Banalităţi electorale

Duminică, 10 iunie, până la orele 12,00, doar banalităţi semnalate de poliţie şi jandarmerie în privinţa procesului de votare şi ordinei şi liniştii publice din localitate. Câteva zvonuri şi 4-5 apeluri anonime la 112, banale, nedovedite ulterior de poliţişti, cu candidaţi care îşi mai făceau campanie electorală chiar şi în ziua votului, câteva reclamaţii semnalând existenţa unor bannere electorale în faţa unor secţii de votare (care au fost imediat luate jos) şi câteva anunţuri că unii candidaţi ar da câte ceva de băut unora şi altora, pe la anumite cârciumi mai îndepărtate de zona centrală, cum ar fi, de exemplu, o cârciumă din Cimpa. 

 

Informaţia

Exact la ora 12 şi două minute am primit informaţia chiar de la comandantul poliţiei din Petrila, comisarul şef Ovidiu Zaharie. Care mi-a spus că există la poliţie un cetăţean care susţine că îşi va da foc la orele 13,00, în semn de protest faţă de autorităţile locale, care nu i-au satisfăcut pretenţiile funciare de ani de zile. „Vă surprinde ce vă spun, dar la ora 13,00 omul spune că-şi dă foc! Bineînţeles, încercăm acum să-l convingem să nu facă acest gest, mai ales că va intra şi sub incidenţa legii, pentru că vă daţi seama că nu-l vom lăsa să ardă, Doamne fereşte! Dar de reţinut nu-l putem reţine, are libertatea să facă ce vrea. Susţine că va vota, iar apoi îşi va da foc în faţa Colegiului Tehnic Constantin Brâncuşi, acolo unde votează, exact la orele 13,00”. „Cum se numeşte?”. „Nu pot să vă spun, ştiţi că nu se poate da numele”. „Oricum, îl vom afla”.

Cu această informaţie, oarecum greu de crezut, dar sigură din moment ce venea dintr-o sursă oficială, am lăsat pentru o oră baltă procesul electoral, datele privind participarea la urne sau alte informaţii legate de votare şi m-am deplasat la colegiu, unde era amenajată şi secţia nr. 11 de votare, aflată la doi paşi de primărie. 

Pe la 12,15, în curtea primăriei am observat deja şase jandarmi, care stăteau la poveşti. „Vine oare cel care spunea că îşi va da foc?”, întreb eu jandarmii. „Aşa se pare”, mi se răspunde. „Doar de aia am venit şi noi aici”, completează un alt jandarm. Afară, un soare puternic şi o temperatură de luna de cuptor, nu de iunie, semn că nu doar oamenii, ci chiar mama natură a luat-o razna. 

 

Mobilizarea

După un sfert de oră îmi schimb locul de observaţie, mai aproape de liceu. Pe drumul principal, doi poliţişti, o femeie şi un bărbat stau de veghe. „Unde este omul?”. „Nu ştim, era la poliţie acum câteva minute, şeful încerca să-l lămurească că nu e bine ce face”. 

Trec de ei şi mă plasez exact în faţa intrării la secţia de votare din colegiu, undeva la umbră. Aştept, dar deocamdată niciun semn. Ba da, apare primul semn: o maşină de pompieri, care intră pe poarta liceului, poziţionându-se undeva destul de aproape de intrarea în clădire.

Apoi, al doilea semn: apare o salvare cu 112 mare scris pe ea. După câteva minute apar alte două maşini de poliţie şi tot aşa. Apar şi colegii de breaslă, cei de la Kapital TV, Antena 3 etc. 

 

Apare Ion Jura, personajul principal

Ora 13 şi 4 minute. Apare personajul principal! E clar, ştim cine este, a mai avut şi alte acţiuni de protest. Îl cheamă Ion Jura şi este petrilean, a mai stat în greva foamei, a mai protestat pe scările casei de cultură, prin ziare, la televiziunile locale sau la radio. Este un cunoscut al mass-media locală, omul cu 1052 de petiţii făcute de-a lungul timpului, din 1986 încoace, pentru tot felul de motive legate de avere. După propriile declaraţii, suferă de sindrom nevrotic, susţine că noaptea nu poate să doarmă. Este cunoscut de autorităţi, de poliţie, de cetăţeni, are numeroase probleme şi cu vecinii, nu doar cu autorităţile locale, mai ales cu primarul Ilie 

 

Păducel, cu secretarul Toma 

Vărgatu şi cu comandantul poliţiei, Ovidiu Zaharie. Cu toate acestea, poate în câteva litigii o avea dreptatea lui, dar cine să mai creadă un om internat la “Gheorghe Marinescu”, după cum susţine, sau un om care trimite sute, mii de petiţii şi reclamaţii? Pare că se ţine „de cuvânt”. Începe show-ul televizat, înregistrat pe cameră de colegii noştri şi de reportofoane: omul dă interviuri, îşi spune doleanţele. Încercăm să-l lămurim că viaţa nu are egal nici cărei probleme, că trebuie trăită, bună sau rea. Încerc să-l sperii cu focul gheenei în eternitatea ce va urma, cu faptul că-l supără pe Dumnezeu, dumnealui fiind cunoscut ca un om evlavios, care se roagă mereu la Dumnezeu. 

Degeaba şi… pace. Este convins că face ce trebuie. „Vreau să atrag atenţia să vadă lumea ce autorităţi avem!”.

 

Gestul extrem

Ora 13,20: Ion Jura intră în secţia de votare, cu o plasă roşie în mână, plină de acte. Pompierii o studiază atent, nici vorbă de sticlă de benzină. „O are la el, sau nu? Că pe sub haină nu i se vede nicio sticlă”, par a se întreba aceştia. Percheziţie nu i se poate face, „nu este legal fără mandat”. Şi aşa este.

„Vreau să votez”. I se dau buletinele. Intră în cabina de votare, foarte încet şi parcă relaxat. Show-ul este total: un pompier stă cu stingătorul în faţa perdelei cabinei de votare: „Dacă face gestul, intervin imediat”. Televiziunile filmează. Agitaţie. Nu se întâmplă nimic. Dezamăgire pe chipul unora, „din păcate”… Urât caracter mai au unii, de animale, vor doar sânge şi… foc. Depune buletinele în urnă, pe rând, foarte calm. Îşi ia buletinul, se întoarce spre uşă şi, brusc, scoate o sticluţă plină cu un lichid inflamabil, pe care şi-o toarnă pe umărul drept, pe gulerul hainei. Totul durează 2-3 secunde. În următoarea secundă un foc de brichetă anunţă că şi-a dus gestul până la capăt. Se aprinde haina la umăr! În două secunde pompierii intervin, anulând focul. În cinci secunde totul a fost stins. Urlete, agitaţie… „A făcut gestul, îl putem lua!”. Doi poliţişti îl înşfacă şi îl duc afară, direct în maşina de salvare. După cinci minute, salvarea pleacă spre spital, la secţia de psihiatrie, unde va fi examinat de medici specialişti şi spitalizat. „În funcţie de aceasta vom vedea dacă are sau nu discernământ, doar aşa putem stabili dacă va fi sancţionat conform legii, sau nu”, declară comisarul şef Zaharie.

Acesta a fost filmul evenimentelor de duminică, relatat de singurul jurnalist din presa scrisă prezent la faţa locului.

•