Protagonist: Imre Szuhanek, preşedintele Asociaţiei Ecologice Petro Aqua Petroşani, însoţit de cinci camarazi

 

Deşi presa locală a scris de nenumărate ori de Asociaţia Ecologică Petro Aqua şi de preşedintele ei, petroşeneanul Imre Szuhanek, a fost parcă uitat un record greu de egalat, realizat de acest om înainte de 1989, împreună cu alţi cinci prieteni. Este vorba de parcurgerea cu pluta a unei suprafeţe de apă considerabile din Marea Neagră. Adică, 480 de mile marine, cu plecare de pe litoralul românesc şi până pe litoralul ucrainean, fost sovietic.

Acest episod, inclus în cadrul expediţiei „Dacia 2050” din 1978, a fost relatat relativ succint după anii `90 de presa vremii, de aceea astăzi vom încerca să vă relatăm întreaga aventură, povestită chiar de protagonistul ei, Imre Szuhanek, într-una din emisiunile postului de radio „Kapital FM” Petroşani.

 

Expediţia pe Marea Neagră - record european la plutărit

„Primele mele aventuri la plutărit s-au petrecut în anul 1962, pe Mureş. După aceea au urmat altele pe Olt, Siret, tot Mureş (de încă trei ori), iar în 1978 experienţele mele au culminat cu aventura de pe Marea Neagră, care a fost şi prima expediţie românească cu pluta pe Marea Neagră. Expediţia a durat, efectiv, 28 de zile (cu tot cu întoarcerea acasă, din care 25 de zile pe mare), dar pregătirea ei a durat câteva luni. În primul rând, pe plan mental, pentru că nu este uşor să iei o asemenea decizie. La final, expediţia a fost recunoscută pe plan oficial şi în momentul de faţă ea figurează ca fiind un record european al plutăritului”.

 

Fără escortă şi sprijin tehnico-sanitar!

„Au trecut peste noi şi furtuni, dar şi caniculă, până la urmă nu am ajuns la destinaţia stabilită, ci în cu totul alt loc. Totuşi, mărturisesc acum, după mulţi ani, că dacă nu era cineva, acolo sus, care să ne ajute, astăzi nu mai existam demult, în condiţiile în care n-am fost asistaţi de nimeni în călătoria noastră, nici de vreun echipaj specializat care să ne escorteze, nici de elicoptere sau mai ştiu eu ce, cum se obişnuieşte azi. Statul român ne-a aprobat expediţia, dar ne-a cam lăsat baltă, în voia lui Dumnezeu”.

 

Jacques-Yves Cousteau: „În secolul XX, cum au plecat ei pe mare n-a mai plecat nimeni!”

„Nu am avut timp de filozofie pe mare. Mereu trebuia să fim atenţi şi mereu era ceva de făcut, chiar dacă vă e greu să vă închipuiţi. Eu, de exemplu, am răspuns de trei capitole: alimentaţia, sănătatea şi meteorologia. Cel puţin, meteorologia îmi ocupa jumătate din zi, pentru că mereu eram preocupat de direcţia şi viteza vântului, de schimbările de vreme şi aşa mai departe. În restul timpului, mă ocupam cu pregătirea mâncării sau cu starea de sănătate a echipajului.

La doi ani după ce ne-am întors, în anul 1980, la Riga, în Letonia, a avut loc Festivalul Omul şi Marea, unde celebrul Cousteau şi Thor Heyerdahl au acordat o diplomă specială expediţiei noastre. Când Jacques Cousteau a fost întrebat de ce a dat această diplomă, el a răspuns: Nu vă supăraţi, în secolul XX, cum au plecat ei pe mare n-a mai plecat nimeni! Deci, noi am plecat într-o sărăcie şi nesiguranţă teribilă, iar acum, după trecerea anilor stau şi mă întreb cum am putut atunci să fim atât de inconştienţi. Dar eram tineri şi când eşti tânăr treci munţii şi marea, vorba aceea”. 

 

Pluta: 7 tone, 12 metri lungime şi 4 metri lăţime

„Nu-ţi vine să crezi cum am putut să plecăm, cu câţiva cartofi şi conserve şi alte nimicuri alimentare, cu un aparat de radio emisie-recepţie, numai carcasa era de el deoarece era gol, hărţi, busole, pături şi câteva obiecte, plus apă potabilă. Cam asta era zestrea noastră. Pluta avea 12 metri lungime şi 4 metri lăţime şi cântărea 7 tone şi era din lemn de brad, adus din Moldova. Echipajul era format din şase oameni, printre care şi eu. Doi dintre noi au murit, patru mai trăim. Trei erau de la Iaşi, doi erau de la Bucureşti şi eu din Petroşani. Era Ion Preda, de la România Pitorească, Ladislau Aradici, redactor emisiuni speciale la televiziune, totodată şi speolog, iar din Iaşi erau Emil Braharu, un mare aventurier care a decedat recent, Dumnezeu să-l ierte (a urcat pe Amazon cu barca, a fost coechipier cu Băsescu pe mare etc.), şi Sechereş, care în momentul de faţă este cetăţean de onoare al municipiului Tg-Mureş (deci a plecat din Iaşi), de asemenea un alpinist grozav, care a urcat Himalaya, Alpii şi Anzii”.

 

Din cauza unei furtuni au nimerit printre navele şi submarinele sovietice

„Am intrat în toiul unor aplicaţii militare pe mare, am trecut în apele teritoriale ale sovieticilor, pentru că, cum a zis pare-mi-se Traian Băsescu, Marea Neagră a fost şi este o troacă rusească. Dar, trebuie să recunosc că sovieticii s-au comportat atât de cavaleresc şi atât de frumos, încât nu am avea ce să le reproşăm. Ei ştiau că noi nu am vrut să fugim din ţară, de aceea nici nu ne-au făcut nimic, pentru că să vă spun ceva, ei puteau face atunci cu noi cam orice, inclusiv să ne scufunde, din moment ce eram în apele teritoriale ale lor. Åžtiau de noi mai bine decât românii noştri, de aceea s-au mulţumit doar să ne supravegheze cu discreţie. Noi am deviat de la traseu,  deoarece a doua zi de la plecare ne-a prins o furtună de gradul I. Curat ghinion, deşi prognozele ne arătau altceva. Aşa că am nimerit în apele teritoriale sovietice, în plină aplicaţie militară marină! S-au trezit cu noi pe acolo, dar ştiau de noi şi de plecarea noastră, de aceea nu s-au agitat prea tare. În trei zile am traversat Marea Neagră şi am mers în zona Anatoliei, trecând de ea şi ajungând în zona aceea rusească, unde se desfăşura aplicaţia militară de care v-am spus. Ne-au avertizat că am făcut o greşeală, dar şi-au dat seama că nu suntem un pericol pentru ei. Cum să fie un pericol nişte nenorociţi aflaţi pe nişte lemne, pe mare?!”.

 

Dacă planul le-ar fi reuşit, curenţii i-ar fi dus în 4 zile în Bosfor

„Am fost lăsaţi să plecăm de către autorităţile române, deoarece expediţia avea un caracter istoric, fiind legată de sărbătorirea a 2050 de ani de la alcătuirea statului dac sub comanda lui Burebista. Se pare, ba chiar sunt convins, că în perioada premergătoare evului mediu, toate lemnele de catarg din Constantinopol erau din brazii din Moldova, brazi de 20-22 de metri. S-a pus problema, pe acele vapoare, care nu aveau, multe din ele, nici 20 de metri, cum au putut fi duşi aceşti brazi pentru catarge. S-a ajuns la concluzia istorică şi ştiinţifică că erau unii plutaşi care coborau cu pluta pe Siret, apoi intrau pe Dunăre, după care, la începutul toamnei, se foloseau de un curent de apă de mare care vine întotdeauna în acea perioadă a anului dinspre Odessa, Ucraina şi merge spre Bosfor. Noi exact acel curent de apă am vrut să-l prindem, iar dacă planul ne reuşea, în patru zile am fi fost în Bosfor. Aşa am făcut 28 de zile, dar n-am ajuns la Bosfor, ci doar la Odessa şi prin alte zone sovietice. Ne-am întors acasă cu trenul, deoarece curenţii de aer şi de apă s-au întors. Există nişte reguli pe Marea Neagră, pe care nu ai voie să le încalci. Noi de la Odessa am încercat să ieşim spre Bosfor, dar nu am putut, deoarece eram împinşi înapoi de curenţi. Riscam să ne rătăcim sau să păţim ceva, de aceea am renunţat şi ne-am întors cu trenul”. 

 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.