții de cultură de interes public, dintr-o clădire construită până la urmă din banii țării în vremuri socialiste de chin pentru toți românii, ridicată cu rol de „casă de cultură” a unui municipiu (situată exact în zona centrală a orașului), domnul director trebuie să dea amănunte presei ce se va întâmpla cu aceasta, după luni și luni în care toată lumea l-a lăsat să se organizeze! Nu să fugă de presă! Sau dacă după patru luni încă nu are ce să spună, asta e grav și vorba românului „cinste cui l-a pus acolo să doarmă liniștit”… ce să mai zicem… sperăm să nu fie așa! 
Iar povestea asta v-am spus-o și dumneavoastră, cititorilor noștri, ca să știți cu toții cum stă treaba cu noul „domn director de la casa de cultură”! Așteptăm, domnule director, telefonul acela, numai că vedeți că afară, pe terasa clădirii, betonul a început să se sfarme rău de tot acum spre primăvară, iar situația arată urât și pe la intrările laterale, să nu mai zicem de alte lucruri urâte găsite și fotografiate și deloc puține… Dar, deocamdată ne oprim aici… așteptăm planul sau programul de reorganizare. Chiar așa, când vom avea pe scenă primul spectacol? Sau și ăsta e mare secret?

Comentarii articol (1 )

#1 Iosif Andras18.02.2020,  12:37:42

Cele scrise în articol, felicitări, domnule Bran, sunt perfect adevărate. Eu doresc să atrag atenția asupra unu amănunt -aparent minor- dar important pentru viaţa cutural-artistică a municipiului. În interior se află- dacă nu au fost distruse încă- opere de artă decorativă de inestimabilă valoare, create de grupul de artiști plastici de l Filiala Petroșani a UAP, și anume: mozaicurile şi lucrările de metaloplastie din hol, intarsiile de furnir de pe frontispiciul foste garderobe, ornamentația sălii de spectacole. Acestea ar trebui puse sub protecția instituțiilor care se ocupă de patrimoniul cultural. Clădirea - cândva o mândrie a fondului arhitectural al orașului- se află într-o avansată stare de degradare, dar probabil vizibilitatea din biroul primarului va creşte , înainte sau după alegeri...

Adauga comentariu

Numele tau:   Comentariul tau:   C창t fac 9 ori 4  ?      DISCLAIMER    Atentie! Postati pe propria raspundere!    Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.