“Zeii ţes nenorociri oamenilor, pentru ca gene­raţiile viitoare să aibă ce cânta”, zice legendarul Homer, prin suta a opta înainte de Hristos. Nu e mirare că de sub tăvălugul greu al faptelor şi al uitării îşi extrage logosul seva şi înflorirea.

O asemenea înflorire şi monument în calea uitării istorice ridică Lev Tolstoi prin romanul epopeic Război şi pace. Scriitorul provine

dintr-o familie nobiliară, de ofiţeri de carieră, pe linie paternă, cu rădăcini nemţeşti: tatăl contele Nikolai Tolstoi, fiul colonelului Alexandru Ivanovici Tolstoi, care a luptat în Războiul Patriotic din 1812, şi mama, Maria, fiica unui general bogat, care aduce cu ea întinsa moşie Iasnaia Poliana (Poiana Luminoasă). Lev Nicolaevici se naşte aici, la 28 aug./9 sept. 1828, după ceilalţi fraţi, Nikolai, Dimitri şi Serghei. Mama îi moare când el nu împlinise nici 2 ani; mai târziu, moşia aceasta îi va rămâne lui ca zestre. Părăseşte limbile oriental-arabe, facultatea de drept şi, în 1851, se înrolează în armata rusă ce acţiona în Caucaz. În ianuarie 1853 trece examenul de cadet şi devine subofiţer de artilerie. Intră în vâltoarea fără raţiune a istoriei. “Războiul este ceva atât de nedrept şi de păcătos, încât cei care luptă se străduiesc să-şi înnăbuşe glasul conştiinţei”, scrie în Jurnal (6.I). În anul următor, din primăvară până în toamnă, este transferat în Armata de la Dunăre. De la Bucureşti îi scrie mătuşii sale, contesa T. A. Ergolaskaia: „Sunt năucit. Un oraş mare şi frumos, obligaţia de a te prezenta multora, opera italiană şi teatrul francez…”. La 5 iulie, îi recapitulează acesteia “amintirile din Silistra”: ”Ca să spun adevărul – ciudată e desfăşurarea de a privi cum se omoară oamenii unii pe alţii, şi totuşi şi dimineaţa şi seara priveam, din căruţa mea, acest spectacol. Åži nu numai eu”. Este delegat într-o inspecţie prin Moldova, Muntenia, Basarabia, consemnează în Jurnal sau în scrisori date despre localităţi şi oameni, despre poporul de aici ce “seamănă cu poporul rus, cu bunul popor rus”. La începutul lui noiembrie pleacă din Chişinău, prin Odessa, la Sevastopol, spre a participa la Războiul din Crimeea. Timp de un an participă sau are în faţă scenele de bătălie. “Am plâns când am văzut oraşul cuprins de flăcări şi steagurile franceze pe bastioanele noastre…” (2.IX). Ele trec în ciclul povestirilor despre Sevastopol (Sevastopol în decembrie 1854, Sevastopol în mai 1855 şi Sevastopol în august 1855). (Mai târziu, aici i s-a ridicat un monument.)

Se retrage din armată, în 1856, pentru marea armată a artei şi fumosului. (La vârsta de 34 de ani, în august 1862, se căsătoreşte cu Sofia Andreevna Berg, de 18 ani, fiica unui medic din Moscova, care i se dedică cu totul, dăruindu-i 12 copii, precum patriarhilor biblici, şi îl ajută la îngrijirea celor spirituali, copiindu-i şi şi recopiindu-i manuscrisele. Război şi pace îl transcrie de 7 ori!)

La 35 de ani, la jumătatea vârstei după David, ca şi Dante cu Divina Comedie, Tolstoi începe scrierea capodoperei Război şi pace, din 1863 până în 1869, timp de 6 ani, nepregetând nimic pentru a reface şi crea o lume după chipul celei “aevea”, cum ar fi zis Eminescu, Războiului pentru Apărarea Patriei din 1812, după care un an să fie al său, de odihnă, precum ziua a şaptea a Domnului. O mare însufleţită de popoare se mişcă de la apus spre răsărit şi, simetric, de la răsărit spre apus, la începutul secolului al XIX-lea. O campanie militară cum istoria nu mai cunoscuse de la Marea expediţie a lui Xerxes asupra Elladei, înainte cu vreo cinci sute de ani de era noastră, şi consemnată în Istorii de Herodot din Halicarnas, participant direct la confruntare. Campaniei recente îi revine “însufleţirea” lui Tolstoi. Åži unul şi altul aparţin popoarelor învinse la început şi triumfătoare în cele din urmă. Istoria, de obicei, o scriu victorioşii – de-ar fi s-o mărturisească şi învinşii! – şi o citesc cei ale căror conştiinţe se afundă în crize. Tolstoi, însă, are experienţa proprie din Războiul Crimeei şi perspectiva creatorului, paralaxa necesară pentru a măsura evenimentele istorice petrecute în urmă cu o jumătate de veac. 

După zece ani, de la experienţa proprie de pe câmpul de luptă, Tolstoi revine cu acelaşi unghi de privire asupra războiului, de implicare şi şter­gere a conştiinţei subiective a individului, dar cu nuanţări şi adânciri în filosofia istoriei: de percepere a iraţionalităţii fenomenelor istorice şi de mare dificultate în găsirea fundalului legic al raţiunii lor. (va urma) (Dumitru VELEA)

 

 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.